„Amy sînt eu“

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
„Amy sînt eu“ jpeg

Trei. Atîtea silabe trebuie să aibă un nume coreean. Stă pater dolorosus (bunicul patern, de regulă, dacă e încă în viaţă) grav în faţa neamului extins şi alege dintr-o posibilă listă, inspirată de tradiţie şi de caligrafia în chineză a caracterului, cele trei silabe magice. Toate sînt poezie, invariabil. Sau, mă rog, literatură, ori, hai, în caz de negustor ambulant din vreo piaţă de vechituri seuleză – astrologie de malul mării. Se începe cu numele de familie, căci e patriarhalitate fără negoţ, iar tradiţia aceasta e mai presus de orice. Chiar şi de globalizare şi strategiile de piaţă – aprige – ale semizeului Sam Sung („trei stele“ – în coreeană).

Ajung la aeroportul Incheon la ora 5 dimineaţa, parcă. Îmi aştept valizoiul roşu, dar nu mai vine. Nu a mai venit (atunci). Cît îl declar pierdut, mă uit la numele trecut pe cartea de vizită, ca să-l transcriu corect pe foaia cu desene de valize pe care imobilul ofiţer portuar mi-o întinde în faţă. Coreenii – guler alb (cu sau fără trese) au ceva mut-expresionist cînd oficiază. Primul nume coreean din faţa ochilor mei, scris frumos pe această elegantă carte de vizită verzulie, e Park Jeong O. Uneori, se scrie cu liniuţă şi literă mică, anglicizare pointilistă: Park Jeong-o. E profesor de literatură română, specialist în Marin Preda şi realism. E cel mai realist profesor pe care l-am cunoscut. De aceea, este şi un stîlp al departamentului de Studii Româneşti – cum spuneam data trecută, cel mai mare din lume: are peste 100 de studenţi cu specializare principală în studii româneşti şi opt-nouă profesori coreeni, plus cel puţin doi nativi, fie de la universităţile partenere din România, Universitatea Bucureşti – în cazul meu –, fie stabiliţi în Coreea. Universitatea coreeană se cheamă Hankuk, iar acesta este al doilea nume pe care l-am ştiut înainte să ajung acolo. Hankuk University of Foreign Studies.

În sfîrşit, ies pe porţi, cu geaca de piele de la tata stînd cald, galben cu negru, pe umeri. Mă răsesem în cap cu această ocazie şi mi-era frig. Primăvara devreme, în Coreea e frig-cuţite de argint. Insidios, mîrşav; ar juisa machiaveii. Os tăiat de os, simţi şi prin high tech-ul aeroportului. Deci, emoţii. Şi, oricum, nu mai semănam prea bine cu fotografia trimisă pe e-mail înainte. O văd, de la porţi, pe ea. Are părul lăsat pe umeri, poartă un trenci cu culori din familia semantică a comme il faut-ului englezesc, ocrişor. Stă cu ochii-ţintă în podea, capul în aceeaşi poziţie de care scriam data trecută, ce mai, hologramatic. Ţine în mînă o foaie A4, pe lungime, pe care stă scris numele meu: Mihai-Bogdan Tănase. Mă uit greoi, sînt emoţionat rău. Din foarte puţinele lucruri pe care le-am aflat de la colegii mei de la facultate despre Coreea înainte de a veni aici, unul mi-a rămas în creier, lozincă: văzînd şi făcînd. Mda. Vedeam, nu ştiam ce să fac. Era prea tablou. În fine, mă apropii, sperînd să nu o sperii cu figura mea. Domnul profesor Alexandru Tudorică îmi zisese înainte că o să îi sperii cu freza mea, „că ei au părul negru, gros, lucios, plesneşte de sănătate“. Nu îl au numai negru. Ţara e mai feministă acum decît era cînd a fost dumnealui, prin 1997-2000. Oricum, de la dînsul ştiam cele mai multe despre loc, pînă să ajung aici.

„Amy sînt eu.“ Nu cred că a zis chiar aşa, nu mai ştiu, dar ştiu că verbul în coreeană se pune mereu la sfîrşit şi că numele ei „de studentă“ era, cu certitudine, Amy. Pentru că ţara toată e obsedată de drive-ul educaţiei, toţi trebuie să se asemene. Ca să difere, ca să fie creativi, ca să înveţe. Şi în etichetă intră şi protocolul numelui. La această micro-ONU care e Universitatea Hankuk nu am avut deloc bucuria ioanbotezătorică a colegilor mei de la alte departamente. Le înşiram pe tablă, la început de an, entuziaştilor de anul I liste de nume şi ei alegeau. Grea misie, zău. Nu am vocaţie de pater. „Professor, I talked to a friend and she told me that Beatrice is not a Romanian name, as you told us“ (povvera Beatrice...). „Ion e nume de fată sau de băiat?“ Pe fiica unui coleg de acolo o cheamă Yi On. Campusul verde unde am lucrat se cheamă Yongin.

Pe Amy o cheamă Kim Eun Jang şi a fost prima TA (teaching assistant) acolo. Minunată, rîde fals, livresc. Vorbeşte o română ireproşabilă. Se vedea şi din cum ţinea acea foaie A4, s-a văzut şi din ziua aceea de umblat pe la formalităţi, căci ajunsesem cu o lună întîrziere şi administraţia coreeană nu glumeşte decît cînd trebuie. Îmi dau seama, trist, că nu am nici o fotografie cu ea. Dar am cu ultima, bravissima Gu Ming Jeong, de la ceremonia ei de absolvire. Mi-a fost studentă din anul I, o cheamă şi „Mihaela“, şi anul acesta, pentru că e la doctorat acum aici – Teoria actelor de vorbire – am sărbătorit Arhanghelii împreună, spectral, cu kimchi, varză macerată coreenă, alimentul han. În fotografie, după cum se vede, punctum-a.l.ş. aşa, îmi întinde o foaie. Are numele ei. Şi toată gramatica învăţată împreună, cu î din a şi cu ardei iute.

Numele meu în coreeană e Yi Man Bok (ştiu, fireşte, ce înseamnă, e de mare şi astronomie) şi mi l-au dat la masa de plecare domnii profesori Lee Mun Suh şi Kim Jeong Hwan. Un lingvist şi un melancolic. L-am transcris gramatical. Vorba aia, dilematică: „De ce n-ai vrea un bărbat gramatical?“ Data viitoare, ceva mai masculin. Despre han.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Cesonia postelnicu   foto TNB   main jpg
Cesonia Postelnicu, actriță: „Când am jucat în «Liceenii» a fost ca un vis, a fost minunea lumii“ INTERVIU
Cesonia Postelnicu, cunoscută mai ales pentru rolul zvăpăiatei Geta din „Liceenii“, povestește că a ales personajul fără să stea pe gânduri, chiar dacă era doar o adolescentă de clasa a XII-a.
rugby foto shutterstock
România U18, spulberată de Spania la rugby: Europeanul a început cu un coșmar pentru noi
La seniori, „Stejarii“ se pregătesc pentru Mondialul din 2023. Din păcate, din spate pare că vine o generație foarte slabă.
Schimb de prizonieri Rusia- Ucraina. Foto: Facebook/ Volodimir Zelenski
O grupare neonazistă rusă, instrucțiuni privind execuția sumară a prizonierilor de război ucraineni
O grupare neonazistă pro-Kremlin incită la atrocități împotriva prizonierilor de război ucraineni și susține în mod explicit torturarea acestora pentru obținerea de informații și apoi execuția lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.