O catedrală a plictiselii

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
O catedrală a plictiselii jpeg

Răsfoiam zilele trecute volumul de eseuri al lui Zadie Smith – Feel Free –, răsfoiam înainte și înapoi pescuind bucățile pe care le sărisem la prima citire. Sînt un cititor dezordonat, iar un asemenea volum de eseuri e cîmpul perfect de joacă. Citesc de la coadă la cap, de la mijloc spre înainte, după starea/stările pe care le am pe moment, închid cartea, mă gîndesc la diverse pe traseul întortocheat al zecilor de analogii pe care le face o minte umană, caut nu știu ce detaliu dintr-un tablou anume, ca să mă pierd apoi într-o istorie veche, revin la carte.

Acolo, într-unul din eseurile ei în care vorbește despre Karl Ove Knausgård, Zadie Smith spune că plictiseala pe care o compune norvegianul în romanul său (ăla în șase părți) e o plictiseală barocă. O catedrală a plictiselii, spune ea. „O catedrală a plictiselii“, am repetat în șoaptă, sus, în vîrful patului, într-o duminică leneșă.

Sună perfect, cu ecou, cu reverberații, așa cum se propagă orice sunet într-o catedrală. Dacă plictiselii suverane, cotidianului mărunțel care reușește zi după zi să se strîngă într-un mănunchi viguros de non-fapte i s-ar ridica un monument, acela ar trebui să fie o catedrală. O biserică a plictiselii sună caraghios, iar o moschee a plictiselii pare prea intim. Nu poți să pui temelii unei plictiseli grandioase, desculț, pe covoare persane.

Așa m-am trezit în catedrala plictiselii mele prin care am umblat apoi cu gura căscată de uimire. Oare chiar eu am putut să construiesc așa ceva? Eu am stat în genunchi și am așezat piatră cu piatră podeaua asta răcoroasă, cîmpurile astea cenușii de granit care duc din grandioasa intrare pînă dincolo, spre altar? Am potrivit dală cu dală zile monotone și cenușii de toamnă și de iarnă în care nu mi se întîmpla nimic cu zile leneșe de primăvară-vară în care iar nu mi se în-tîmpla nimic. Am luat-o încet de la intrare, prin marea navă a catedralei, pe lîngă confesionalele pe care tot eu le-am construit, dincolo de transept, spre prezbiteriu și altar. Ce arabescuri în lemnul ăsta afumat, ce volute, crini imperiali, ce amorași grăsuți pe care lemnul vechi de sute de ani a prins deja un luciu cald, ca mierea! Cu dăltița și ciocanul am săpat în lemnul ăsta mirabila poveste a plictiselii mele, a fantasticului anonimat, a non-existenței mele superbe. Cîtă măiestrie la baza marilor coloane de piatră la care am migălit și pe care le-am decorat cu amintiri oarecare din copilărie, pe care le-am împletit în sus cu intrările zilnice la Mega-ul din cartier, cărora le-am făcut apoi volute din ieșirile în cîrciumi în seri parfumate de vară. Ieșirile mele anoste, uitate a doua zi, încoronate, poate, doar de o vagă durere de cap.

În marea orgă a catedralei mele am pus tot ceea ce părea a fi o rupere din plictiseala mea majoră, din oceanul ăsta sărat al monotoniei pe care plutesc cu burta în sus fără să mă chinui; o rotire oarecare a încheieturii mă duce un pic mai departe. Am pus în orga asta tubulatura unor evenimente majore răsărite precum coada rechinilor în oceanul ăla calm de care vorbeam. Numai că, puse laolaltă, toate întîmplările neobișnuite din viața mea au început să cînte în armonie. Au început să cînte Matthäus-Passion – singura piesă a lui Bach care reușește să mă plictisească pînă la lacrimi. N-am făcut nimic.

În altar mi-am dat măsura întregii măiestrii. Cafelele de dimineață, țigările, plata întreținerii, drumul zilnic la muncă și înapoi, enervările zilnice, cărțile citite topite în stări, întîlnirile de-o clipă cu oameni străini, vacanțele din care nu înțeleg nimic, dar de care mi-e dor în clipa în care ajung acasă – toate le-am înmănunchiat într-un nemaivăzut monument, copleșitor. Îl ghicești de cum intri pe poarta monumentală: un portic gotic în jurul căruia am crestat șapte rînduri de brîuri de piatră. Afară, sub acoperișuri, am pus grifonii și garguii care stau de pază. Lipiți cu cele patru labe de zidurile verticale, cu capetele înfiorătoare în jos, cu gurile larg căscate și colții rînjind. Cîinele Pustiului, Dulăul Zilelor În Care Nu Se Întîmplă Nimic, Potaia Eternei Angoase, Zăvodul Orelor Pierdute.

Veniți, intrați. Aici măcar e puțină răcoare. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.