America?! Ce să caute el în America?

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Recunosc, au fost vremuri în care îmi doream foarte mult să ajung în America. Mai exact, în Statele Unite ale Americii. Motivele erau multe, însă cred că cel mai important a fost faptul că atunci cînd eram mică, în cei mai cumpliți ani ai dictaturii comuniste în care nu aveam de nici unele și nici o speranță că se va schimba ceva, America reprezenta pentru noi „paradisul occidental”. Desigur, Occidentul era și la doi pași de noi, în Germania sau Franța, însă acel Occident intangibil de peste Ocean nu se compara cu nimic, acolo era trai pe vătrai și binele aboslut, în vreme ce noi, aici, trăiam într-un întuneric de Ev Mediu. Prin anii ’70-’80 exista în România un adevărat cult al americanilor, care reprezentau o potențială „salvare” națională care nu a venit niciodată (tatăl meu avea un coleg la editură care se simțea tot timpul urmărit de Securitate, însă, de fiecare dată cînd auzea un zgomot de elicopeter, se uita spre cer cu o sclipire de bucurie disperată – „Au venit americanii!”... și cîți alții ca el!), dar și un mod de viață total diferit la care aveam acces doar prin muzică (discuri sau benzi de magnetofon care se vindeau pe sub mînă) sau prin filmele de la video, dublate de Irina Margareta Nistor, unde fiecare „Fuck you!” devenea „Fir-ar să fie!”. Ca să nu mai amintesc faptul că toți cei care reușiseră „să fugă” în America erau considerați niște eroi, America devenise cel mai rîvnit refugiu. Întîmplarea face că, în anul 1980, cei doi frați vitregi mai tineri ai tatălui meu, amîndoi arhitecți și necăsătoriți, dar cu două logodnice cu care colindau pe motociclete întreaga țară, au decis să depună o cerere de emigrare la Ambasada Statelor Unite de la București. Da, încă se mai putea, era o procedură absolut legală, chit că după aceea se transforma într-un azil politic. Cei doi frați au venit la taică-miu, inginer, căsătorit: „Anton, nu ai vrea să depui această cerere împreună cu noi?”. Taică-miu a stat și s-a gîndit – avea un copil mic, un job sigur la întreprindere, o mamă singură și posesivă care, cînd a auzit de America, și-a dus mînă la inimă, invocînd niște probleme cardiace inexistente, și a spus: „Antoane, dacă tu pleci în America, eu nu mai trăiesc mai mult de un an!”. Așa că taică-miu a spus pas și le-a urat mult noroc celor doi frați vitregi, care au așteptat aproape patru ani aprobarea cererii lor, timp în care nu au mai reușit să se angajeze nicăieri ca arhitecți, au lucrat prin fabrici ca muncitori necalificați și au fost luați mereu la întrebări de ce și-ar dori să plece din minunata noastră Republică Socialistă România. Pînă la urmă, în anul 1984 și-au luat zborul spre visul american, au primit cetățenie și și-au văzut de viața lor. Pentru noi, cei rămași, au devenit „americanii”. De multe ori, în familie, discutăm despre acest subiect – ce ar fi fost dacă tatăl meu ar fi acceptat să depună acea cerere de emigrare. În urmă cu ceva timp, aveam tendința să-i condamn pe ai mei pentru că nu au avut suficient curaj să o facă, mai ales că bunică-mea a mai trăit încă 25 de ani de atunci – aș fi fost o fetiță cu cetățenie americană de la șase ani, aș fi fost perfect adaptată, probabil că aș fi scris în limba engleză cu aceeași lejeritate cu care scriu acum în limba română. Și de multe ori mă întreb ce destin aș fi avut. Uneori, în viață, există o cruce a destinului de care nici măcăr nu ești conștient sau pentru care nu ești responsabil, pur și simplu un tren trece pe lîngă tine, deși tu erai pe peron, doar îi faci cu mîna și s-a dus, ca acei copii amărîți pe biciclete care se opresc la barieră în haltele de pe la țară, la Chitila sau la Florești-Prahova – probabil că destinul meu a fost să rămîn și să mă chinui aici cu neputințele societății, cu neputințele mele. „Lasă, mamă, că dacă am fi plecat în America poate te-ai fi apucat de droguri... și ai fi fost moartă acum!”, zice mama, ca să-mi închidă gura și ca să-și justifice decizia de acum 30 de ani (drogurile reprezentau singura mare gogoriță a Occidentului „perfect” american). Ce aș putea să-i răspund? Să-i explic că în America, cu o singură carte pentru copii de succes, te poți plimba prin toată lumea? Și să-i povestesc despre fata aia americancă, Michelle Cuevas, autoare pentru copii, pe care am cunoscut-o în urmă cu doi ani într-un turneu european, am băut un vin împreună la Green Hours. Era un pic obosită, între avioane, un pic confuză, era fata care aș fi putut eu să fiu în America... o scriitoare prinsă într-un mecanism de marketing, dar care se va întoarce la ferma ei liniștită din Montana unde va scrie o nouă carte care va fi tradusă în cinșpe mii de limbi, căci da, literatura pentru copii și scrisul în general, în America, pot fi un job, nu o chestie inutilă și complementară a existenței tale.

De-a lungul timpului, mi-am dorit de nenumărate ori să ajung în America. În America lui Hemingway, a lui Salinger, a lui Truman Capote, a lui John Updike sau a lui Philip Roth. În America Dulcelui bar a lui Moehringer. În America din Once Upon a Time sau cea din Thelma & Louise. Am visat să văd New York-ul, apoi să fac un road-trip pe coasta de Est, să ajung pînă în Florida și apoi în New Orleans. Nu știu nimic despre America decît din cărți sau din filme, oare e suficient atît? America asta din capul nostru are legătură cu cea din realitate?  

După vreo zece ani, frații vitregi ai tatălui meu s-au reîntors pentru prima oară în România și a trebuit să-i primim pe „americani” cum se cuvine. Am mers la mici și la bere în Piața Obor, ei voiau să filmeze atmosfera autentic românească de aici și ne întrebau mereu dacă e „safe”. Apoi au revenit de mai multe ori încercînd să-și hrănească niște mici nostalgii, pe care nu le-ar fi avut într-o vacanță în Franța sau Italia. Cum ar fi papanașii de la „Robinson” din Predeal. Habar n-am cum li s-a părut lor, la fiecare vizită, România, probabil că tot un Ev Mediu mai evoluat din care reușiseră să evadeze. De fapt, cred că momentul acela din anii ʼ80, de „fugă”, nu doar că le-a marcat existența într-un mod ireversibil, însă i-a făcut cumva să se simtă superiori nouă, celor care nu am avut curaj să fugim niciunde, cu alte cuvinte ei sînt oamenii „de succes”, noi, ceilalți, niște ratați (e valabil pentru mulți dintre cei plecați înainte de 1990). La un moment dat, la o masă din asta de „revedere”, am spus politicos, pentru că nu aveam ce spune în timp ce tăiam șnițelul în bucățele mici, că mi-aș dori să văd America. Unchiul meu mi-a răspuns rîzînd: „Dar nu pe banii mei!”. Am înțeles, după aceea, că a fost o glumă.

Anton, taică-miu, a ajuns totuși în America, într-o vizită de aproape o lună, la sfîrșitul anilor ’90. Cu toată anxietatea lui legată de zbor – a schimbat vreo trei avioane, ca să nimerească într-un hangar din Tennessee –, a vizitat Carolina de Sud și cea de Nord, a mers pînă la Washington și a văzut Casa Albă. În timp ce era plecat, bunica-mea, care trecuse binișor de 80 de ani și începuse să se sclerozeze, ne suna pe telefonul fix ca să vorbească cu el, iar mama îi explica calm că Anton nu e acasă, e în America. Pentru cîteva secunde, bunica rămînea mută de uimire, după care exclama: „În America?! Ce să caute el în America?”. N-a știut niciodată că ea a fost principalul motiv pentru care eu, nepoata ei, a pierdut acel tren și a rămas să facă cu mînă de la barieră, pe la Crivina sau Florești-Prahova. Însă, între timp, urmărind ceea ce se întîmplă în America liberă și democratică în ultimii ani, dorința mea de ajunge acolo a început să pălească pînă cînd aproape că a dispărut cu desăvîrșire. În momentul de față, nu mai am nici o curiozitate legată de America și mă gîndesc uneori că poate a fost mai bine că taică-miu nu a depus acea cerere de emigrare. Poate că într-adevăr nici ai mei și nici eu nu ne-am fi adaptat acolo, poate că nici măcar n-aș fi scris, poate că aș fi avut un job banal undeva prin Tennessee și le-aș fi interzis copiilor mei să se uite la filmele clasice Disney pe motiv că sînt pline de stereotipuri rasiale.

igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.