Academia de magie

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Am scris, mai demult, despre spectacolele de magie ale lui Andrei Teaşcă şi ale trupei sale, susţinute, printre altele, la „Nottara“. Iniţial de profesie actor, Andrei Teaşcă a fondat, în 2009, Teatrul de Magie şi Academia de Magie.  Scopul declarat al Teatrului de magie este „promovarea iluzionismului ca artă de spectacol“. Iar cel al Academiei de Magie, conform lui Andrei Teaşcă, „să formeze şi să pregătească tineri magicieni, insuflîndu-le respectul pentru această artă şi ajutîndu-i să-şi găsească un drum personal“. 

Întrebarea care-ţi vine, prima, în minte, după o asemenea afirmaţie este: Magia se poate învăţa? (nu e vorba de secrete ale meseriei şi de lucruri inexplicabile?). Şi iată şi răspunsul magicianului: „Arta Magiei înseamnă arta de spectacol plus comunicarea spirituală şi mentală ce se realizează prin puterea magicianului de a domina spectatorul“.

Această putere se obţine pe trei căi: „Iluzionism (istoria magiei, close-up, mentalism, magie de scenă, iluzii etc.), Arta actorului (pantomimă, mişcare scenică, dicţie etc.)  şi poveste (idee concept)“. Toate acestea se învaţă la cursurile săptămînale ale Academiei de Magie, la care poate participa, practic, oricine.

„De la înfiinţare şi pînă în prezent, ne-au trecut pragul aproximativ 350 de pasionaţi cu vîrste cuprinse între 9 şi 40 de ani, 150 au absolvit, iar 12 au căpătat diploma de Magician după teste şi multe pregătiri“ – precizează Andrei Teaşcă.

Dintre ei, unii chiar au devenit magicieni profesionişti, care participă la spectacole: Cristina Strecopitov – prima femeie magician din România; Emil Drăgan – prestidigitator; Satiru Antoniu – mentalist.

Cursurile durează un  an. Concret, printre trucurile ce pot fi învăţate se numără unele cu cărţi de joc, cu monede, eşarfe, apariţii şi dispariţii de bile, cutii şi săbii cu asistente care apar şi dispar.

La sfîrşitul oricărui curs, absolvenţii organizează un spectacol. Am asistat şi eu la unul, susţinut nu demult, la Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu“. La început, magicienii seniori i-au scuzat pe cei aproximativ începători, rugînd publicul să nu fie necruţător cu ei pentru că, evident, mai greşesc.

Din fericire, scuzele au fost inutile. Juniorii s-au descurcat aproape fără pată, şi-au spus replicile clar şi răspicat, şi-au făcut trucurile corect şi au avut o prezenţă scenică decentă.

La început, au intrat în scenă rostind o serie de replici – să zicem filozofice, pe alocuri uşor prea sentenţioase, dar a căror concluzie era interesantă: „Ştiu că nu ştiu nimic“.

Cei mai mulţi dintre participanţii la cursuri au prezentat trucuri cu cărţi şi cu monezi. Nu le-au greşit, nu i-au lăsat pe spectatori să ghicească şpilul, şi au avut oarece graţie în prezentare. Cred că asta se şi cerea, de altfel, de la ei. De asemenea, discursurile lor iniţiale au fost bine structurate.

Cele mai simpatice, după mine, au fost numerele de mentalism pe care le făcea un tînăr foarte înalt. (Mentalismul, conform Wikipedia, este o categorie a iluzionismului care imită citirea gîndurilor, predicţia, controlul minţii, telepatia, telechinezia, percepţia extrasenzorială. Cea mai veche astfel de reprezentaţie înregistrată a fost făcută de magicianul Girolamo Scotto în 1572.)  Pe aproape a fost şi Pătratul magic, care descompune un număr (între 25 şi 50) dat de public. Adunate, cifrele de pe fiecare latură şi diagonală a pătratului dau numărul ales.

Profesioniste au fost şi trucurile cu sfori (mai mici, mai mari, una sau două) ale Cristinei Strecopitov: nu neapărat prin trucurile în sine, ci prin ritmul în care le făcea şi prin prezentarea scenică.

Spectacolul a fost reprezentativ pentru ceea ce-şi propune Academia de Magie: să înlocuiască percepţia mai veche a magicianului – de scamator, hoţ de buzunare – cu noul concept de artist magician. Cei de la Teatrul de Magie îşi doresc ca profesia de magician să aibă un anumit statut şi să fie recunoscută oficial.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?