Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
Zizi și neantul jpeg

Am scris, mai demult, despre zgomotele din casă de altădată: ticăitul ceasurilor era unul dintre cele mai pregnante. Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.

Și tot ele ne trezeau, în fiecare dimineață, dacă ne făceam datoria față de ele: și anume le întorceam, conștiincios, de la rotița lor fragilă din spate, care adeseori se strica, însoțită de binecunoscutul ei zgomot de orăcăit metalic. Ceasurile deșteptătoare, gardienele preciziei și eficienței noastre din ziua respectivă, nu erau frumoase. Nici nu era nevoie să fie. Erau simple, cu cifrele, arabe sau romane, destul de clar scrise, negru pe alb. Se înscriau în seria de obiecte fruste care ne populau interioarele. Cele la locul lor, care n-aveau treabă nici cu mileul, nici cu peștele de pe televizor, nici cu vitrina. De asemenea, sunetul pe care-l scoteau n-avea nimic de-a face cu răsfățul opțiunilor de acum: era, pur și simplu, o sonerie puternică.

În ce mă privește, nu destul de puternică. Frica de a-mi rata mersul la liceu mă făcea să dublez sonoritățile de dimineață. Nu exista pe atunci vreun serviciu de trezire automată, precum am descoperit, mulți ani mai tîrziu, în diverse hoteluri. Exista, însă, bunicul meu, cel pe care mă puteam baza aproape în orice situație. El devenise, printre altele, oricît de nelalocul lui ar suna, serviciul meu de trezire personalizat. Asta și pentru că el se scula, oricum, în fiecare zi, la 5 dimineața. Pe mine mă trezea pe la 6, din cîte îmi amintesc. Sunetul telefonului era diferit de al ceasului deșteptător, dar intra în aceeași categorie. Era un țîrîit standard, fără personalitate, care, atunci cînd dormeai și te săgeta deodată, părea fără sfîrșit.

Telefonul era cel care mă trezea invariabil. Dublat întotdeauna de vocea bunicului meu, insistentă și grăbită: voia să mă convingă să mă trezesc, să se asigure că nu trișez culcîndu-mă la loc. Țin minte și acum lumina cenușie, dar în care se ghicea auriul de mai tîrziu, inițial un galben pal, de la ora aceea. Îmi plăcea cenușiul luminii, mi-era familiar și mă făcea să simt că totul e în regulă, că-mi pot „desfășura” tabieturile conform tipicului. Din cînd în cînd, printre gesturile aproape ritualice de dimineață, sunam ca să aud o altă voce: pe cea robotului care spunea ora exactă.

Cred că, pe vremea de atunci, una din convorbirile mele cele mai frecvente era cu robotul ăsta. Astăzi, impulsul meu de a verifica prea des ora exactă ar fi, probabil, psihanalizabil. Se pare că robotul, chiar cu formula lui seacă și standard, continua tradiția prietenilor imaginari din copilărie. El se înscria și în tradiția unor personaje să le zicem mitologice din epoca ceauașistă. Unul, precum știm, era pe atunci tradiționalul Moș Gerilă. Care apărea la televizor sau la serbările de pom de iarnă ale diverselor instituții, desfășurate, în general, în preajma Anului Nou și nu de Crăciun.  Dar, pe lîngă acesta, la un moment dat, prin anii ’80, a apărut, cred că odată cu magazinul Unirea, și un Moș Gerilă care răspundea la un anumit număr de telefon. Precum și un altul, persoană publică, ce se arăta, cam în aceeași perioadă a cuceririlor societății socialiste multilateral dezvoltate, în Orășelul Copiilor, în carne și oase.

Vocea fără sex și intonație a robotului făcea parte din zgomotele epocii. Odată ce ieșeai din casă, i se adăugau altele. Cel al sticlelor de lapte, bere, ulei, apă minerală sau vin ciocnindu-se între ele în sacoșa care le ducea la reumplere. Bufnitura bătătorului atingînd covorul pus pe bara din spatele blocului, dar și aceea, regulată și mai consistentă, a mingii lovindu-se de perete. Lătratul cîinilor vagabonzi care ne însoțeau drumurile. Murmurul traficului, în comparație cu urletul lui de azi.

Vocile răstite, ca un fel de apanaj al epocii. În troleibuz sau în autobuz, ale oamenilor care se-nghesuiau și se luptau pentru un cotlon în spațiu. La cozi, în magazine, ale celor care se simțeau nedreptățiți, frustrați, lăsați în urmă. La școală, ale profesorilor care semnalau astfel, elevilor sătui de reguli absurde, neregulile. 

Dar și rîsetele copiilor care se întorceau în grup de la școală. Frînturile de conversații, uneori pasionale și pasionante, pe care le aveau între ei unii oameni de pe stradă. Uguitul guguștiucilor, ca o chemare repetată la nu se știe ce. Fîșîitul scrisorilor sau al ziarelor care alunecau, mustind de surprize, în cutiile poștale. Clinchetul fisei în telefoanele din cabine și, mai ales, bufnitura aceleiași fise cînd era înghițită, fără speranță de recuperare, de abisul aparatului.

Și multe alte zgomote, ale străzii și lumii de atunci. Pînă cînd, a doua zi de dimineață, o luam de la capăt cu sunetul ceasului deșteptător și cu cel al telefonului. Apoi cu vocea bunicului meu și a robotului. În timp ce noua zi se reconfigura iar, cenușie, dar cu o incertă promisiune de auriu.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.