Pariul fidelității

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Pariul fidelității jpeg

Doar pentru că este creatoare, fidelitatea transcende infinit, ca libertatea însăși, limitele a ceea ce poate fi prescris. Gabriel Marcel

Poate că în zilele noastre ezitarea în fața căsătoriei ține în bună măsură de neîncrederea în trăinicia ei sau în posibilitatea fidelității. Îndrăgostiții se tem să nu fie răniți odată risipit miracolul auroral al relației. Alții, pîndiți chiar și cînd iubesc de o necruțătoare luciditate, nu vor să-și piardă autonomia sau se știu incapabili să se dăruiască fără rest. Sînt și cei care resimt în fața unui legămînt oprirea bruscă și timpurie a unei căutări în care libertatea s-ar manifesta cel mai bine. Cazurile reale descriu o varietate sufletească infinit mai complicată decît tipologia schițată pînă acum, însă o dimensiune le este, cu siguranță, comună: cea pe care Pascal o descria ca „inconstanță, plictis, neliniște“.

De cele mai multe ori trăim – trebuie s-o recunoaștem – în agitația care ne desparte de atingerea scopurilor numeroase și contradictorii de care singuri ne legăm. Și ne convingem că această formă a vieții este inevitabilă pentru a ne exprima deplin pe noi înșine (uneori ni se întîmplă să spunem: „pentru a fi fideli față de noi înșine“). Ceea ce ne face să preferăm instinctiv diversitatea și secvențialul în detrimentul unicității și continuității. Or, a fi fidel față de sine însuși, în nebuloasa impulsurilor, emoțiilor, intereselor de moment, e cu totul altceva decît a face experiența fidelității. Poate fi doar o formă de egoism sau, mai precis, de egolatrie. În toate căutările care se lovesc de insatisfacție, în divertismentul care îmbracă plăcerea ca pe o haină ce ascunde plictisul, în goana după noutate, în vîrtejul urgențelor înrobitoare se află deghizată sau se afirmă fără timiditate dragostea de sine. Știu, se va spune că e un discurs învechit, insuportabil de autoculpabilizator în vremuri definite de îndemnuri ca: „Fii tu însuți/însăți!“; „Plăcerea ta contează!“ etc. etc. Însă de ce atîta afirmare de sine ajunge deseori în impas și se vede nevoită să caute aiurea dezlegări la nodurile fatale în care s-a prins? De ce atîta depresie urmează unei libertăți dezinhibate? De ce iubirea de sine, care are la îndemînă atîtea instrumente, nu pare a fi drumul cel mai sigur către împlinire?

S-ar putea ca o privire mai atentă acordată condiției fidelității să ne spună ceva esențial despre noi și, mai cu seamă, despre vocația noastră, chiar dacă modelul antic al lui Filemon și Baucis nu mai reprezintă azi orizontul unei relații de iubire. Fidelitatea este hrănită de încredere și de reciprocitate, e o făgăduință a unuia pentru celălalt prin care se străpunge carcasa de autoconservare a eului, o ieșire din sine într-un spațiu necunoscut, pe care doar intensitatea prezentului îl poate lumina. Fără credința în promisiunea celuilalt de a se dărui și de a crește împreună, pasul spre un astfel de angajament nu poate fi făcut. Sau va fi minat de îndoieli care-l vor șubrezi iremediabil. Căci a face experiența fidelității înseamnă a te făgădui și a te încredința celuilalt fără a avea altă garanție decît ceea ce vezi în celălalt mai bine decît în tine.

Nu întîmplător, Dumnezeu a vorbit prin profeții săi în termenii unui legămînt nupțial. Alegîndu-și poporul, i-a promis fidelitate și i-a cerut în schimb să-i fie credincios. Întreaga istorie a mîntuirii nu va fi altceva decît o manifestare a fidelității divine față de om care culminează cu asumarea deplină a umanității. Însă doar Dumnezeu poate să ceară fidelitatea pentru că făgăduința lui este absolută. În plan uman, a respecta ceea ce ai promis într-o relație se dovedește a fi o continuă transcendere a multiplelor forme de egolatrie, înseamnă a rămîne împreună în deschisul unei făgăduințe de împlinire de-a lungul metamorfozelor și ostilității timpului. Nu o reiterare nostalgică a momentului inaugural, nici optimism reflex, ci investirea răbdătoare în misterul persoanei alese. Gabriel Marcel ar spune potrivit: fidelitatea nu poate fi decît creatoare. Infinit mai mult decît un contract, ea este răspunsul viu la vocația iubirii de a dura pentru totdeauna. Dacă încrederea rămîne reciprocă, pariul uman al fidelității se va bucura și aici de garanția absolută a veșniciei.  

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.  

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.