Am cîntat Go West la Moscova

Publicat în Dilema Veche nr. 965 din 6 octombrie – 12 octombrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Prima persoană vorbitoare de engleză pe care am întîlnit-o în excursia mea la Moscova, acum zece ani, a fost plasatoarea de la Teatrul Bolșoi. Cînd spectacolul de balet ­Giselle era gata să înceapă, mi-a spus că este un loc liber în rîndul doi pe care îl pot ocupa, dacă doresc. M-am mutat, înainte să termine propoziția, din zona în care aveam eu bilet (undeva la a patra categorie, ca preț) și am încremenit pe noul meu loc, atît de aproape de scenă încît simțeam în capul pieptului forța și fragilitatea balerinilor. La ieșire, m-a oprit o fată blondă, subțire, deloc înaltă, care m-a rugat să-i fac niște fotografii. Într-o engleză aproximativă, mi-a zis că este din Ucraina, în vizită, ca și mine, că a studiat baletul din copilărie și că visează să danseze toată viața. Nu-mi amintesc cum o chema și nu am ținut legătura, nu aveam nici smartphone la vremea respectivă, dar încă mai am pozele pe care mi le-a făcut în holul teatrului, în timp ce-mi arăta poziții de balet.

Venisem la Moscova să-l vizitez pe vărul meu, care lucra acolo în acea vreme, să-mi împlinesc visul de a vedea un spectacol de balet la Bolșoi (teatrul fusese în renovare mulți ani și tocmai se redeschisese) și să ajung la Afisha Picnic, un mare festival cu concerte în aer liber cum, pînă la acea dată, la noi nu exista. Capete de afiș, în vara lui 2012, erau Pet Shop Boys, Mika și Lauryn Hill.

Afisha era un eveniment de o zi, ținut în fiecare vară, la zeci de stații de metrou depărtare de centru, cu rock alternativ, indie, pop, pe mai multe scene amplasate pe malul rîului Moscova. Era, practic, un întreg oraș construit acolo, cu alei, bancomate, terase cu mîncare și diverse distracții. Pet Shop Boys erau cel mai important nume și foarte iubiți de ruși. Publicul a cîntat și a dansat cu ei, mii de voci tinere scandau Go West, tineri despre care vărul meu îmi spunea că, spre stupoarea lui, în mare parte, îl susțin pe Putin. Vedeau în el conducătorul care-i poate aduce Rusiei „gloria de altădată“, orice ar fi înțeles ei prin asta.

© A. Docea
© A. Docea

Moscova a fost, pentru mine, locul contrastelor. Mi se părea, cumva, că m-am întors în România din primii ani de după Revoluție, cînd femeile purtau toate zorzoanele pe care și le puteau cumpăra, în sfîrșit. Strada arăta ca o discotecă, mai lipsea globul de oglinzi, și numai turistele nu aveau tocuri înalte și subțiri. Am pierdut o grămadă de timp rătăcindu-mă la metrou, pentru că aceeași stație putea avea ieșiri cu nume diferite, la mare depărtare una de alta. M-a trezit noaptea zgomotul copitelor care treceau tacticoase pe sub fereastră, în plin centrul Moscovei. Era poliția călare. Am luat taxiuri nemarcate – „rechini“, cum li se spunea –, care semănau toate cu celebra „Volga neagră“, fără aparat de taxat, fără să știu boabă de rusă sau cît costă cursa, pînă la final. Am mîncat sandviciuri cu somon, care era foarte ieftin la ei, în fiecare zi. De fapt, am mîncat atunci somon cît pentru o viață. Am stat la o coadă uriașă să-l văd pe Lenin perfect îmbălsămat, în mausoleul lui din Piața Roșie. Am ajuns în parcul Gorki pe jos, pe lîngă rîul Moscova, exact ca-n cîntecul Wind of Change. Am căutat atmosfera lui Bulgakov la pas, prin iazurile Patriarhului. Mi-am propus să fotografiez toate cele „șapte surori“ ale lui Stalin, clădirile-reper ale Moscovei, un fel de Casa Presei de la noi, dar de zece ori mai mari. Cam tot ce faci cînd ești încă foarte tînăr, ți se pare că poți ajunge pe jos oriunde și o altă lume cu o altă limbă nu reprezintă un obstacol.

© A. Docea
© A. Docea

Printre locurile mele preferate a fost Casa Fotografiei, acum muzeu de artă multimedia. Am descoperit-o pe Viktoria Sorochinski, o fotografă de vîrsta mea născută la Mariupol, în Ucraina, formată în Israel, SUA și Canada. Anna & Eve, seria de fotografii mamă-fiică pentru care a și obținut în 2012 premiul internațional Lucie „Descoperirea anului“, era un amestec de fantezie, realitate și mister, un basm fără vîrstă care se desfășura de la o imagine la alta, la fel ca ghemul roșu pe care fata îl ține într-una dintre fotografii, în timp ce mama ei îi împletește capătul în păr. După întoarcerea în țară, am schimbat cîteva vorbe cu Viktoria pe Facebook și am continuat să o urmăresc pînă astăzi. Stabilită acum la Berlin, a reacționat imediat după izbucnirea războiului, părinții ei fiind la acea dată în Kiev, organizînd expoziții caritabile în întreaga lume și donînd banii Ucrainei. De altfel, între proiectele ei fotografice se află și Lands of No-Return, prin care a documentat cele mai vechi sate ucrainene și viața locuitorilor în vîrstă, rămași în ele.

A trecut de la vizita mea în Moscova mai bine de un deceniu. Mi-am schimbat locul de muncă, cîțiva oameni din suflet și o mare parte dintre obiceiuri. Cu o pandemie și un război în desfășurare, plecarea în Rusia mi se pare acum, la vîrsta de mijloc, ca o poveste în care apar o Volga și un motan, ambii negri. Nu m-am mai întors, deși vărul meu m-a sfătuit să prind și o iarnă rusească, adevărată, dacă nu pentru peisaj, măcar pentru spectacolul femeilor cu tocuri înalte, care își țin perfect echilibrul pe gheață.

Cînd îmi amintesc de Moscova nu mă mai gîndesc aproape deloc la cele șapte surori, la coada de la mausoleul lui Lenin, unde în spatele meu era un băiat venit tocmai din Munții Ural, cu un bagaj uriaș, nici la sandviciurile cu somon mîncate la ieșirile de metrou care mă scoteau mereu în altă parte. În ultima vreme, îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.