Bucuria de a trece granițe atunci cînd ele nu mai există

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Bucuria de a trece granițe atunci cînd ele nu mai există jpeg

Am prins o coadă de mai bine de oră în vama de la Petea: mașini din Ungaria, Austria, Italia, o grămadă de TIR-uri din Cehia, motor-homes din Germania pe care le-am admirat îndelung, locuite de nemți trecuți de 70 ani, de regulă un el și o ea, cu chipuri șifonate ca o foaie de cort, însă plini de vitalitate, mașini din România, cele mai multe cu numere de Satu Mare. De fapt, români care vorbeau ungurește, probabil că mergeau doar cîteva sate mai încolo, cel mult pînă la Budapesta. De ce durează atît? – am început să întreb și eu nemulțumită. Apoi m-am lămurit – deschideau portbagajele ca să le controleze. Controlul era superficial, nu dura mai mult de un minut la fiecare mașină, doar cît să se lămurească că nu ascunzi vreun chinez acolo pe care să-l treci ilegal în Spațiul Schengen. Deși chinezul, dacă chiar vrea să treacă, se poate băga lejer într-un geamantan ceva mai mare unde nu-l mai găsește nimeni. Așadar, e o pierdere de vreme. M-am gîndit cu amărăciune că este prima și ultima vamă din drumul nostru de 1500 de kilometri. Dincolo de România, frontiera în sensul ei strict cu care ne-am obișnuit în anii comunismului, atunci cînd „se fugea peste graniță“, practic nu mai există. E doar o convenție, așa cum ar trebui să fie.

Am o relație cu totul specială cu granițele, atunci cînd trec dintr-o parte în alta simt o bucurie și, în același timp, o emoție, oriunde ar fi ele pe pămînt (în avion nu e deloc același lucru, nu le mai simți). Tot din anii comunismului mi se trage – cînd eram mică eram conștientă de faptul că trăiam într-o cușcă, nu cunoșteam aproape pe nimeni care să fi fost dincolo de graniță și să se fi întors de acolo. Pentru mine și mulți alții, dincolo era doar un tărîm imaginar. O utopie. De ce să ne preocupe granițele din moment ce sînt imposibil de trecut? Mai bine să uităm de ele și să încercăm să ne „construim“, în cușca noastră închisă ermetic, o viață cît de cît suportabilă. Mi-amintesc că am fost foarte uimită cînd tatălui mei i s-a aprobat o excursie la Sofia „prin întreprindere“. Doar lui, nu și mie sau mamei. Urma să plece pentru cinci zile într-o altă țară, ceea ce mi se părea de domeniul SF-ului. „Adina, ce vrei să-ți aduc?“ „O păpușă Barbie!“, am zis repede. Bănuiam eu că Sofia nu se afla chiar în Occident, însă îmi închipuiam că păpușile Barbie se găsesc peste tot dincolo de granițele României. Am fost dezamăgită cînd, în loc de Barbie, am primit o păpușă obișnuită, la fel de „socialistă“ ca ale noastre.

În 1990, cînd am trecut pentru prima oară granița cu Ungaria, am început să plîng. Eram în tren, împreună cu părinții mei. În lumina cețoasă a unei dimineți de vară, trenul traversa o fîșie de pămînt arat, cu nimic specială, iar eu plîngeam în neștire. Probabil că undeva există o memorie colectivă unde se adună traumele și frustrările unei întregi nații, altfel nu-mi explic cum ele se pot trasmite de la o generație la alta. Aveam 11 și ani și plîngeam de bucurie – copil fiind, nu îndrăznisem niciodată să-mi imaginez că voi „ieși“ din România. Am plîns și la întoarcerea de la Budapesta, exact pe aceeași fîșie. De data aceasta, îmi părea rău că mă întorceam acasă, unde nu se inventaseră încă hot-dog-ul și Coca-Cola, nici înghețatele minunate la cornet, în ambalaje colorate, nici grădinile zoologice unde animalele erau aproape libere, nu stăteau înghesuite în cuști, nu le vedeai din spatele unor gratii, doar un șanț mare te despărțea de urși și de tigri.

Apoi, n-am trecut granițe pentru multă vreme, nu s-a mai ivit ocazia. Pe la douăzeci și un pic de ani, din nou mi-au dat lacrimile cînd am trecut cu piciorul și cu rucsacul în spate în Bulgaria, pe la Silistra. M-a emoționat o băbuță amărîtă din vreun sat de pe malul Dunării care probabil că mergea la o cumătră din țara vecină, cu o paporniță în spate, și a trecut nestingherită, doar cu buletinul. S-au activat din nou traumele și frustrările din comunism. Îmi ziceam: „Uite, sîntem liberi să mergem oriunde în lumea asta, arătăm doar un act și trecem mai departe, toate drumurile posibile ni se deschid“. Pînă și în ziua de astăzi, după ce am călătorit ceva mai mult – inclusiv în Occidentul pe care nu reușesc să nu-l mai idealizez, n-am ce să fac, am tînjit prea mult după el atunci cînd doar îl întrezăream în „reviste străine“ –, a trece dintr-o țară în altă mi se pare, în mod absurd, un privilegiu. Și, în același timp, o bucurie. Îngrădirea dintr un regim totalitar lasă sechele care nu se vindecă niciodată.

Rulăm cu 140 la oră pe autostrada din Ungaria, frontiera de la Petea a rămas mult în urmă, ne apropiem de Slovacia, ideea de graniță deja dispare. Trebuie s-o identificăm totuși ca să cumpărăm vignetă, noroc cu GPS-ul care ne-o indică – 20 de kilometri, 10 kilometri. O graniță defunctă, puncte de control abandonate, coșmelii în părăsire. Doar o parcare de TIR-uri, o toaletă publică – să nu zici că nu poți face pipi între două țări – și un birou unde o fată blondă și zîmbitoare îți spune „Welcome to Slovakia!“, după ce plătești taxa de drum cu cardul. Mai mergi 15 kilometri și ești deja la Bratislava, un oraș în care o mulțime de tineri lucrează la doi pași, în Austria, trec granița zilnic în drum spe serviciu. De granița cu Cehia nici măcar nu ne mai sinchisim, asta chiar e o graniță pur formală, e undeva pe un pod. Totuși, am din nou emoții cînd ne apropiem de cea cu Germania – acolo părăsim în sfîrșit Estul nostru „sălbatic“, cu toate traumele lui, și intrăm „în Occident“. Oare se va simți imediat diferența? Oare există o delimitare între „ce a fost rău“ și „ce a fost bine“, un bine relativ, desigur? Între o lume liberă și o alta condamnată la întuneric vreme de 40 și ceva de ani? Partea asta de nord a Cehiei e mai frumoasă decît restul țării, cu dealuri și coline înalte acoperite de păduri, văi, rîuri și case cochete. Undeva în zare se vede și ultimul oraș, cu mîndre blocuri socialiste, îl lăsăm în urmă. 20 de kilometri, 10 kilometri… intrăm într-un tunel care parcă nu se mai termină, apoi un pod, iar dincolo de el e Germania. N-avem de ce să ne oprim, nu trebuie să cumpărăm vignetă, în Germania, pentru autostrăzile ei perfecte, nu se plătește nici o taxă de drum. Așadar, trecem granița pe nesimțite, e doar o graniță mentală, mașina se „lipește“ de asfaltul drumului, apar primele Ausfahrt.

Undeva în apropierea Berlinului, pe Autobahn, mai există încă un punct de trecere al frontierei între RDG și RFG – Checkpoint Bravo. Granița e marcată de o pasarelă părăsită și de cîteva clădiri abandonate, nimic spectaculos, însă locul în sine are o încărcătură emoțională cu totul specială. Aici poți intui cel mai bine trauma, frustrarea, îngrădirea. O graniță-fantomă, abandonată, însă dacă te oprești pentru cîteva minute și te uiți în jur devii în mod involuntar un martor al istoriei recente. Și tot aici poți să simți cel mai bine bucuria că o astfel de graniță nu mai există.

Foto: wikimedia commons

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.