Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 950 din 23 – 29 iunie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Orașul

Locuim de mai bine de-o săptămînă într-un orășel din Savoia, Aix-les-Bains, pe malul lacului Du Bourget, cel mai mare lac glaciar din Franța. Nu mi-aș fi închipuit niciodată că voi ajunge aici sau mai degrabă nu aș fi ales niciodată Aix ca destinație, a fost o întîmplare fericită în care locul m-a ales pe mine. Lacul are niște culori incredibile, în funcție de lumină, uneori e verde, alteori albastru sau turcoaz, e un lac care se întinde pînă hăt departe, înconjurat de munți stîncoși cam la 1.500 de metri înălțime și face vălurele la mal, ca o mică mare interioară. Lacul este o „afacere” turistică în sine – are o Compagnie de Bateaux, bărci, hidrobiciclete, caiace, bărcuțe cu pînze, se poate practica aici orice sport nautic, dar în general turiștii care vin sînt francezi din împrejurimi, nu sînt turiști străini, am văzut o singură mașină cu un număr de Elveția și o alta cu un număr de Finlanda. Desigur, în Aix sînt și români, ca oriunde în Europa unde se găsește ceva „de muncă”, i-am întîlnit la supermarket – din Suceava, s-au prins că aici vinul este cea mai ieftină și „elegantă” variantă de pileală, chiar așa a zis băiatul care lucra în construcții și care ne-a abordat la casă, auzindu-ne că vorbim românește, avea în coș două sticle de vin franțuzesc și una de un soi de palincă de pere. „Cît costă? E bună?”, l-am întrebat. „Optșpe euro... e elegantă, e cam ca a noastră, dar mai slabă!” Berea în Franța ar putea să nici nu existe pentru că, de fapt, e belgiană, iar muncitorul român nu are la dispoziție varianta „clasică” la pet. Mai sînt și femei, la curățenie, „Menajera mea e româncă!”, ne-a zis o tinerică pe la 75 de ani care ne-a cedat masa ei la un restaurant popular (de obicei mergi unde vezi mai multă lume!), în momentul în care s-a ridicat și ne-a observat că așteptam pe margine. Avea chef de vorbă, ne-am conversat un pic în franceza mea aproximativă, am aflat că menajera româncă „e harnică”, are trei copii în țară cărora le trimite bani și vorbește bine engleză, însă nu prea știe franceză, „voi, românii, vă descurcați mult mai bine cu engleza!”.

Presupun că sîntem singurii turiști români din Aix-les-Bains, iar faptul că nu aud la tot pasul, ca la Paris: „Uite, bă, că a plecat vaporașul!”, „Lasă, că-l luăm pe următorul, dă-l în pula mea!” mă face să mă simt extrem de relaxată. O detașare de limba în care scrii, dar mai ales de oamenii ei, e uneori extrem de necesară. Îmi susură în urechi, ca un cîntecel care te obsedează, doar limba franceză pe care o înțeleg în proporție de 60-70%, dar nu-mi fac curaj să o vorbesc mai mult de cîteva fraze uzuale.  

Orașul are în jur de 30.000 de locuitori, un fel de Gherla sau Aiud, dar în Franța. Și de zece ori mai multă istorie. Vestigii romane, destinație la modă pentru „băi” a nobilimii franceze în La Belle Époque, nepoata lui Napoleon, Balzac etc. au trecut pe aici, hoteluri somptuoase care par nelocuite de sezoane întregi, un singur muzeu local, o colecție privată a unui doctor și farmacist pe numele lui Jean Faure, unde poți vedea un Degas, un Cezanne, un Sisley, cîteva Pissarro și mai multe sculpturi de Rodin, iar muzeografele, niște fete sfioase pe la 50 de ani, se comportă cu o sobrietate delicioasă de parcă ai fi cel puțin la Luvru. Un oraș conservator, de dreapta, în care nu prea vezi emigranți și alte rase, au reușit probabil să-i excludă treptat, să-i alunge mai departe spre Lyon, care e la o sută de kilometri, un oraș în care orice hipster progresist s-ar da probabil cu capul de toate felinarele de pe stradă, nu există aici nici un hotspot funcțional, nici măcar la primărie, nu se poate milita pentru nimic, nu există nici măcar homeleși, un oraș în care nu am văzut bețivi sau drogați, iar prețurile „socialiste” sînt identice atît la bodega gării, cît și la restaurantele din centru. Un oraș în care mă simt foarte tînără, adolescentă chiar, căci media de vîrstă a localnicilor este 60-70 de ani.

Piața

Miercurea și sîmbăta sînt zile de piață, aceiași producători locali se mută dintr-o parte în alta, azi sînt în Aix, mîine în Annecy, poimîine în Chambéry. Nu trebuie să întrebi pe nimeni unde e piața, pur și simplu te iei după doamnele bine întreținute de 90 de ani care își tîrîie cărucioarele pe trotuare sau după vecinele lor mai tinere, de 70, care merg în pas sprinten, cu coșul de răchită atîrnat de braț. Nicăieri nu am văzut bătrînet mai fit ca în acest orășel conservat parcă în sirop precum Oxfordul lui Javier Marías, mai mult de jumătate dintre ei sînt mult mai în formă decît mine, la un pic peste 40. Mai ales femeile, cu siluetele lor înalte și subțiri, fără burți, fără nici un fel de diformități, doar riduri și pliuri, căci asta e – e vîrsta, n-ai ce face! –, te duc cu gîndul la niște plante care s-au uscat perfect, păstrîndu-și formele inițiale, între paginile unui ierbar. În mai bine de-o săptămînă, n-am văzut nici o persoană obeză. Poate de la ce mănîncă sau cum mănîncă li se trage, piața în sine e fabuloasă, e o experiență franțuzească autentică, cu producători respectabili, mulți dintre ei de vîrsta clienților lor, nimeni nu se grăbește nicăieri, se poartă conversații, se apreciază marfa, se formează mici cozi, fiecare își ia cîte un coșuleț în care își pune legumele și fructele pe care le alege, doamnele de 90 își împing cărucioarele în față și se uită urît dacă au senzația că nu respecți coada, dacă nimerești pe la spartul tîrgului primești caise și cireșe pe gratis. În afară de fructe și legume, găsești aici zeci de sortimente de brînză, terine și jambon, pește și stridii din Mediterana care e la doi pași, nici că-ți trebuie mai mult. Cel mai puțin succes îl au turcii cu baclavale și lipii calde – cum vă spuneam, e un oraș conservator –, toată lumea se înghesuie la produse locale, se gătește cassoulet în tigăi uriașe. Nu m-aș mai da dusă din piață, dar din păcate întreg spectacolul se termină un pic înainte de prînz, se strînge totul rapid, un angajat cu un furtun face curățenie, un amestec de zoaie cu frunze, fructe storcite, rădăcini dispare într-un vîrtej de apă, în urma tarabelor rămîn doar trotuarele ude și locuri de parcare, piața volantă e doar o iluzie, e ca și cum nici n-ar fi fost.

Din fericire, mai există cîrciuma pieții, chiar așa se și numește, Café du Marché, aici se citește presa (presa scrisă care în România aproape că nu mai există) și se discută problemele care contează, sînt alegeri legislative în Franța, niște băieți entuziaști de vreo 60 de ani fac campanie unei candidate de stînga și împart fără succes niște pliante. Atmosfera seamănă cu cea din Obor, însă fără mici și bere, fără sărăcie și deznădejde, oricine își permite un pahar, două, trei din minunatul vin de Savoie, rece și ușor amărui, un vin sec fără nici o urmă de asprime, fără nici un damf de poșircă. Tinerii locuitori ai orașului vorbesc unii peste alții, socializează, de data asta nu înțeleg nimic din ce-și spun, e hărmălaie, limba franceză atît de familiară și totuși străină îmi răsună în urechi ca un cîntecel obsedant, cei care nu mai au loc pe la mese beau în picioare. Proprietarul, un puști pe la 45 de ani care se învîrtea amețitit printre mese, a dispărut de ceva vreme, e singurul abțiguit, a uitat de vinul nostru, nu-i nimic, îl luăm de la bar, aici îl regăsim cinstindu-se cu niște amici, e puțin peste ora 12, miezul zilei, îmi număr monedele, 3 euro un pahar de vin, e categoric cel mai bun preț din Aix, la cîrciumile din centru același vin costă 6. 

Însă și la cîrciumă petrecerea se sparge curînd, oamenii au un ritm al vieții, o viață așezată, în Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei. E ora prînzului, cei veșnic tineri merg acasă ca să mănînce, vor mai bea două pahare de vin la masă, vor trage un pui de somn, după care se vor pregăti pentru plimbarea de seară. Mergem și noi acasă, mîncăm roșii cu baghetă proaspătă și cu vreo patru feluri de brînză, ne uităm pe fereastră la cerul fără nici o urmă de nor, la muntele de 1.500 de metri care se zărește în depărtare, tragem un pui de somn, ne pregătim pentru plimbarea de seară, avem o viață întreagă înainte.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.