Abilitățile actuale ale succesului

Publicat în Dilema Veche nr. 775 din 27 decembrie 2018 – 9 ianuarie 2019
Abilitățile actuale ale succesului jpeg

Am trecut prin mai multe cicluri de școlarizare și am schimbat cîteva locuri de muncă în corporații din România. În fiecare comunitate, fie că era clasa de elevi din școala generală sau liceu, grupa de la facultate sau de la master ori colegii de la serviciu, am privit contrariat ascensiunea unora care reușeau, printr-o înșiruire de „abilități“, să-i convingă pe toți că ei știu ce vorbesc, că au învățat lecția, că se pricep, că au experiență. Peste tot am avut cel puțin un coleg sau o colegă care au trecut drept smart, cărora li se cerea părerea, în general, în subiectele discutate la o țigară și care se exprimau bombastic cînd erau întrebați de profesor sau de șef, expunînd păreri convingătoare pentru cei mai mulți. De fiecare dată, cei care înțelegeau că acești oameni bat cîmpii cu un firesc amețitor, chiar dacă aveau altă părere, nu se exprimau în sensul de a-i contrazice sau de a le pune la îndoială spusele, ci mai degrabă făceau niște palide completări.

Îmi aduc aminte de doi colegi din facultate. Eram la Drept, într-o grupă de studenți care în mare măsură învățau carte. La seminarii, profesorii tineri, specializați în diverse ramuri de Drept, căutau să ne lămurească, să ne pună în dificultate cu experiența lor practică în domeniu.

Robi, un tip înalt, la costum, pantofi și cămașă descheiată la primul nasture, purtînd o mapă de piele cu fermoar (pe care nu îmi amintesc să o fi deschis vreo­dată), intervenea imediat după o părere exprimată de un coleg care învăța bine și era aprobat din cap de profesor: „Așa este, foarte corect! Deși problema este mai complexă, a surprins bine colegul!“, spunea Robi în cunoștință de cauză. Profesorul mușca momeala și îi cerea mai mult: „Spui că problema este mai complexă – în ce sens?“ Iar Robi, reținînd răspunsul deja confirmat de profesor, relua ideea, cu alte cuvinte, jonglînd și pivotînd în jurul acesteia cu tot felul de cuvinte pompoase, fără să afirme practic nimic în plus și fără a demonstra complexitatea invocată a problemei.

Leo, un tip scund, avea aspirații de mare avocat încă din anul întîi, cînd cei mai sinceri dintre noi declaram deschis că încă așteptăm să facem lumină în materia stufoasă și greu de parcurs din tratatele de Drept. Însă Leo avea un debit verbal care te surprindea, acompaniat de o mișcare a ochilor și a sprîncenelor care îți atrăgeau atenția, ceea ce te obliga să-l rogi să mai zică o dată, dar puțin mai relaxat. Era clar că nu avea dicția unui om care va cîștiga bani din felul în care se exprimă. Leo avea flerul scurtăturii, știa să facă cu ochiul, te trăgea deoparte ca să te convingă că sandvișurile de la etajul patru sînt mai bune decît alea de pe etajul nostru, pentru că îl știa el pe vînzător, care mai închidea ochii și la cîte o cafea. Se împrietenea cu toată lumea cu mare ușurință, deși îi detesta pe fiecare în parte: Leo îi folosea pe toți atît cît avea nevoie, iar alte sentimente, pentru el, nu-și aveau rostul.

Nici Robi, nici Leo nu învățau carte. La fiecare sesiune se plasau strategic lîngă altruiștii care învățau, adică lîngă fraierii care se chinuiau să aibă ca mai apoi să împartă și altora. Te și anunțau: „Mîine, la examen, stau lîngă tine!“

În anul trei, Robi se plîngea de o materie care nu-i plăcea deloc. Nu suporta seminariile, iar profesorul de la curs ținea și orele de seminar, ceea ce îl exaspera. Profesorul nu-i cînta în strună, nu se lăsa dus de oportunismul lui Robi. Eram convins că nu o să mai meargă show-ul, jongleria cu acest profesor. Era convins și el că va veni în toamnă pentru sesiunea de restanțe. Îl observam cu interes pe Robi, care părea că nu mai are scăpare. Aveam încredere totuși în șmecheria cu care fentase atîtea personalități, atîtea tipuri de autoritate, în atîtea auditorii diferite, pînă în anul trei. Dar iată că Robi participa la fiecare curs, în ciuda tentației de a privi studente în tovărășia colegilor din alte facultăți reuniți în fața instituției de învățămînt în aceeași „suferință“. La finalul fiecărui curs, Robi mergea la profesor, îi spunea ceva șoptit, proful încuviința, apoi Robi adăuga: „Vă aștept afară, dom’ profesor, sigur că da!“ Proful cobora treptele facultății cu studentul, care îl însoțea pînă la stația de autobuz. Apoi se întorcea vioi între noi, pentru că găsise soluția. După seminariile care se terminau seara tîrziu, Robi îl aștepta pe profesor și îl ducea cu mașina pînă acasă, deși nu stăteau în aceeași zonă. Îl auzeam întrebîndu-l pe profesor de cum ieșea din clasă, prefăcîndu-se interesat de materie, despre diverse subiecte discutate la curs sau în cadrul respectivului seminar. Colegul meu începea să capete trecere înaintea profesorului la seminarii, fiind chiar aprobat la cursuri unde, din cînd în cînd, Robi se exprima în plen dacă proful adresa vreo întrebare auditoriului. Reușea să treacă de materia problematică cu o notă neașteptat de mare. Leo s-a apucat serios de carte în anul patru. Pînă atunci era în competiție cu Robi la scamatorii care-l făceau să fie privit de profesori ca un student competent.

Eram tentat să cred că timpul își va spune cuvîntul, că oamenii ăștia nu pot să parvină în domenii greoaie precum Dreptul, care impune responsabilitatea opiniilor și a interpretărilor proprii, și că trebuie să înveți cum să citești legislația, să analizezi opiniile de specialitate din domeniu ca să le poți formula mai tîrziu pe ale tale. Eram tentat să cred că nu vor excela atunci cînd vor intra în competiție cu oameni care au învățat carte sau că nu vor reuși să-și impună punctul de vedere pentru că nu puteau să alcătuiască fraze inteligibile. Dar așa a fost! Robi a devenit un avocat de succes, iar Leo a intrat în politică!

Acești oameni dețin abilitățile necesare pentru a-și asigura reușita mai simplu decît cei care învață, cei care muncesc fără să ardă etape, pentru a avea succes în mediul profesional, antreprenorial și mai ales politic din România de astăzi.

În cele mai multe dintre cazuri, aceștia sînt oamenii de decizie din viața noastră. Oamenii ăștia au știut să pîndească, dar și să construiască un context favorabil, s-au conformat unor zicale precum „Ciocul mic și joc de glezne“ sau „O mînă spală pe alta“, i-au înșelat pe toți cei din jurul lor, au mințit ca să dobîndească puterea, s-au cățărat peste noi ca să aibă un loc mai bun. Ăștia sînt oamenii pe care i urmăm astăzi pentru că n-avem ce face și care au devenit regi și regine peste noi și cu ajutorul nostru.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
facturi
Calculul facturilor la energie, modificat din nou. Când primesc oamenii banii înapoi
Iarna care vine rămâne incertă din punct de vedere al cuantumurilor facturilor la energie, autoritățile luând în calcul noi modificări ale legislației abia trecute de Senat.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Volodimir Zelenski salută sprijinul Indiei pentru Ucraina
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avut o discuție telefonică cu premierul indian Narendra Modi căruia i-a mulțumit pentru sprijinul acordat Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.