Ierusalim, „cetatea-palimpsest“

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Borges ne-a împărtășit tuturor că-și imagina Paradisul ca pe o bibliotecă. Proiecție supremă a desfătării cititului? O reformulare a absolutului cunoașterii ca infinit al sensurilor cuprinse în cărți de nisip? Secularizare culturală a imaginii lumii de dincolo? În orice caz, legătura dintre Paradis și bibliotecă nu este o invenție borgesiană – de altfel, nici el nu ar fi pretins aceasta –, mai ales pentru religiile care au în centrul lor cartea și pentru culturile izvorîte din ele. „Psalmii ne învață calea de întoarcere în Paradis“, scria Thomas Merton, reflectînd o îndelungată și arborescentă tradiție, Psalmii atribuiți regelui David, al cărui fiu Solomon a fondat, pe lîngă Templul magnific din Ierusalim, și o bibliotecă, model reluat după întoarcerea din exilul babilonian de profetul Neemia și mai tîrziu de Iuda Macabeul. Se pare că în a doua carte a Macabeilor întîlnim prima referință la o bibliotecă existentă în Ierusalim, cetatea lui David, care, potrivit unui midraș, are nu mai puțin de șaptezeci de nume.

În geografia iudaismului, creștinismului și islamului – a celor trei monoteisme, după cum ne am obișnuit să le spunem, fără a mai lua seama la relația lor distinctă cu textul sacru –, Ierusalimul este locul prin excelență de intersecție a cerului cu pămîntul, a istoriei cu eshatologia, poarta Paradisului, promisiunea comuniunii veșnice cu Dumnezeu. După pierderea centralității Templului în iudaism și odată cu unicitatea sacrificiului mediator al lui Iisus Hristos în creștinism, textul avea să dobîndească o centralitate crescîndă: este mărturie scrisă, recunoscută canonic, tradusă în pluralitatea limbilor pămîntului. Ceea ce pornește din Ierusalim, din istoria sa exemplară, ajunge după un periplu prin lume sub formă de texte în spațiul care le-a generat și le-a hrănit eshatologic. Ierusalimul, de-a lungul vîrstelor sale, de la Aelia Capitolina la orașul creștin de după Constantin, de la cucerirea arabă la regatele cuciate, de la mameluci și otomani pînă la proiectul sionist și proclamarea statului Israel, își recuperează memoria stratificată într-o rețea labirintică de biblioteci, întemeiate mai ales de numeroasele comunități religioase.

Ideea de a scrie o istorie a Ierusalimului ca o călătorie prin bibliotecile sale s-a concretizat de curînd în volumul publicat la Yale University Press de Merav Mack și Benjamin Balint: Jerusalem, City of the Book (cu fotografii de Frédéric Brenner). Cartea este o splendidă incursiune într-o lume pe care, cu puține excepții, vizitatorii și pelerinii nu o frecventează: de la faimoasele biblioteci ale dominicanilor (Școala biblică de la Ierusalim) și franciscanilor (Custodia generală a Țării Sfinte) sau ale Patriarhiei ortodoxe pînă la unele mai greu accesibile, precum cea siriacă a mănăstirii Sfîntul Marcu, al cărei paznic, Abuna Shimon Can, apare într-o expresivă fotografie stînd în genunchi și ținînd în mîinile acoperite cu o țesătură un manuscris din secolul al XV-lea.

Istoria bibliotecilor este în egală măsură a manuscriselor și cărților, a circulației lor și, desigur, a persoanelor care le-au procurat, îngrijit și studiat. Nu doar instituțiile religioase și, mai recent, laice sînt deținătoarele unor astfel de comori, ci și persoane private, uneori familii în care pasiunea pentru manuscrise se transmite ca un dat genetic. Autorii își descriu întîlnirile cu astfel de custozi ai memoriei, ale căror pasiuni sau angoase sînt portretizate cu empatie și constituie punte de plecare pentru rafinate digresiuni. Parcurgînd paginile cărții și imaginile unor manuscrise emblematice, de la cele descoperite la Qumran pînă la palimpsestul Septuagintei, din secolele al V-lea și al IX-lea, sau la Codex Hierosolymitanus Sancti Sepulchri 36, cu texte din profeți în versiunea Septuaginei, din Euripide și Chiril al Alexandriei, datînd din epoci diferite, realizezi că istoria lor nu păstrează doar urmele marii istorii, ci reprezintă o parabolă a acesteia, a cărei cheie de interpretare se află undeva într-o bibliotecă a „cetății-palimpsest“: Ierusalimul. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.