Alte lucruri care s-au schimbat

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Alte lucruri care s au schimbat jpeg

Nu pot să nu continui seria moravurilor și percepțiilor care s-au schimbat atît de radical în jurul meu. Realizez, cu greu, că duceam o aproape complet altă viață cu ceva timp înainte și că multe din lucrurile pe care le fac sau le trăiesc acum erau SF altădată, să zicem cu 30 de ani în urmă.

Lucrurile astea, azi, au devenit atît de familiare și de la sine înțelese, încît nici nu ne mai punem problema să ne mire. Le luăm ca atare, ca și cum așa ar fi fost de cînd lumea și pămîntul. De pildă, îmi aduc aminte că, în anii ’80, unii oameni se luau la harță pornind de la validitatea unor informații. Asistam, în familia mea, uneori, la polemici, ca să nu zic certuri, pornind de la o replică dintr-un film sau un pasaj dintr-o carte. Cei implicați în dispută nu mai aveau respectiva carte sau acces la filmul în cauză, așa că reproduceau totul din memorie. Devenea, uneori, o chestiune „pe viață și pe moarte“, de background cultural și exercițiu de memorie și autoritate. Discuția se baza, de cele mai multe ori, pe speculații. Se punea problema cine avea dreptate: era mai mult un joc cultural, o provocare. Pînă și să faci rost de cărțile în care-ți puteai verifica informația era o adevărată aventură. O aventură culturală, chiar dacă la scară mică. Tatăl meu vitreg era mare amator de asemenea polemici, voia mereu să se verifice. Astăzi ar fi deschis pur și simplu computerul și orice dispută s-ar fi elucidat, n-ar mai fi existat nici o tensiune, nici un suspans.

În lumea în care au trăit părinții mei, relațiile dintre bărbați și femei erau avangardiste pentru vremurile de atunci. Dar, în general, femeile erau, în anii ’70-’80, complet diferite de ce vedem acum în jurul nostru (cel puțin în București, și nu în toate mediile sociale, desigur). Despre femeie aproape că învățam la școală, și mai cu seamă în familie, că are două slujbe: una de la 8 la 16, cum era pe atunci, cea oficială, plătită de stat, și alta acasă, după 17. Aproape toate mamele copiilor din clasa mea (excepție făcînd doar propria mamă) găteau. Veneau de la serviciu, își puneau capotul și șorțul și făceau mîncare. Multă mîncare. Mîncarea era o preocupare serioasă pe atunci, mai ales că nu era de ici, de colo să o procuri. Se gătea masiv, se gătea cu oalele, se făceau ciorbe uriașe care să ajungă o săptămînă, și tocănițe ori pilafuri așijderea. Să ai carne în mîncare era un lux. La fel, să gătești în fiecare zi. Nu era timp suficient pentru asta, fiindcă nu era doar gătitul: mai era, de pildă, și spălatul de mînă, cu săpun de rufe de multe ori făcut în casă, din resturi de ulei (cel puțin bunicul meu așa îl făcea). Și călcatul, și frecatul prin casă. Femeia era cea care-și asuma mai toate astea. Desigur, din cîte îmi aduc aminte, bărbații făceau cumpărăturile (care se transformaseră, în ultimii ani, în statul interminabil la cozi) și treburile mai grele, precum dusul gunoiului și bătutul covoarelor. Nu o să-i uit niciodată pe domnii în maiou tetra care ieșeau cu bătătorul în fața blocului, etalîndu-și covorul (persan, de multe ori) pe bara la care noi ne jucam în celelalte momente ale anului, cînd nu se făcea curățenie.

Bărbații de atunci, majoritatea, nu călcau, nu spălau, nu găteau, dar reparau. Meștereau te miri ce. Era o diviziune mai evidentă a sexelor, o delimitare deloc ambiguă a masculinului de feminin. Astăzi, am zice că am crescut plini de stereotipuri. Bărbatul muncea mai puțin, ca timp, în gospodărie, dar făcea muncile mai grele. Femeile își petreceau mai mult timp acolo, înarmate cu atributele feminității lor, de la capoate la mături. Dar atunci cînd ieșeau în oraș sau pe stradă, regulile, altfel înguste și stereotipe, se-ntorceau în favoarea lor (desigur, și aici părerile sînt împărțite): pe trotuar, femeile mergeau, în general, spre interior și bărbații la margine; bărbații le deschideau ușile puținelor mașini de pe vremea aceea și le ajutau pe femei să coboare; le deschideau ușile în general; le cărau sacoșele; le plăteau masa la restaurant sau la cofetărie. (Sau cel puțin așa mi s-a întîmplat mie.)

Desigur, generalizările sînt mereu cu dus-întors. Precum și avantajele și dezavantajele unor asemenea raporturi între sexe (care nu se reduceau la atît). Cert e că, în ziua de azi, toate delimitările astea nu numai că par desuete, dar chiar sînt. Pînă și pentru mine, care am susținut curtoazia pînă-n pînzele albe. Cred că ea există, în continuare, dar nu mai e măsurată prin gesturi formale, care s-au păstrat doar în anumite contexte și protocoale. Ci prin altele, mai de substanță, fără atîtea formalizări.

Pe vremea de atunci nu ar fi fost, probabil, posibilă o continuare a seriei Ocean...: Ocean’ s Eight (2018, Gary Ross), în care autorii jafului sînt doar autoare, și toate superbe (Sandra Bullock, Anne Hathaway, Cate Blanchett) și specialiste fără pată în domeniile lor. Iar singurul care are de pătimit de pe urma furtului e un bărbat...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.