Din nou despre (in)cultura religioasă

Publicat în Dilema Veche nr. 864 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2020
Din nou despre (in)cultura religioasă jpeg

Oribilul asasinat de la Conflans, de acum două săptămîni, a dat nou material problemei terorismului islamist. Şi nu numai ei. A vărsat încă un exemplu, sîngeros, la dosarul inculturii religioase. Un tînăr musulman cecen, de curînd venit în Franţa, l-a decapitat pe profesorul de liceu Samuel Paty. Drept comemorare a ziariştilor de la Charlie Hebdo, acesta arătase elevilor, în clasă, caricaturi ale Profetului. Omeneşte vorbind, fapta ucigaşului e sinistră. Religios vorbind, ea e şi mai sinistră. Căci, pentru toate trei religiile monoteiste, a ucide un om înseamnă a ucide o fiinţă care poartă întipărit în ea chipul lui Dumnezeu. Dar acest dat fundamental, comun celor trei tradiţii – iudaism, creştinism, islam –, nu e luat în seamă de ideologia fanatismului religios. Ea mizează tocmai pe incultura spirituală a celor pe care vrea să-i capteze. Mizează pe o interpretare brută, schimonositoare, a credinţei. Şi, desigur, pe pulsiuni joase ale sufletului omenesc: înclinaţia spre violenţă, dorinţa de putere, de statut excepţional, dobîndit peste noapte. În fond, despre o periculoasă incultură religioasă e vorba atunci cînd, după ce înghite cîteva rudimente religioase, cineva îşi arogă rolul de „exponent al adevăratei credinţe”, de „bici al necredincioşilor”. Nu exerciţiul îndelung al învăţării, reflecţiei, interpretării, practicării datelor credinţei contează aici. Contează un ego ameţit de îndoctrinare care se proiectează în condiţia de vedetă a unui scenariu cu buni şi răi absoluţi. Ce iese din asta? Apărătorul „onoarei lui Dumnezeu” ucide chipul lui Dumnezeu, oglindirea Lui în fiinţe omeneşti.

Numeroşi responsabili musulmani au condamnat cu indignare fapta. Mohammed Moussaoui, preşedintele cultului musulman din Franţa, denunţă „izbucnirile terorismului care se reclamă de la islam, o «pandemie» mondială feroce”. Reprezentanţi a treizeci de moschei semnează o declaraţie în care arată că „sînt angajaţi în adîncirea studiului privind fundamentele ideologice ale gîndirii extremiste şi lupta împotriva celor care o alimentează, o hrănesc şi o finanţează” (Le Monde, 19 octombrie 2020).

Emmanuel Macron apelează la solidaritate „împotriva obscurantismului”. În Parlament se dezbate o lege constituţională care să pună frîu separatismelor în societatea franceză, aşezînd regulile Republicii mai presus de opţiunile de segregare socio-culturală, cu deosebire religioasă (refuzul educaţiei publice din motive confesionale, programe şcolare, profesionale, medicale  modulate religios etc.). Insularizarea, tensiunile, fracturile din societatea franceză sînt de mult un subiect nevralgic al dezbaterii publice şi al preocupării guvernanţilor. Iar un punct deloc neglijabil al problemei e descumpănirea, larg resimţită în societate, privind tratamentul religiilor într-o ordine laică. Stridenţele islamului integrist şi actele teroriste nu fac decît să pună materie alarmantă, urgentă în faţa unei ordini laice care tatonează încă posibilităţile de a articula drepturile religioase şi coeziunea societăţii mari.

La începutul secolului XX, laicitatea tare a statuat restrîngerea religiei/religiilor la spaţiul privat şi la cel al comunităţilor de cult. Asta a contribuit la ghetoizarea religiilor, a creştinismului în speţă şi, pînă la urmă, la descreştinarea masivă a societăţilor europene. Materia creştină şi-a pierdut, chiar în calitatea ei culturală, relevanţa în spaţiul public. Tinerii au prea puţin habar de datele ei de bază, nu mai pot înţelege arta şi literatura Europei care s-au hrănit sute de ani din tematica creştină.

Modernitatea tîrzie, sensibilă la tema diversităţii, a îndemnat religiile să ceară drept de prezenţă în spaţiul public. Dar glas mai tare – şi, în orice caz, mai straniu pentru ordinea laică – au religiile sosite din spaţii nelaicizate, are în special islamul. Nu doar mulţi creştini, ci şi unii adepţi ai laicităţii tari deplîng astăzi ştergerea identităţii creştine a societăţilor europene, lăsate astfel într-un deficit general de identitate. Pe acest fond, prind uşor spaimele că Europa va fi islamizată, prinde uşor fantasma unei invazii fundamentaliste faţă de care democraţia occidentală ar fi neputincioasă.

Lăsînd deoparte fantasmele, prezenţa – policromă – a religiilor în spaţiul public european ne arată ceva nou: anume că, fără o cultură religioasă difuzată în societatea mare, nu ne vom mai putea înţelege propria lume, nici în adîncimea ei spirituală şi nici în actualitatea ei. Nu-i vom putea asuma liberalismul, nu vom putea spera creşterea coeziunii ei. O cultură religioasă – nu confesională – e de folos astăzi oricui, credincios ori nu, pentru a avea un raport civilizat cu vecinul altfel situat ca apartenenţă spirituală. Cultura religioasă a devenit, se poate spune, o necesitate publică. E de dorit să devină un bun public, bun comun. Doi profesori în teologie de la Universitatea Lorenă, Anthony Feneuil et Jean-Sébastien Rey, susţin această idee într-un articol din Le Monde, apărut pe 11 octombrie 2020. „Autorităţile publice”, laice, spun ei, „nu pot lua poziţie în materie religioasă. Dar pot contribui la exprimarea convingerilor religioase, la formularea lor reflexivă şi critică, în dialog şi în confruntare cu alte convingeri şi domenii ale cunoaşterii. Un loc privilegiat pentru această exprimare reflexivă este Universitatea, publică, dar autonomă.” Totuşi, ca să devină „bun public”, cultura religioasă ar trebui difuzată mai devreme şi mai larg, în cursul şcolar mediu. Există deja pledoarii în acest sens în spaţiul francez.

O cultură religioasă – nu confesională – urmăreşte nu apologia, ci comprehensiunea. Are interes pentru marile tradiţii religioase, înfăţişează fenomenul religios în aspectele lui de căpătîi (gîndire, experienţă spirituală, cult, concepţii despre lume şi despre destinul omului). De cultură ţine a cunoaşte cum se raportează la transcendent diferitele tradiţii, cum trăieşte omul acest raport, ce gravitate existenţială are pentru el raportul. De cultură ţine să ştii cum o credinţă îşi interpretează Textul şi imaginile sacre. De ea ţine a judeca, după criteriile înseşi ale religiei, devierile şi instrumentările pe care le suportă ea. De cultură ţine a cunoaşte marile constante ale faptului religios şi modulaţiile lui în diverse tradiţii. Tot de cultură ţine a te comporta civilizat faţă de credinţele religioase şi substanţa lor: intelectuală, rituală, existenţială.

În fond, nici adepţilor Charlie Hebdo nu le-ar strica puţină cultură religioasă. Şi-ar da seama că, prin manevrele lor, nu condamnă terorismul religios, ci ofensează întregi comunităţi în ce au ele mai sacru. Şi-ar da seama că libertatea de exprimare pentru care militează e de tip pseudo-„religios”, de vreme ce se pretinde fără margini, absolută. Or, o atare libertate e contrară ordinii democratice, unde libertăţile se opresc – deliberat – acolo unde manifestarea lor agresează dreptul celuilalt. Puţină cultură religioasă nu strică de vreme ce ea ne-ar face mai atenţi la diversitatea spirituală a lumii.

Dincolo de toate, o cultură religioasă ar îmbogăţi interior orice persoană, i-ar da materie care să-i mobileze spiritul, din care poate alege să se construiască.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Samuel Paty (wikimedia commons)

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.