Binele și răul

Publicat în Dilema Veche nr. 937 din 24 – 30 martie 2022
Zizi și neantul jpeg

În copilărie, am trăit în logica basmelor. În care, așa cum știm cu toții, Binele se lupta cu răul. Și ieșea, cam întotdeauna, învingător. Iar răul era pedepsit, de cele mai multe ori într-un mod drastic, crud.

Crescînd, și vremurile schimbîndu-se, logica basmului a rămas undeva pe fundal, dar peste ea au tot venit nuanțele. Despre basme s-a spus că erau prea crude, iar logica lor prea frustă. Au apărut poveștile politic corecte, în care totul s-a cosmetizat. Copiii trebuiau feriți de cruzimi inutile, totul era protejat și călduț.

Nu sînt împotriva acestui lucru, copiii trebuie feriți de diverse lucruri. Doar că, încet-încet, s-a creat o lume protejată, în care răul își avea locul doar în jocurile pe computer și în filme. Lumea reală a devenit, de-adevăratelea, tot mai bună, cel puțin în partea ei în care am avut norocul să fim. Încet-încet, s-a ținut cont tot mai mult de fiecare, de nevoile lui, diferite de-ale celorlalți.

Asta, însă, nu peste tot. Într-o parte a lumii și a Europei din care am avut, repet, norocul să facem parte. În alte părți mai puțin norocoase n-a fost așa. Au murit, precum în Siria, mulți semeni de-ai noștri. În alte părți, chiar mai aproape de noi, precum în Belarus, au apărut dictaturile: cîte cineva s-a trezit să vorbească și să acționeze în numele unor oameni care, de fapt, nu-l voiau, încălcîndu-le flagrant drepturile.

Răul a pătruns și-n lumea dreaptă și protejată din care facem parte. Au fost atentatele teroriste, începînd cu cel din SUA pe 11 septembrie 2001, în care ne-am simțit peticul de grădină paradiziacă amenințat. Ceva s-a schimbat atunci.

Apoi, în 2017, ne-am trezit amenințați chiar în propria ogradă, cu încercarea de modificare a legilor Justiției, noaptea, ca hoții... Iar apoi cu sinistrul referendum al Coaliției pentru Familie. Atunci am simțit mai acut cum ne poate atinge, direct, aripa răului și cum valorile în care credem ne sînt amenințate. Și am ieșit să luptăm pentru ele, cum ne-am priceput. Pașnic, pe cît s-a putut. Dar să nu uităm de 10 august.

Apoi viața a mers în felul ei înainte, iar răul nu ne-a lăsat baltă, a dat iama peste noi toți, sub forma pandemiei, și ni i-a smuls pe destui din cei dragi. Totuși, forma sub care a venit atunci a fost una îngrozitoare, dar nu atît de vizibilă. Nu atît de strigătoare la cer.

Căci ce se-ntîmplă acum, în Ucraina, în anumite orașe, și mai ales în Mariupol, e dincolo de orice comparație, dincolo de cuvinte. E un masacru, e răul pur și simplu dezlănțuit bezmetic, în mod absurd, împotriva unor oameni care nu voiau decît să trăiască după aceeași logică a binelui. Scriam, mai demult, că speram, cam acum o lună, într-o rezolvare pașnică. De mult mi-am dat seama că nu era posibilă, era doar urmare a unei gîndiri a altor vremuri, pe care să sperăm că le vom mai trăi. Tot atunci, mă împotriveam să intru în logica războiului, în care violența și agresivitatea sînt modurile de existență și supraviețuire.

Și peste asta am trecut de mult: ucrainenii nu aveau altă modalitate de interacțiune cu răul care s-a abătut asupra lor. Și nu numai că am trecut peste asta, dar cred că modul în care ei au făcut-o a fost, așa cum am scris, eroic. Merg însă mai departe: cred că logica în care trăim acum nu mai e doar cea a războiului și a păcii. E mai mult de atît, cred că ne-am întors la cea din basmele copilăriei noastre: e cea a luptei dintre bine și rău.

Ce face Putin în Ucraina e pur și simplu măcel, voit. E răul în forma lui supremă. Omoară, deliberat și sistematic, oameni nevinovați. Nu se mai pune aici problema pentru ce. Nu există nici sugestia vreunui motiv care să justifice așa ceva. Teritoriile și împăunările naționaliste nu au legătură cu valorile lumii pe care încercam (și chiar reușiserăm, într-o anumită măsură) s-o construim. Răul ca un tăvălug încearcă să anihileze toate astea, să ni le șteargă din memorie.

Dar nu reușește. Cu cît se-ncrîncenează mai tare, cu atît binele îi ține piept mai mult. Căci oamenii din Ucraina, care luptă nu doar pentru libertatea lor, ci pentru valorile adevărate ale noastre, ale tuturor, nu sînt doar eroici, ci, cu tot riscul cuvintelor mari, martiri. Ei se sacrifică pentru libertatea lor, casa lor, valorile lor, dar și pentru ca noi toți să le păstrăm. În lumea călduță și comodă în care ne-am lăfăit, ucrainenii ne-au arătat că pentru ceea ce crezi trebuie să lupți și chiar să mori. Într-o lume în care totul era diminuat și difuz, ei ne-au redat claritatea binelui care poate ține piept răului. Au derelativizat valorile pe care prea le consideram relative. Cu prețul vieților lor.

Trăim acum acut în logica înfruntării dintre bine și rău. Cred că pentru destul timp de acum încolo, nu putem decît să aplicăm, în fiecare gest pe care-l facem, logica asta. Și să nu pierdem din vedere că să alegem binele și să luptăm pentru el nu e o glumă. E treaba noastră, a fiecăruia, după puteri.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.