Ce valoare mai au simbolurile naționale?

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

Recenta inițiativă a comunității Bujorul Românesc de a relua un demers inițiat în 2013 de către Facultatea de Horticultură din București, prin care bujorul să fie declarat oficial, de statul român, drept floare națională, m-a făcut să mă întreb care mai e valoarea simbolurilor naționale în societățile globalizate și cît de mult ne mai raportăm la ele.

Lăsînd la o parte mizele economice – să ne amintim de frunza doamnei Elena Udrea, „brand-ul” de țară care a costat în jur de 30 de milioane de euro în 2013 și care, în 2017, a fost amenințată cu schimbarea sa într-o oaie (inițiativa a aparținut fostului ministrul al Turismului, Mircea Dobre) –, lăsînd la o parte și acele simboluri politice care s-au inserat în mentalul colectiv (din păcate pentru trandafiri), există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile. Pentru că, în afara celor menționate în Constituție, Drapelul, Stema, Ziua Națională și Imnul, mai avem ca simboluri naționale dansul călușarilor, buciumul, clopul, pelicanul, rîsul, stejarul și floarea de măceș.

Cum iau naștere, așadar, aceste simboluri naționale și cum se impun ele în mentalul colectiv, în afara celor patentate de Constituție?

În lucrarea sa din 1925, L’éducation morale, sociologul Émile Durkheim vorbește despre valoarea sociologică a simbolurilor ca „expresie a colectivității”, acel liant care ne dă o identitate și o stare de apartenență. Internalizarea și aderarea la simbolurile comunitare înseamnă nu doar acceptarea acelei comunități, ci și „continuitatea” ei, prin faptul că simbolurile, odată însușite ca valoare patrimonială a întregii istorii naționale, vor fi transmise mai departe.

Funcția metaforică devine astfel o funcție socială – fie că e vorba despre drapel sau reprezentări religioase –, individul asumîndu-și faptul că este un produs al societății în care trăiește, acceptîndu-i normele și regulile, întreținînd un sentiment de coeziune socială. În plus, recunoașterea și acceptarea unui simbol al comunității drept o valoare înseamnă și construirea unei punți spre viitor, de vreme ce individul va transmite mai departe valorile moștenite, realizînd o „unitate spirituală a comunității capabilă să traversează timpurile”. Totuși, susține sociologul, aceste simboluri comunitare, tocmai datorită liantului pe care l-au exercitat de-a lungul istoriei între membrii unei comunități și care au căpătat astfel o valoare, pot fi cu ușurință folosite pentru a obține avantaje și autoritate politică: uneori, cei care vorbesc în numele unor simboluri, fie de natură religioasă, fie istorice sau culturale, se detașează de fapt de valoarea intrinsecă a simbolului și, urmărindu-și scopurile, îl pot transforma în armă de manipulare. Apare atunci întrebarea dacă cel care își arogă puterea unui simbol acționează în numele acestuia sau, mai degrabă, îl pervertește.

Pe de altă parte, există și o latură logică a simbolurilor, după cum susține un alt sociolog, Marcel Mauss, care demonstrează că lumea exterioară a societății n-ar avea nici o semnificație pentru individ dacă n-ar exista un crez comun și idei colective care să fie reprezentate în mod simbolic.

În „Rapports réels et pratiques de la psychologie et de la sociologie”, sociologul notează că, în ceea ce privește cele mai multe dintre simbolurile colective, nu e vorba de o singură idee reprezentată de o singură imagine. De multe ori, simbolul este ales într-un mod mai mult sau mai puțin arbitrar, însă de fiecare dată trebuie să aibă semnificații îndeajuns de puternice asupra unei cît mai mari comunități de oameni. Iar aici intervine limbajul din care sînt alcătuite poveștile din spatele simbolului.

Astfel, simbolurile se constituie mai degrabă ca înlănțuiri de idei, înșiruite într-un mod logic, formînd structuri îndeajuns de puternice încît să prindă un sens unitar specific unei culturi, să fie cît mai relevante pentru a putea fi acceptate și transmise mai departe.

În plus, simbolurile sociale trebuie să fie în acord unele cu altele, să se continue și să întregească puzzle-ul cultural și istoric al comunității respective: „Un simbol solitar, care nu este conectat cu alte simboluri sociale, n-are nici o șansă de a se instaura în mentalul colectiv. Simbolismul social este o concatenare de simboluri, structurate în rețea”.

Totuși, Mauss este contrazis de Pierre Bourdieu, pentru care puterea unui simbol asupra unei comunități nu constă nici într-un sistem de simboluri, nici în înșiruirea logică a unei serii de idei, ci mai ales în încrederea manifestată de oameni care să valideze atît valoarea, cît și pe cei care o propovăduiesc. În lipsa acestei încrederi, simbolul se aneantizează.

„Puterea unui simbol, acea putere de a exista prin simpla sa afirmare, de a acționa asupra lumii, prin reprezentarea acelei lumi, nu provine din încadrarea sa într-un sistem de simboluri. Aderarea la un simbol social nu se impune în virtutea inerției, ci se realizează în timp, printr-o relație definită cu semnificația simbolului, care creează credința în legitimitatea sensului său și a persoanelor care îl folosesc, și funcționează doar în măsura în care cei care aderă la el au încredere în cei care îl exercită.”

Revenind în prezentul societăților noastre globalizate, care mai este impactul unui simbol național? Într-o lume de călători, de expați și chiar de refugiați politic, ce impact mai au simbolurile naționale în societățile multiculturale?

Potrivit unui studiu din 2007, Implications of national symbols for majority and minority group members”, cînd se află în prezența steagului lor, cetățenii americani, cu tendințe naționaliste, manifestă mai puțină ostilitate față de persoanele de origine arabă sau față de cele cu credință musulmană. Același lucru a fost confirmat de un alt studiu, publicat în același an, „Subliminal exposure to national flags affects political thought and behavior”, studiu realizat de data aceasta în Israel – concluziile fiind că ostilitatea israelienilor față de palestinieni se diminuează în prezența drapelului național.

Totuși, balanța ostilității pare că se înclină cînd vine vorba de cei nemulțumiți de țara lor, mai precis de prezentul țării în care locuiesc. Atunci, simbolurile naționale, chiar și cele „istorice”, sînt asociate automat cu un stat în care ei nu au încredere, cu o societate în care nu se regăsesc – pentru aceștia, expunerea la simbolurile naționale nu face decît să provoace și mai multă ostilitate pentru țara în care locuiesc.

Dacă pentru Durkheim acceptarea unor simboluri înseamnă acceptarea comunității, pentru Mauss –o înțelegere logică ce ar permite stabilirea unui sistem de repere valorice necesare continuității, iar pentru Bourdieu – încrederea atît în acele valori, cît și în cei care le propovăduiesc, Sir Raymond Firth, antropolog din Noua Zeelandă, fost profesor emerit al London School of Economics, despre care se spune că a pus bazele sistemului britanic de antropologie economică, conchide în lucrarea sa, din 1973, Symbols: Public and Private, că simbolurile naționale ar trebui să spună povestea unei națiuni, iar pentru ca valoarea lor să fie reală, trebuie să conțină „întreaga esență culturală și socială a acelei națiuni”.

Bineînțeles, cînd vine vorba despre națiuni cu o tradiție neîntreruptă de regimuri autoritare, această esență este de mult sedimentată. Cît privește România, dar și alte țări post-comuniste, simbolistica națională s-a schimbat de atîtea ori, încît cu greu i-am mai putea găsi un loc în definițiile sociologilor.

Bunăoară, doar dacă ne referim la Ziua Națională și la Imn. De-a lungul timpului, Ziua Națională s-a sărbătorit pe 24 ianuarie (între 1861-1866), pe 10 mai (între 1869-1947), pe 23 august (între 1948-1989) și apoi pe 1 decembrie, prin legea promulgată în iulie 1990 – alegere pe care istoricul Neagu Djuvara a numit-o „conjuncturală”, într-un interviu acordat TVR, în anul 2011, comentînd faptul că  la 1 decembrie 1918 a avut loc doar Unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe cînd celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite. În același interviu, istoricul a susținut că data de 10 mai ar fi fost una mai potrivită – căci marca Ziua Independenței, România fiind proclamată regat și avînd dreptul de lege. În ceea ce privește Imnul național, România a avut parte de șase asemenea simboluri: în 1862 – „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor“, în 1866 – „Trăiască Regele”, în 1948 – „Zdrobite cătușe”, în 1953 – „Te slăvim, Românie”, în 1975 – „Pe-al nostru steag e scris Unire”, în 1977 – „Trei culori cunosc pe lume” și în 1989 – „Deșteaptă-te, române!”.

Trăind în România, nu cred să avem, așadar, o problemă cu percepția simbolurilor naționale într-o societate globalizată. Pentru că noi înșine mai rumegăm încă la ale noastre.

Foto: wikimedia commons

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.