Ce mai zice gura lumii?

Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Cînd am terminat Jurnalismul la Cluj-Napoca, am ținut un discurs din partea absolvenților. L-am pregătit vreme îndelungată, am alunecat, pe alocuri, într-un ușor patetism caracteristic vîrstei, l-am învățat pe de rost și l-am rostit cît am putut eu de cursiv. A ieșit bine, ne-am bucurat cu toții, am schimbat îmbrățișări și flori și, cînd să plecăm de pe scenă, cineva mi-a zis: „Mi-a plăcut discursul. Cine ți l-a scris?”.

În TVR am deprins meseria de jurnalist de televiziune destul de repede, probabil pentru că în viața mea nu era loc de altceva. Nu cred că mi se potrivea neapărat, mai mult a fost dorința de a face asta, mirajul sticlei. Am auzit, de-a lungul timpului, tot felul de afirmații, directe și indirecte, la adresa mea: „ce bine a ieșit materialul ăsta, sigur a fost ideea editorului să-l monteze așa, nu a ta”, „pe tine te plac cameramanii și de asta îți filmează bine”, „poate n-am fusta destul de scurtă, ca tine, ca să mă angajez mai repede”, „se vede că te-ai zgîrcit cînd ți-ai cumpărat pantalonii ăștia”, „are o engleză cumplită, cine a lăsat-o pe post?”, „nu e în stare să facă un interviu”, „stă de parcă ar fi înghițit un par”, „prea dolofană”, „prea slabă”, „te-ai îngrășat”, „la vîrsta ta, arăți rău la față, dacă ai slăbit atît”, „cam ce trebuie să faci în instituția asta ca să ajungi pe sticlă?” etc.  

Cînd mi-am creat primul blog, în 2007, am fost întrebată de ce afișez lucrurile acelea public acolo, de ce nu le scriu doar pentru mine, închise într-un sertar. Mai mult ca sigur că e pentru că vreau atenție, laude, expunere, mă cred cineva. De ce descriu chestii atît de personale, nu mi-e rușine, chiar cred că interesează pe cineva? Dar nimic nu s-a comparat cu valul de revoltă pe care l-a stîrnit pe blog-urile mamelor din România un text al meu în care am îndrăznit să scriu, la cei nici 30 de ani ai mei, că în tramvaiul 41 cu care merg la serviciu mă deranjează cel mai tare „mîrîitul” copiilor.

Cînd am scos cartea de proză scurtă Camere de hotel, a primit nota 1 pe diverse site-uri înainte să apuc să o lansez. „O colecție banală de texte de blog”, „această bloggeriță care se visează scriitoare”, „o carte foarte, foarte proastă” – pe ultima mi-a trimis-o cineva exact înainte de lansarea de la Cluj-Napoca.

„Și tu, ce mai faci, tot reportaje pentru TVR-ul ăla la care nu se uită nimeni?”, „Tot cu filmele, tot cu Untold-ul, la vîrsta asta?”, „Ah, nu știam că ai scos o carte, dar nu pot să cred că nu te-ai măritat!”, „Cum, stai tot într-o garsonieră? Fă un credit pentru ceva măcar cu două camere!”, „E inadmisibil să te întîlnești cu un bărbat însurat!”, „Dragostea oricum trece repede, nu mai visa, trebuie să te gîndești la copii!”, „Un bebe chiar nu vrei și tu? E tîrziu!”, „Mai citește cineva Dilema?”, „Să fim serioși, ce faci tu nu e cu adevărat jurnalism!”. 

Cînd eram mai tînără cred că ar fi contat că niște băieți de la o pizzerie mi-ar fi dat notă mică, în văzul lumii, cînd aș fi trecut prin fața lor, că cineva se simte insultat de felul în care arăt pe plajă sau că se dezbate iar eterna problemă a femeilor care nu-și doresc copii. Aș fi luat poziție, aș fi fost vehementă. Admir femeile care au un discurs public articulat pe temele care ne dor, la nivel de societate. Pentru mine, însă, vîrsta de mijloc a venit cu o formă de detașare, diferită de resemnare, poate din pricină că fac jocul ăsta de prea mult timp, sînt la categoria profesioniști deja, aleg eu în ce meciuri să mă implic și cît să stau pe banca de rezerve. A trebuit să parez atîtea lovituri încît mă simt aproape din titan. Chiar și așa, la jumătatea vieții, cînd ai înțeles perfect lecția conform căreia nu poți controla ce fac alții, doar atitudinea ta, și, bonus, ai deprins pilda lăsării unui timp între stimul și răspuns, tot se mai poate deschide o fereastră virtuală în miez de noapte să te acuze de ceva care, la început, pare doar o glumă bună. Și atunci uiți complet ce zice Frankl și mai aluneci în cîte o reacție demnă de prima ligă a maidanului. Apoi îi asculți pe cei ceva mai înțelepți, dacă ai norocul să îi ai în preajmă, respiri și mergi înainte – dacă se poate, fără să răspunzi în aceeași noapte, nu e aproape niciodată o idee bună.

© R. Fernandes / flickr
© R. Fernandes / flickr

Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură. Toți oamenii din care am citat mai sus m-au rănit, mai mult sau mai puțin, și mare parte dintre ei au fost apropiați. E nevoie ca cineva să te cunoască extrem de bine ca să te lovească rău. Chiar și acum, la 40+, doar mă educ să nu-i mai bag în seamă și am zile în care unele replici încă îmi dau o stare proastă, e drept că scurtă. Și atunci mai scot cîte un text din sertar și îl trimit către public, că asta știu să fac cel mai bine.

Site-urile își schimbă adresele, like-urile se pierd, story-urile țin doar 24 de ore, casetele se degradează în arhive, în fiecare zi apare un alt articol, o altă postare de Facebook care intrigă, iar mîine nici nu vom mai ști de ce ne contrăm atît de aprig azi. Din cînd în cînd, după o perioadă în care apele par a se fi liniștit, mai răsare cineva care să susțină că discursul tău e prost scris sau că îți chemi prietenii să te aplaude în primul rînd. Împotriva atacurilor care au început prin a te ciurui ți-ai format în timp o vestă antiglonț care, deși mai alunecă sau se mai răsucește, te ajută încă să supraviețuiești. Pentru gura lumii, sîntem deja știrea zilei de ieri.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.