„33 de texte colorate, dar nu pestriţe, despre România“ – interviu cu Elsa LUDER

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
„33 de texte colorate, dar nu pestriţe, despre România“ – interviu cu Elsa LUDER jpeg

Pe 16 februarie a avut loc, la ICR Berlin, prezentarea cărții Einladung nach Rumänien, o antologie de proză scurtă românească, povestiri clasice și contemporane, selectate și traduse de Elsa Lüder (publicată, în 2016, la Editura Noack & Block Collection). Cartea oferă o imagine nuanțată a literaturii române și a României, în general, dincolo de stereotipuri și clișee, miza ei principală fiind descoperirea de către publicul german a autorilor tineri, prea puțini cunoscuți (și traduși) în afara țării. Este o antologie inedită în primul rînd prin alegerea textelor, publicul german avînd ocazia de a-i cunoaște, în același timp, atît pe clasici, precum I.L. Caragiale sau Alexandru Macedonski, cît și pe scriitorii contemporani, ca Dan Lungu, Florin Lăzărescu sau Călin Torsan, și de a face comparații, nu numai la nivel lingvistic, cît și de abordare și percepție. Pentru că vine din mediul academic, Elsa Lüder, lector de românistică la Universitatea din Freiburg, își propune ca această antologie să fie și un exercițiu practic de traducere pentru studenții din Germania care aleg să studieze limba română, o motivație în plus pentru a deveni traducători.

Alături de scriitorul Paul Miron, Elsa Lüder a fost, începînd cu anul 1974, unul dintre inițiatorii parteneriatelor universitare și ai programelor de schimb cultural între Est și Vest. În 1977 și-a dat doctoratul cu o lucrare cuprinzătoare cu privire la poziția limbii române printre limbile romanice. Mai multe despre antologie puteți afla de la Elsa Lüder din interviul de mai jos.

De unde ideea unui antologii de proză scurtă românească în limba germană?

În privința acestei antologii, am fost întrebată diverse lucruri, așa că am impresia că ar trebui să justific nu doar ideea cărții, ci și faptul că îți propui concret „să faci“ ceva pentru literatura română și promovarea ei în Germania. Întrebările au fost: „Cine a dat comanda cărții?“, „De ce?“, „Care editură?“, „Există un public pentru o astfel de carte?“, „Sînt interesați germanii de literatura română?“, „Ce fel de literatură preferă?“ și multe altele. Este mai bine să nu le enumăr acum pentru că cele mai multe ar provoca un răspuns negativ, unul critic sau cel puțin unul deziluzionant pentru cei care mă întreabă, în general români. Aș încerca, totuși, să explic, cumva stingherită: n-a existat nici o comandă, nici o editură, nici un buget. În schimb, a existat altceva: un interes istoric, cultural și, firește, unul lingvistic, o curiozitate și, în același timp, un deficit de cunoaștere în spațiul țintit, extraromânesc. De partea cealaltă, în spațiul-„sursă“, adică cel românesc, sînt o mulțime de autori tineri, talentați, însă frustrați, impregnați după decenii de formula încă vie „Nu ne lasă!“. De aici a pornit, de fapt, ideea cărții – un inventar de „priveliști din exterior“ și „priveliști din interior“ cu care m am văzut confruntată și în alte activități ale mele. Scopul era deci să împaci cele două poziții, „Innenansicht“ cu „Aussenansicht“, în cazul de față să reușești să-i pui pe cititorul german și pe autorul român într-un dialog. Nu două monologuri, ci o „convorbire“. S-ar putea adînci chiar această „Aussenansicht“ prin descoperirea unor nume noi, pentru că tinerii autori erau în primul rînd vizați pentru antologie. Ce și cum gîndesc? Cum se văd ei pe sine? Și trebuia mers la sursă, nu să te mulțumești cu colportaje spectaculoase despre drame țigănești, despre copiii străzii, despre scandaluri politice și altele legate de România. Așa s-a configurat planul unei colecții de texte contemporane, proză în porții mici, digerabile, texte scrise de autori tineri care încearcă să-i dăruiască cititorului (inclusiv unui cititor străin) cîte ceva despre România, un fundament de impresii pe care acest cititor ar putea să clădească singur, de bunăvoie și după gust, mai departe. Drept urmare, antologia este „o invitație la lectură“ și, implicit, o invitație a mea, personală, la cooperare, adresată unor autori cunoscuți mie nemijlocit, prin lectură proprie sau din presă și din recomandările specialiștilor.

Totuși, pe ce criterii ați ales textele din antologie? Cartea conține atît texte clasice, cît și contemporane.

Cel mai important criteriu a fost ca textele să povestească ceva despre România, în general, nu despre un oraș sau o regiune sau o etnie. O perspectivă all-round care să-l inițieze pe cititorul străin interesat de literatura română. Deci o întreprindere aproape imposibilă, România fiind un subiect atît de vast, atît de variat. Și mai ales nu se putea realiza – așa cum s-a dovedit ulterior – doar cu texte „tinere“, prea des echipate cu un vocabular insolent, dar trecător, datorat unei libertăți nu de mult cîștigate. Ce era de făcut? Am căutat mai departe și am decis să includ și texte mai vechi pentru a flanca textele „tinere“ și a oferi o varietate și, în același timp, un contrast. Am ales, de pildă, un text al lui Caragiale, povestea minunată a unui primar patriot care vrea cu orice preț să-i aducă orașului său natal un renume internațional. Sau un text al lui Macedonski, cu imaginile unei urbanități pierdute, un altul al lui Calistrat Hogaș, cu impresiile lui despre natură și regiuni din România care prin farmecul lor ar putea atrage, la o adică, un posibil vizitator german, dar care sînt necunoscute chiar și unora dintre români. Aceste texte nu sînt alese ca să declanșeze nostalgii, ci ca să demonstreze felurite căi de percepție. Este o încercare de îmbinare între „vechi“ și „nou“, din convingerea că unul fără celălalt nu există, pentru a oferi o imagine completă. Un alt exemplu: există și un text de Paul Miron care vine dintr-o lume intermediară, între generații și țări, fără să le separe și încercînd să le lege, ia o distanță nu doar geografică, autorul e un observator care scrie cu umor și într-o limbă dincolo de „vechi“ și „nou“.

Și textele contemporane?

einlad rumaenien cover jpg jpeg

Am ales texte cu tentă poetică, fie imaginative ca la Radu Andriescu, fie suprarealiste ca la Mariana Codruț sau Nichita Danilov, cu trăsături jurnalistice (Florin Lăzărescu) sau sociologice (Dan Lungu). Nu lipsesc nici texte care ne vorbesc despre viața zilnică, incoloră, lipsită de speranță (Mircea Ţuglea) sau altele în care se oglindește tristețea „cutiilor“ care se numesc locuințe, cu tot conținutul lor: oameni care au fost dislocați/mutați în centre care pretind a fi civilizate, dar care au păstrat sălbatica vicisitudine a mahalalelor (Mugur Grosu). Deși în literatura tînără apare, sub toate aspectele, grotescul vieții de zi cu zi, strălucesc mereu umorul și punctele luminoase, sub diferite forme – de pildă, abstracte și interiorizate ca la Silviu Dancu. Majoritatea textelor aparțin prozei scurte, însă nu lipsesc și scurte pasaje lirice. În plus, pentru a arăta spectrul larg al literaturii născute în spațiul lingvistic român, am inclus și cîteva texte ale unor autori cu alte rădăcini lingvistice. De exemplu, contrastul dintre Michael Astner, care își exprimă gînduri pline de profunzime cu o sobrietate germană, și Varujan Vosganian, de origine armeană, care radiază cu o bucurie de a povesti într-un stil „oriental“, plin de căldură, nu putea să fie mai mare. Faptul că această diversitate poate exista pe un teritoriu comun trebuie remarcat și făcut cunoscut. Așadar, cartea conține 33 de texte „colorate“, dar nu pestrițe, despre România.

V-ați ocupat de carte începînd cu selecția textelor, traducere, apoi publicarea ei. Care este statutul traducătorului din limba română în Germania?

Ca să-ți atingi scopul de a promova o literatură străină dintr-o limbă nu foarte accesibilă în Germania, n-ai cum să ocolești capitolul „traducere“. O muncă de multe ori ingrată, pe care o faci de unul singur. Poți însă să adaugi un sens în plus prin a depăși, cum e cazul meu, activitatea mai mult teoretico-științifică a unui învățămînt universitar și să încerci să împarți aceste experiențe legate de traducere cu studenții. Dacă aici, în Germania, generația mea de filologi nu rareori a fost considerată, cu o anumită compătimire, niște oameni care „nu sînt buni de nimic“ sau, în cel mai fericit caz, sînt buni pentru a lucra ca taximetriști, nici generația actuală de filologi nu stă mai bine. Disciplinele mici se desființează treptat sau se transformă „în ceva util“. Studenții de la românistică din Germania nu numai că pierd pe zi ce trece cîte un lectorat, își pierd și motivația pentru o cultură dragă lor. Cu atît mai mult trebuie să le dai o motivație. De aceea visul meu (și probabil că va rămîne doar un vis) a fost să inoculez unei mici trupe de studenți virusul traducerilor. Și asta se poate prin a lua un contact direct cu autorii români, a-i întîlni în carne și oase. Pentru astfel de întîlniri am construit o casă, un loc „neconvențional“ la Vama Veche. Acolo, de-a lungul timpului, au avut loc multe discuții între cei sosiți din Pădurea Neagră și ceilalți, din jurul Mării Negre. Discuții întotdeauna în-viorătoare, și nu doar datorită brizei. Nici nu mai are importanță cîte exerciții de traducere au făcut studenții mei care au ajuns aici, în număr de pagini, de fraze, de cuvinte, important a fost contactul cu românii, cu autori nativi, care a fost pentru ei o încurajare.

Sper că cititorul german se va apropia de această carte, de această „invitație literară“ pe care tocmai am prezentat-o la Berlin. Că va găsi în antologie cîțiva povestitori cu care să-și dorească să petreacă un timp și că va descoperi sensurile ascunse și imaginile cu un dublu rol. Poate să fie migălos sau dificil, dar Paul Celan ne dă un sfat bun: „Citiți, citiți, citiţi întruna, atunci înţelegerea va veni de la sine!“ Sau, un alt citat potrivit, din domeniul artelor vizuale: „une image peut en cacher une autre“.

a consemnat Adina POPESCU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.