Călătorii solitare

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Călătorii solitare jpeg

De cîte ori am plecat singură pe undeva, realitățile din jur au venit peste mine cu totul altfel. Am simțit realitatea în mod diferit, mult mai agresivă cumva. Asta și pentru că, în general, am fost obișnuită s-o percep alături de cineva, cu protecția cuiva.

Prima dată am plecat singură la Cumpătu, în Sinaia, unde mergeam de mică și mi se părea că știam totul. Aveam 16 ani și am fost dată cumva, indirect, în grija unei familii care s-a nimerit pe acolo în aceeași perioadă a vacanței. Era o familie din care nu o cunoșteam decît pe mamă, de departe. Mama avea un aer creepy, de Familia Addams, și s-a dovedit că și era destul de creepy în viața de toate zilele. Nici cei doi copii ai ei nu erau mai simpatici. Nu, nu făceau nimic îngrozitor sau ieșit din comun, pur și simplu nu erau niște oameni drăguți și ­calzi. Nici măcar răi nu erau, ci indiferenți. Îi durea-n cot de ceilalți.

Cu atît mai mult de o fată de 16 ani, care părea sigură pe ea și independentă, dar, de fapt, murea de frică. De frica a orice. De frica de a interacționa cu oamenii, de a fi atacată de nu știu ce infractori necunoscuți, de a se arăta în lume, de pildă, la masă, de una singură. I se părea că toți ceilalți (un for semivizibil, dar prezent, un fel de cor ca-n tragediile grecești și ca-n Mamma Mia!) umblă mereu în spatele ei și că, la fiecare mișcare greșită, o admonestează. Pînă atunci fusesem mereu cu mama în asemenea întreprinderi și, oricîte diferende am fi avut, era, cum se zice, mereu cineva acolo pentru mine. Acum, pur și simplu trebuia să înfrunt și să evaluez fiecare clipă pe cont propriu. Orice nu mi ar fi convenit, puteam doar să mă plîng mie însămi, tot eu să mă consolez, să meditez și, responsabil, să iau o decizie pentru remedierea situației.

Or, asta nu mi s-a părut deloc simplu. Abia acum, la o vîrstă mai mult decît mijlocie, simt că abia-abia pot face acest lucru nu neapărat cu succes, ci, să zicem, cu oarecare decență. Dar atunci nu eram în nici un fel sigură de posibilele mele decizii și mă apuca spaima. Spaimă drept urmare a căreia încercam să mă apropii de diverși oameni din jur, aleatorii, care mă dezamăgeau, de cele mai multe ori. Singura persoană care a contat (și mai contează încă) din perioada aia e viitoarea mea prietenă din facultate, care se nimerise și ea pe acolo, cu părinții. Ne-am dat seama din prima că ne înțelegem, chiar în afara grupului fals strîns în jurul (evident) unui băiat care se dădea mare și pe care-l plăceau toate fetele. Viitoarea mea prietenă mă vizita în cămăruța mea destul de izolată, aproape de pădure, dintr o vilă pe la care venea ursul. Stăteam de vorbă și apoi pleca, în noapte, cu salteaua mea de la al doilea pat în jurul picioarelor, ca să n-o muște cîinii vagabonzi.

Ea mi-a dat printre primele lecții de curaj. Cred că, după asta, a mai urmat o vacanță singură, tot pe la 16 ani. Curajul meu prinsese niște aripi timide. Un prieten din zonă, mai mic decît mine, cu care mai cutreieram prin pădurile locului, mi-a propus o aventură, de astă dată de iarnă: să facem trenulețul cu mai multe sănii. Eu, una, nu fusesem niciodată o îndemînatică: aproape de fiecare dată cînd mă aruncam în vreo întreprindere mai curajoasă, o dădeam în bară destul de urît. E adevărat că fără consecințe cu adevărat tragice – erau mai curînd avertismente decît calamități.

Așa că am acceptat să fac trenulețul cu niște copii mai mici decît mine, deși aveam 16 ani. E adevărat că nu am fost eu prima, cred că sania mea a fost al doilea vagon. Am pornit-o toți trei sau patru, nici nu mai știu, în jos, pe o pantă nu abruptă, dar mare. Pe acolo treceau, din cînd în cînd, mașini și, tocmai în iarna aia, și sania cu cai. Nu știu cum s-a făcut, căci sania cu cai și-a făcut drum pe acolo tocmai cînd treceam noi cu trenulețul. Și am intrat direct în ea. E adevărat, așa cum se spune, caii ne-au sărit, nu ne-au călcat. Dar ne-am ciocnit de sanie, ne-am prăbușit prin zăpadă. Cel mai rău s-a lovit prietenul meu mai mic, pentru că el a intrat cu capul în sania cu cai. Nu s-a întîmplat, pînă la urmă, din fericire, nimic cu adevărat tragic: doar că băiatul cel curajos și-a spart capul și a trebuit dus să fie cusut, și era sînge pe zăpadă. E bine-mersi acum, s-a făcut șofer și-i place să gonească în mașina lui, iar cicatricea de atunci o poartă pînă azi.

În ce mă privește, țin minte, cu cîtă claritate permiteau circumstanțele, momentul în care m-am ridicat de jos, din zăpadă. Îmi amintesc cu aceeași claritate senzația de confuzie de atunci, în care mă întrebam ce și cum, ce s-a întîmplat de fapt, dacă sînt în regulă. De zguduiala trupului și a sufletului, pompos spunînd. De îndoiala dacă sînt tot eu, cea de dinainte de căzătură. Țin minte cum totul se învîrtea și era nesigur. Și cum, după ce lucrurile s-au mai așezat în locuri aproape de cele inițiale, m-am ridicat și am pornit-o singură, pe dealul foarte mic ce ducea la vila izolată în care stăteam. Cutia Pandorei, cutia existenței ce urma să dea buzna peste mine, cu toate imperfecțiunile și incertitudinile ei, fiind larg deschisă. Sau măcar întredeschisă.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.