Bad Moms

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Boli și viruși jpeg

După How to Be Single (Christian Ditter, 2016), un alt film de serie să zicem B îmi atrage atenția: Bad Moms (Jon Lucas, Scott More, 2016), cu Mila Kunis, Kathryn Hahn, Kristen Bell. De ce? Desigur, nu pentru calitățile lui cinematografice excepționale. Ci pentru că încearcă, la nivelul lui, să spargă niște șabloane. Dacă How to Be Single reabilita posibilitatea de a trăi fericit fără să fii într-o relație, Bad Moms ne oferă o portiță de scăpare din îndatoririle obligatorii de mamă. Îndatoriri despre care nimeni nu spune că n-ar trebui să ți le îndeplinești, dar care nu trebuie duse la bun sfîrșit astfel încît să devină o povară.

Meseria de mamă a fost una pe care am exercitat-o, conștiincios, cam douăzeci de ani la rînd. Mi-am exercitat-o conștiincios și cu plăcerea retrăirii copilăriei, în alt timp și în alte condiții. Și totuși, ar însemna să mint și să-mi înfățișez lucrurile într-o lumină falsă dacă nu aș recunoaște că am avut și momente îngrozitoare, de criză absolută și evidentă, precum personajul Amy (Mila Kunis) din film.

Au fost momente în care am vrut să fug undeva în lume și să abandonez totul. Momente de epuizare și de neputință, în care chiar îmi desfășuram înaintea ochilor un întreg scenariu al respectivei ­fugi (e drept că aveam probleme cu plasarea acestuia într-un cadru real, dar, cum nu s-a ajuns niciodată la etapa asta, nu erau esențiale). În care filme precum Orele (The Hours (Stephen Daldry, 2002) sau Revolutionary Road (Sam Mendes, 2008), cu scenele lor de revoltă maternă extremă, deveneau obsesii: cea din Orele în care Laura Brown (Julianne Moore), după serbarea, împreună cu copilul ei de cîțiva ani, a aniversării aparent idilice a soțului, fuge de acasă într-un hotel în care e gata să se sinucidă – nu o face, în schimb, la scurt timp, pleacă de acasă de tot, nenorocindu-și copilul pe viață; și cea din Revolutionary Road, în care April (Kate Winslet) se sinucide de-a dreptul după ce prepară, cu calm și stil, un mic dejun conținînd o omletă perfectă. În realitate, în afara acestor scenarii pînă la urmă vagi, nu am făcut niciodată nimic radical. Am ales doar evadări benigne, de tipul mersului la film sau ieșitului în oraș, chiar la McDonald’s, în timp ce copilul rămînea acasă, în siguranță, cu o bunică sau o bonă.

Nici în Bad Moms, Amy și prietenele ei nu fac ceva cu mult diferit. În plus față de evadările mele din perioada copilăriei mici a odraslei mele, ele se duc la băut cu fetele pînă se fac mangă. Pe vremea aceea, pe la începutul anilor 2000, în ce mă privește, conceptul ăsta, în lumea mea, nu prea exista. Cel mult te puteai „face mangă“ acasă, cu o bere, două sau un pahar – două de vin, în timp ce copilul dormea și tu te uitai pe geam, disperată, ca o Penelopă în mizerie, așteptînd să-ți vină Ulisele din mai micile războaie troiene învecinate.

Nu pot uita nici pînă-n ziua de azi, cînd, slavă Domnului, sînt o persoană pe picioare și în mișcare, apăsătoarele momente de așteptare, cînd condiția de mamă – și de femeie, în general – mi se părea una dintre cele mai de speriat calamități. Și asta nu pentru că nu m-aș fi simțit bine cu copilul meu (tocmai aici era partea bună, formidabilă), ci pentru că mentalitatea comună în privința maternității, pe atunci cel puțin, era una greșită: plutea în aer o raportare nescrisă, neoficială, la un sistem patriarhal implicit. „Trebuia“ (dar, de fapt, nimeni nu te obliga) să aștepți ceva de la un patriarhat neprecizat, dar foarte puternic, care „trebuia“ să te protejeze și să-ți rezolve „toate problemele“ legate de maternitate și feminitate.

Doar după ce am reușit să mă tîrăsc în afara acestei mentalități am putut, în cele din urmă, să fiu o mamă nu bună, ci mai destinsă și mai fericită. Precum cele din film. Pînă atunci fusesem o mamă bună, oricum. Cei din afară mă vedeau ca pe un soi de întrupare a maternității, ca pe o mamă fanatică. E adevărat că întreprindeam acțiuni excesive, precum aproape datul afară din casă al unei persoane care a refuzat să fumeze la bucătărie și a ținut morțiș s-o facă în sufragerie, de față cu odrasla mea de cîțiva anișori.

După perioada fanatică și după ce copilul meu a mai crescut, el a început să-mi devină un soi de partener în petrecerea timpului într-un mod plăcut. Ieșeam împreună în lume (de multe ori și cu bunica) și cel mic, în timp ce se făcea tot mai mare, o descoperea sub ochii mei. Iar eu mă bucuram să l văd descoperind-o. Fie că era vorba de un film prea violent, preucm cel la care l-am dus, din greșeală, prea devreme – film după care aproape nici un altul nu a mai fost de nevăzut sau de neînțeles –, urmate, toate, de cîte o discuție ușor stîn­jenită, din partea mea, în final, în care îi precizam (!) că realitatea e realitate și ficțiunea ficțiune, spre amuzamentul lui. Fie că era vorba de o ieșire în parc, la restaurant sau în oraș, oriunde.

Ideea e că maternitatea, așa cum reiese și din Bad Moms, la nivelul lui, poate fi o plăcere dacă nu o trăiești închistată în reguli și așteptări absurde. Totul e să-ți dai seama de asta la timp.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.