Ceva de groază
Mi-au plăcut întotdeauna poveştile cu fantome. Îmi amintesc de una dintre povestirile lui Oscar Wilde, pe care am citit-o şi răscitit-o în copilărie, pînă la memorare deplină. „Fantoma din Canterville“ îi zicea şi-şi găsise locul într-o antologie de proză englezească. Îmi părea rău de bietul Sir Simon, respectabil spectru britanic care ajunsese să fie ciuca bătăilor unor preadolescenţi americani. Să ajungi să ţi se recomande pragmatic să-ţi ungi cu ulei lanţurile din care ar trebui să zornăi lugubru sau să aluneci nedemn pe marmeladă cu poalele giulgiului de fantomă în cap, mai mare umilinţa!
Fascinaţia pentru groaznic şi îngrozitor a fost însă alimentată nu de episoadele astea rare şi neserioase, ci de Edgar Allan Poe, de filme şi de fotografii. De povestirile din faţa blocului, care prelucrau în imaginaţie de copil diverse legende urbane. Ţin minte şi acum povestea uneia dintre prietenele de la bloc. Cu mare imaginaţie fata, nu neg, dar şi cu cîţiva ani mai mare decît picimea care o asculta cu gura căscată, Nela ne-a povestit despre propria ei fantomă de acasă. Te-ai fi aşteptat ca fantomele astea să se manifeste mai ales prin castele şi conace victoriene pline de cotloane... ei, nu, fantoma Nelei bîntuia betoanele blocului comunist în care locuiam cu toţii. Ne-a ţinut într-un suspans teribil povestind cum înainte de apariţia strigoiului simţea aşaaa, o gheară rece pe gît, cum i se împăienjenea privirea şi cum, în punctul culminant în care o umbră omenească neagră şi urît mirositoare apărea între cele două fotolii din sufragerie, ea leşina numaidecît. Noi, ăştia mai micii, strînşi unii în alţii în asfinţitul spre înnoptare al serii de vară, ne udam literalmente chiloţii de frică. Se mai povesteau la bloc şi diverse alte istorii cu morţi-vii îngropaţi şi dezgropaţi apoi sub privirile îngrozite ale asistenţei, care privea un semischelet contorsionat şi chinuit. O versiune de la ţară a eroinei lui Poe dezgropată, încremenită într-un urlet mut. Vulgar, ar zice Aldous Huxley, dar de efect.
Aşa se face că ţin minte şi acum unul dintre primele două coşmaruri conştiente din copilărie. Primul l-am avut se pare pe la 3-4 ani, după ce tata mă dusese să văd desenul animat cu Pinocchio. A fost o noapte de chin, din care m-am trezit în urlete. Mă văzusem, precum Pinocchio, în burta balenei, fără putinţă de scăpare. De atunci pînă spre adolescenţa mare am dormit cu o lumină aprinsă la capul patului. În al doilea coşmar conştient al copilăriei, un lup îngrozitor, cu blana uleioasă, îmi călărea tricicleta proaspăt cumpărată.
Nici ditamai omul fiind nu m-am potolit. Am înghiţit pe nerăsuflate cărţi şi filme. De la clasicul Carrie cu Sissy Spacek pînă la groteştile horror-uri japoneze pline de valurile de păr negru ale eroinelor cu feţe albe de kabuki. Exorcistul – care de fiecare dată mă căpiază de frică. Similar, povestea lui Emily Rose, pe care am urmărit-o crispată şi închizînd literalmente ochii în momentele de insuportabilă groază. Cu varianta germană, mult mai umană (şi mai înfricoşătoare), dar şi cu varianta americănească, mai spectaculoasă. Nu reacţionez defel la monştri închipuiţi, sînge, viermi sau păpuşele. Grotescul ascuns în ceea ce pare firesc, supranaturalul din cotidianul banal, posibilitatea nefirescului lugubru în imediata vecinătate – asta mă sperie.
Maturitatea nu a alterat plăcerea cu care gust poveştile astea. Dovada – o întîmplare recentă. Prietena mea îmi aduce un magnet de la Cîmpina (da, dintre toate locurile). Magnetul, nu ştiu cine l-o fi conceput, înfăţişează păpuşa Iuliei Hasdeu. Ceva mai lugubru n-am văzut. Sigur, asociam probabil păpuşica aia cu stăpîna ei tristă. Cu faţa albă, cu părul negru corb, într-o rochiţă albă dantelată. O punem pe frigider între zecile de alţi magneţi. Ne vedem de ale noastre, ca să constatăm că păpuşica aia oribilă a migrat din locul unde o lipisem! Am urlat amîndouă, sincer îngrozite. Nu vă spun care dintre noi a mutat-o. Vă spun doar că ne-am întors o fracţiune de secundă în pură copilărie.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
