Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
E cool să postești jpeg

Protagonistul recentului caz mediatizat de violență domestică, deputatul AUR Dumitru Viorel Focșa, exclus din partid pentru că și-a bătut soția, a declarat ulterior că vrea să inițieze o dezbatere publică reală despre fenomenul violenței din familiile românești, dezbatere menită să „genereze soluții adecvate privind diminuarea acestuia”. Referindu-se la o dezbatere „reală”, Focșa a insinuat că, deși Convenția de la Istanbul „pare” un document al bunelor intenții, acesta este „presărat cu idei radicale, din spectrul ideologiei de gen”. Ceea ce, în opinia sa, arată că, de fapt, elitele europene nu doresc cu adevărat eradicarea acestui fenomen, ci „impunerea unor noi concepte ideologice prin care se dorește redefinirea societății după niște principii nenaturale”.

Declarația și atitudinea lui Focșa n-ar trebui să mire, de vreme ce mecanismele violenței sînt prevăzute cu puternice instrumente de negare a actelor de agresivitate, agresorii găsindu-și de cele mai multe ori justificări, care merg de la „n-am atins-o, s-a împiedicat” pînă la „nu-i vina mea, ea m-a provocat” – cu alte cuvinte, „a meritat-o”. Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.

Totuși, deși zicala este pur românească, violența contra femeilor este universală. După cum universale sînt și tipologiile agresorilor – susțin patru cercetătoare în medicină legală din Spania, (María Castellano Arroyo, Lachica López, Molina Rodríguez și H. Villanueva de la Torre), în studiul lor, Violencia contra la mujer. El perfil del agresor: criterios de valoración del riesgo.

Potrivit cercetătoarelor, chiar dacă violența domestică, mai ales cea generată de bărbați și îndreptată împotriva femeilor, a fost expusă unor schimbări importante în ultimii ani datorită atenției pe care mass-media și autoritățile publice au acordat-o problemei, toate schimbările legislative, ajutoarele sociale, campaniile de sensibilizare nu reușesc să producă o reală schimbare de mentalitate dacă nu este abordată și problema educațională. E drept, a fost atinsă o primă etapă înspre reducerea acestui flagel, prin conștientizarea fenomenului și prin atenția concentrată pe evaluarea victimelor pentru a identifica măsurile și ajutoarele necesare, însă este necesar să trecem la următorul nivel, extrem de important, pentru a proteja posibilele viitoare victime: identificarea și evaluarea psihologică a agresorului.

Cele patru cercetătoare au creat, în acest scop, un departament de evaluare criminalistică a violenței în familie, în cadrul Universității din Granada, iar cunoștințele dobîndite timp de șase ani le-au permis să identifice patru profiluri de agresor. Portrete psihologice necesare, atît pentru înțelegerea modului în care apare dinamica violenței, pentru prevenirea momentului declanșator al comportamentului agresiv, cît și pentru evaluarea nivelului de risc pe care agresorul îl reprezintă pentru victimă.

p 19 jpg

Trăsăturile caracteristice ale agresorului

De cele mai multe ori, agresorii au o bună imagine publică, manifestînd o capacitate ridicată de disimulare. În cele mai multe cazuri de violență domestică, prietenii și chiar rudele se declară surprinși de latura întunecată a agresorului, pe care n-au perceput-o niciodată, căci agresorul este un bun cameleon. În public, acesta afișează masca normalității, fiind văzut mai degrabă ca o persoană agreabilă, urmînd ca acasă, în viața privată, să-și manifeste din plin reala personalitate. Ce declanșează totuși accesele de violență asupra unor persoane aflate într-o situație vulnerabilă? Un cocktail puternic de complexe de inferioritate și stima de sine scăzută, care le provoacă o profundă frustrare, eliberată prin episoade de agresivitate. O agresivitate care merge mînă în mînă cu frica – agresorii fiind violenți doar cu persoane pe care le consideră vulnerabile și pe care știu că le pot controla. Căci au nevoie să se simtă în control, pentru a-și ostoi anxietățile și nesiguranțele. De asemenea, această nevoie de siguranță îi face să internalizeze stereotipuri și prejudecăți patriarhale, care le justifică violența. 

Agresorii suferă, de asemenea, de un grad ridicat de egocentrism (nevoile lor sînt cele care contează), de un nivel scăzut de empatie, de instabilitate emoțională, dar și de o acută dependență, frica lor de abandon aflîndu-se la un nivel ridicat, drept care recurg la diverse metode de manipulare: de la amenințare la promisiuni și regrete false de tipul „Nu mai fac”.

Chipurile abuzatorilor

Din portretul general al unui agresor, cercetătoarele spaniole au analizat diferite tipologii, împărțindu-le în patru mari portrete.

Nevroticul – este de obicei un tînăr introvertit, cu forța scăzută a ego-ului, gestionîndu-și cu greutate afecțiunile și emoțiile, extrem de instabil din punct de vedere emoțional și afectiv, avînd o toleranță redusă la sentimentele de frustrare. Este nesigur pe el, dependent, conflictual cu el însuși și cu un nivel ridicat de anxietate. „Cînd această tipologie masculină stabilește o relație afectivă cu o femeie, își va alege, cel mai adesea, o figură feminină puternică din punct de vedere psihologic, care transmite sentimente de securitate și stabilitate, găsind în această relație liniștirea lipsurilor personale, devenind dependent de ea din punct de vedere afectiv.” Însă nevroticul devine brusc violent atunci cînd simte fie și cea mai mică respingere – putînd interpreta o simplă critică sau o dojană ca pe o amenințare cu despărțirea. Reacțiile unui nevrotic merg de la hărțuire, constrîngere și persecuție la agresiune fizică, agravîndu-se cu cît sînt mai copleșiți de perspectiva unei pierderi.

A doua tipologie identificată aparține agresorului fazic – un bărbat instabil emoțional, extrovertit, nu foarte responsabil cu obligațiile sale de cuplu, care are suișuri și coborîșuri în dispoziție. În viața de zi cu zi, la locul de muncă, își reprimă frustrările și se eliberează doar cînd ajunge în intimitatea vieții de familie, unde comportamentul lui devine, brusc, exploziv, implicînd abuz fizic și/sau psihic, și tot brusc, se calmează. Nu conștientizează urmările episoadelor de violență asupra victimei, de cele mai multe ori mirîndu-se că aceasta a fost afectată. Replica cea mai folosită de acest tip de agresor este: „Mie mi-a trecut, de ce nu treci peste asta?”.

Doar cînd femeia pleacă sau amenință că îl părăsește sau chiar că îl va denunța, abuzatorul fazic reacționează cerîndu-i iertare, arătîndu-se plin de regrete și promițînd că nu se va mai întîmpla niciodată, astfel încît să se obțină împăcarea și chiar retragerea plîngerii. Însă episoadele de violență se reiau, o situație care pune în pericol femeia, întrucît siguranța ei depinde de nivelul de agresivitate în fiecare moment.

Al treilea tip de agresor este psihoticul. „Acești bărbați, sub aspect emoțional, manifestă afectivitate scăzută, retragere emoțională, rezonanță afectivă mică și o anumită duritate a caracterului, nivelul lor de stimă de sine fiind ridicat, căci sînt independenți, autosuficienți și joacă adesea un rol relevant din punct de vedere social și profesional. Au o grijă patologică pentru imaginea lor socială, drept care manifestă o exigență ridicată față de comportamentul copiilor și al partenerei.” 

Cînd acest tip de bărbat are o relație cu o femeie dependentă, supusă și cu o stimă de sine scăzută, nu va căuta s-o menajeze, ci, din contra, îi va adînci complexele, supunînd-o umilințelor, pretențiilor ridicate care, dacă nu sînt îndeplinite, îi provoacă furie și episoade de violență. Cum acești abuzatori au o imagine socială bună, victima nu îndrăznește să-i denunțe, pe de o parte de frică, pe de alta de neîncredere că va fi crezută și că va primi ajutor. 

Chiar dacă nu este o tipologie fixă, cercetătoarele identifică și un al patrulea portret de agresor – cel denunțat tardiv. „Merită descrise și acele cazuri în care un bărbat în vîrstă, de obicei de peste 55-60 de ani, care deși și-a abuzat partenera o viață întreagă, ajunge să fie denunțat ca agresor doar foarte tîrziu.”

Aceste abuzuri, denunțate tardiv, coincid cu un fenomen social evident: femeile au devenit în prezent mai conștiente de drepturile lor, alegînd să-și facă auzită vocea și să denunțe agresorii, dezvăluind chipurile răului.

Emanciparea, conștientizarea drepturilor și faptul că din ce în ce mai multe femei se dezbară de mentalitățile arhaice care le-au ținut captive în relații abuzive arată, potrivit cercetătoarelor spaniole, că femeile au asimilat mult mai rapid schimbările sociale, adaptîndu-se mai bine la evoluția socială decît mulți bărbați, care au rămas pe loc, închistați în rolul lor patriarhal, acela de stăpîn, pe care au învățat că trebuie să și-l exercite într-o căsătorie. „Aceștia continuă să reacționeze la atitudinea emancipată a soției prin episoade de dominație și agresivitate, cu rezultate uneori foarte grave.”

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Departe de casă
Ce-mi doresc pentru anul viitor? Nimic altceva decît să călătoresc și să scriu.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.