Teatrul pur

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Teatrul pur jpeg

Existenţa unei colaborări mensuale, constante, ca aceasta pe care Dilema veche mi-a permis-o, organizează secret gîndurile şi evenimentele. Ea mă invită să rămîn deschis, să aleg şi apoi să decid subiectul eseului, depăşind astfel seducţia notelor disparate, a fragmentului, pentru a reţine acel punctum – cum spunea Barthes – care cristalizează „motivul“ unei luni de viaţă. Se stabileşte astfel un dialog între comandă şi răspuns, relaţie care serveşte de terapie atunci cînd – uneori se întîmplă, cum e cazul meu acum – trăieşti fără program şi perspectivă. E o salvare de la derivă, imperativ curativ! Şi totodată o şansă de a sesiza pe viu acele împliniri ale vieţii la întîlnirea cu arta. Sentiment resimţit în două seri succesive la Sibiu şi Paris, cînd descopeream un „teatru pur“. Nu în sensul unei „purităţi“ spirituale, ca în vechile vise ale lui Grotowski, ale cărui texte esenţiale tocmai au apărut recent în română, ci în acela al unei practici modeste, simple, umane, al unei întîlniri directe cu actorul, nu oricare, ci marele actor vîrstnic sau bătrîn. Îl vezi de aproape, îl recunoşti şi, privindu-l, ţi-l reaminteşti pe el şi pe tine însuţi, altădată, în timpul tinereţii comune. Am fost contemporani şi azi ne regăsim... adolescenţii de lîngă mine îl descoperă, eu îl reînvii căci, în spatele prezentului, trecutul nostru comun se agită pe ecranul memoriei. Timpul devine atunci dublu! Acela al clipei prezente şi al amintirii persistente. Eu nu uit actorii, nici prietenii. Cu atît mai mult actorii-prieteni.  

În cadrul Festivalului Internaţional de la Sibiu, în sfîrşit şansa mi-a permis să văd spectacolul semnat de Cătălin Ştefănescu – Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule? inspirat de celebrii Moromeţi ai lui Marin Preda şi pus în scenă cu o discreţie particulară de Alexandru Dabija. El nu e absent, ci doar cultivă o artă subtilă a retragerii, pentru a degaja două portrete de „actori în personaje“. E rar, e esenţial: teatru pur! Aproape de mine, îi privesc pe Marcel Iureş şi George Mihăiţă care, în adevărul lor extrem, revelă două caractere fără a dispărea, nici a se expune, aliaj de ficţiune literară şi biografie personală. Asistăm astfel la exerciţiul zilnic, cotidian, al unei prietenii pudice între Moromete şi Cocoşilă, al comentariilor absurde şi comice asupra lumii şi vecinilor, la prezenţa unei afecţiuni ce nu se dezice şi care, progresiv, după debutul ironic, se converteşte progresiv în comuniune a durerii. Iureş şi Mihăiţă se disting prin voce şi corp, prin diferenţa subtilă între cele două pălării, dar totodată aparţin aceleaşi comunităţi care trăieşte la adăpostul unui gard vechi şi prăbuşit. Privindu-i, auzindu-i, mi-am amintit o veche mărturie a lui Ştefan Iordache în cartea ce i-a consacrat-o Ludmila Patlanjoglu, unde el descria cu geniu o Oltenie de altcîndva, stranie şi magică, înrudită cu lumea lui García Márquez. Şi această evocare mitologică nu pot să o uit! Era evocarea făcută de un mare actor care-şi dezvăluia trecutul pe care, azi, îl regăsesc în lumea aparte a Moromeţilor. Ea mă absoarbe graţie a doi actori unici, care o restituie vorbind, dialogînd, dar, dincolo de rol – cum să-i uit pe ei înşişi, de mult, în Richard al III-lea sau Caligula, în Reconstituirea sau Revizorul? Un teatru al prezenţei şi totodată un teatru al reînvierii. Eu îi servesc de creuzet.  

Ciudată coincidenţă, două zile mai tîrziu, mă duceam la celebrul teatru L’Atelier creat de Charles Dullin, în faţa căruia se afla odinioară apartamentul lui Mircea Eliade, care, nici el, ca şi acelea ale lui Cioran sau Ionesco, nu e semnalat prin nici o placă memorială. Experienţa sibiană se continua la Paris unde, de astă dată, două mari actriţe, Emmanuelle Riva şi Anne Consigny, jucau Savannah Bay de Marguerite Duras. Text despre prăbuşirea trecutului ca un templu ale cărui ruine protagonista, fără repere, le vizitează haotic, pierdută constant şi doar uneori momentan regăsită. Ea circulă într-un teritoriu imaculat, incert, deşert, marcat de stînci enigmatice ce orientează spaţiul şi de fragmente de roluri a căror persistenţă asimilează poetic teatrul şi viaţa. Dar, pentru spectatorul care sînt, actriţa aceasta vîrstnică ce voiajează în teritoriile memoriei ce se destramă nu e alta decît tînăra Emmanuelle Riva care, odinioară, acum o jumătate de secol, îşi amintea – deja – de Hiroshima şi dezastrele ei. O privesc din scaunul meu şi reconstruiesc legătura între Hiroshima, mon amour, filmul lui Alain Resnais, şi Savannah Bay, tot aşa cum, de mult, în acelaşi rol o priveam pe Madeleine Renaud şi îmi aminteam de celebra sa Winnie din Oh, ce zile de frumoase de Beckett. Acesta-i teatrul pur, teatrul în care actorul, însoţit de un regizor ce se constituie în acompaniator discret, iluminează scena şi, fragmentar, restituie biografii, proprii sau fictive. Un teatru al trecutului care se conservă după logica visului, cu cristalizări revelatorii şi pauze amnezice. În asemenea momente, actorul şi spectatorul sînt legaţi unul de altul căci, în realitate, ei au îmbătrînit împreună! Pe Anne Consigny am văzut-o la debutul său în Livada de vişini pusă în scenă de Peter Brook acum 37 de ani! O privesc şi mi-o amintesc! Şi poate de aceea o iubesc! De Emmanuelle Riva în Hiroshima, mon amour mă desparte o jumătate de secol, dar în actriţa bătrînă recunosc încă şi azi pe tînăra eroină de atunci, ca şi cum aş consulta o radiografie a timpului.  

Doi actori la Sibiu, Marcel Iureş şi George Mihăiţă, două actriţe la Paris, Emmanuelle Riva şi Anne Consigny – împreună şi distinct mi-au revelat ceea ce îndrăznesc să numesc „teatrul pur“, teatrul ca experienţă directă eliberată de orice ajutor exterior, teatrul unde prezentul şi trecutul se logodesc pentru martorul de odinioară, confruntat cu aceeaşi iminenţă a sfîrşitului ca şi aceea pe care actorii de pe scenă o personifică. Ei se constituie în figuri ale perisabilităţii pe care în sală şi pe scenă o împărtăşim. O experienţă a prezentului şi a memoriei reunite. Acesta-i teatrul pur!  

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

Foto: N. Hervieux

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.