Căinţă şi pocăinţă

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Căinţă şi pocăinţă jpeg

În mod miraculos, în 1984 era produs în Georgia sovietică un film cu subiect subversiv, interzis după prima proiecție, eliberat spre difuzare de Gorbaciov în 1987, pentru un marș triumfal în Occident. Este vorba despre filmul Monanieba, în georgiană, Pokajanje, în rusă, tradus Căința în limba română, istoria unui primar cu apucături staliniste, al cărui trup este misterios dezgropat de mai multe ori, pînă la prinderea făptașului. Femeia vinovată de o faptă bizară, căci noțiunea de sacrilegiu nu ar avea ce căuta într-un regim și într-o societate materialiste și atee, este judecată, dar ea denunță crimele tiranului, din cauza cărora el nu va putea să se bucure de liniște. Fiul primarului tiran contestă acuzațiile femeii, dar sentimentul căinței se produce la nepot, care se sinucide de oroarea faptelor bunicului său. Atunci fiul, realizînd consecințele crimelor tatălui, îi pîngărește el însuși trupul, iar filmul se încheie cu replica: „Un drum care nu duce la biserică nu duce nicăieri“. Dincolo de caracterul profetic și psihanalitic al filmului pentru ansamblul societăților ieșind din totalitarism, ceea ce mă interesează este traducerea aleasă pentru titlul filmului în românește: Căința. Nepotul tiranului stalinist s-a dus și s a sinucis. Apăsarea pe care o produce confruntarea cu un rău produs de noi înșine sau în ascendența noastră este căință. Această căință presupune și ea capacitatea de a vedea corect crima drept crimă, iar nu machiată în gest de binefacere (even-tual pentru societate), dar nu deschide nici o perspectivă spirituală, nu duce nicăieri.

De altfel, pentru a indica sentimente de remușcare puternice, cu efect deznădăjduitor sau autodistructiv, putem folosi expresii precum „căința lui Iuda“ sau „căința lui Cain“. Dumnezeu, constatînd crima lui Cain, nu pronunță o pedeapsă, ci descrie noua așezare spirituală a lui Cain față de creația bună a lui Dumnezeu: „Şi acum eşti blestemat de pămîntul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sîngele fratelui tău din mîna ta. Cînd vei lucra pămîntul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pămînt“. Cain își închipuie, poate chiar își dorește o pedeapsă fizică în locul unei căințe fără sfîrșit: „Pedeapsa mea este mai mare decît aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pămîntul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pămînt, şi oricine mă va întîlni, mă va ucide“. Şi i a zis Domnul: „Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi“. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu.

Și Cain, și Iuda rămîn cu blestemul, deși au înțeles cu precizie unde au greșit și care sînt consecințele catastrofale ale păcatelor lor. Cuvîntul căință, derivat din aceeași familie de cuvinte din limba slavă, kajati-sen, ca și pocăință, pare a se fi oprit la fenomenul psihic al remușcării, deși ocazional se poate observa o contopire semantică cu pocăința.

Altă distincție necesară este cea dintre regret și remușcare, care în limba română au ajuns să fie sinonime, conform DEX-ului. Limba franceză păstrează distincția, care a permis expresia cinică și hedonistă „vaut mieux de remords que des regrets“, adică este preferabilă suferința provocată de acțiunile greșite frustrării pentru plăcerile ratate. Regretul a ajuns să exprime în limba română pur și simplu tristețe, părere de rău, nostalgie, după cum reiese din expresia „regrete eterne“ din anunțurile mortuare. În cele din urmă, în limba română poți regreta și ceea ce face sau este altul. De aceea traducerile sensurilor generice ale cuvintelor din limbile vechi în limbi moderne sînt dificile și uneori înșelătoare.

Întrucît primele generații de traducători ai Scripturilor au avut grijă pentru proprietatea termenilor, nu au tradus metanoia prin căință, ci prin pocăință, fixînd astfel distincția celor doi termeni. Circumstanțele uitării sau ratării sensului special al pocăinței-metanoia le-am discutat în textele anterioare. Este, astfel, evident că metanoia evanghelică nu poate fi nicidecum regret, și nici măcar remușcare. Chiar dacă metanoia, citită semantic la nivelul unei răzgîndiri privitoare la o anumită linie de acțiune, eronată spiritual, poate avea ca punct de plecare aprehensiunea unei pedepse, ea nu privește șocul psihotic al realizării greșelii, ci beneficiile schimbării de perspectivă noetică: cunoașterea adevărului, accesul în Împărăția lui Dumnezeu.

Nu numai că în limba greacă există suficiente cuvinte pentru a marca fiecare nuanță, dar chiar limbajul evanghelic face apel la diferite cuvinte cînd vrea să exprime nuanțe diferite. Astfel, există verbul metamelomai care indică propriu-zis căința, adică preocuparea pentru ceea ce ai făcut, după ce ai făcut acel ceva. Această grijă ulterioară acțiunii, în măsura în care constată dezechilibrul, dizarmonia produsă de aceasta, induce o stare de îngrijorare, de durere, eventual insuportabilă. Verbul acesta este folosit pentru a descrie ce a simțit Iuda cînd a văzut consecința trădării lui Hristos: s a căit, a returnat banii vînzării și s a spînzurat, nesuportînd violența căinței (Matei 27, 3). Tot acest verb, folosit la negativ, indică lipsa de căință a arhiereilor și bătrînilor poporului confruntați cu chemarea Înaintemergătorului Ioan. Deși au înțeles și puterea lui spirituală, și conținutul mesajului, nu le-a părut rău pentru greșelile lor, de fapt nici nu și le-au recunoscut.

Și în limba latină s-a pus problema nuanțelor diferitelor cuvinte grecești. Aproape toată istoria schismelor Est-Vest începe printr-o dificultate de traducere, printr-un cuvînt prost înțeles, printr-o eroare de comunicare. Traducerea lui metanoia prin poenitentia, așa cum realizase și Erasm, este defectuoasă, dar nu era el primul care recursese la verbul latin resipisco, -ere și la substantivul resipiscentia. O făcuseră deja Tertullian și Lactanțiu pentru a reda metanoia. Însă penitențializarea și juridizarea vieții spirituale este o ispită suficient de veche a creștinilor încît să lase urme și în limbă. De aceea preferăm să citim în pocăință efectul fricii de pedeapsă.

În salvarea conceptului de metanoia, dar și a pocăinței vechi românești, nu vine numai filologia, ci o lungă și semnificativă tradiție spirituală în creștinismul răsăritean, în mare parte orală (deși mica parte consemnată în scris este imensă), bazată pe o comunicare personală foarte puternică între părintele duhovnicesc și discipol. Metanoia deschide cerurile, permite o pregustare a veșniciei, umple de har persoana umană, ea poate fi o promisiune și un dar nemeritat și de cele mai multe ori urmează o nebănuită traiectorie pedagogică pentru a forma spiritual omul, cu abundențe și retrageri ale harului. În persoana tumultuosului apostol Petru se vede cel mai bine această mișcare de flux și reflux a harului, chiar după ce i s-au deschis ochii minții: mărturisește primul dumnezeirea lui Iisus din Nazaret, dar propune strategii de evitare a sacrificiului, vede lumina necreată pe muntele Taborului, dar se leapădă de Cel care i-a aratat-o; își plînge amarnic lepădarea, dar aleargă primul dintre apostoli să vadă mormîntul gol. Pocăința, care îi deschisese mintea pentru a înțelege taina întrupării, nu a eliminat nevoia căinței pentru lepădarea din curtea arhierelui. Formarea spirituală, pe care o presupune pocăința, nu exclude „căderea“, adică incapacitatea de a acționa integral coerent cu adevărul descoperit. Petru iese din barcă pentru a umbla pe apă către Iisus Hristos, dar o clipă de îndoială pe parcurs îl prăbușește în apă. Este vorba despre puterea gîndurilor. Căința este cea care păzește gîndurile cu acea străpungere a inimii pe care au simțit-o ierusalimitenii în timpul cuvîntării lui Petru la Cincizecime. Ea poate preceda, acompania și continua opera pocăinței, pentru a ține trează tensiunea convertitului (sau a pocăitului) către eshaton (starea de veghe).

Mulțumesc doamnei Cătălina Vătășescu pentru că mi-a atras atenția în privat asupra evoluției diferite a cuvintelor „căință“ și „pocăință“. Poate că una dintre cauzele pierderii de sens a pocăinței este apropierea etimologică și fonetică cu căința. În cele din urmă, nu-mi rămîne decît să regret contrarietatea cercetătorului familiarizat cu limbajul biblic și să sper că va fi înțeles sensul exegezei mele. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.