Y2K – sfîrșitul lumii

Vine anul 2000, maică! Vine Sfîrșitul Lumii! Mă întorc de pe teren și, în trenul care mă duce spre casă, o cerșetoare încearcă să mă convingă că vine Sfîrșitul Lumii, așa că ar fi bine să îi dau tot ce am, ca să scap de griji și să îmi asigur un loc în Rai. E jumătatea lui iulie 1997. Hiperinflație, liberalizarea cursului valutar, marea privatizare. Președintele Clinton abia a plecat de la București, după ce ne-a promis că ne va veni și nouă rîndul să intrăm în NATO. Cîndva. Am promovat de la poziția de asistent cercetător, iar salariul lunar mi-a crescut cu echivalentul a trei dolari. Întors la birou, descopăr că Internetul a ajuns și la calculatorul de aici. Mai navigasem pe Internet, de cîteva ori, dar numai pe la alții, fie la Universitate, la Geologie, fie la colegii din Italia. Îmi atrage atenția o știre de pe AOL (America OnLine). Viitorul pare sumbru. De 30 de ani, de cînd calculatoarele au început să fie folosite din ce în ce mai frecvent și în cît mai multe domenii, ordonarea informațiilor din punct de vedere cronologic s-a făcut cu doar două cifre, deceniul și anul. Din anul 2000 ceasul se va da peste cap și va organiza fișierele avînd „00” imediat după „99”. Iar asta va avea efecte necunoscute, rele în orice caz. Autorii textului numesc problema asta Virusul Anului 2000. Am auzit de viruși informatici de mai mulți ani, dar unii erau chiar simpatici, cum era virusul „Jos Iliescu” (atunci cînd apăsai pe J îți scria în text mesajul respectiv). Problema pare logică și oarecum serioasă, nu îi dau însă prea multă atenție. Cîți oare or folosi Internetul? Restul lui 1997 și 1998 trec în zbor. Între timp devin tată, am un program teribil de încărcat, iar România trece prin momente istorice, dar nu foarte fericite.

Începutul anului 1999 are alte probleme: mineriadele (jandarmeriadele?), bombardamentele din Iugoslavia, inflația, salariile mici… Pe de altă parte, mă obișnuiesc din ce în ce mai mult cu Internetul, care are viteze din ce în ce mai mari. Sînt momente cînd transferul de date ajunge chiar și la 100 K pe secundă! Din ce în ce mai mulți prieteni au acces la e-mail și la Internet și unii ajung să aibă Internet și acasă, prin conexiunile de telefon! Durează un pic, dar ești la tine acasă! Iar monitoarele sînt din ce în ce mai mari și au forme frumoase, rotunjite, asemănătoare terminalelor video din filmele SF din anii 1970.

În timpul ăsta, știrile aduc informații diverse și alarmante despre Virusul Anului 2000. Care capătă și un nume: Y2K (prescurtarea de la Year 2000). Apoi, pe un număr mereu în creștere de site-uri de știri de pe Internet, în presa scrisă, la radio și televiziuni sînt din ce în ce mai multe discuții în legătură cu problema Virusului Y2K. Sfîrșitul Lumii nu mai vine cu o ploaie de foc și de pucioasă, ci cu o răsturnare a ordonării fișierelor de calculator, o întoarcere a sensului timpului din punct de vedere digital, cu efecte catastrofale pentru toate activitățile. Din ce în ce mai mulți experți avertizează despre catastrofe aviatice, feroviare, ale centralelor electrice, alimentării cu apă, gaze, despre haos financiar, falimente în masă ale piețelor financiare globale. Efectele posibile sînt descrise minuțios, concluzia e una singură. Dacă nu găsește cineva o soluție, civilizația umană, așa cum e ea la finalul celui de-al doilea mileniu, riscă să se sfîrșească. Nu că în România nu am fi obișnuiți cu lipsa apei, electricității, căldurii (chiar dacă treburile au progresat în anii 1990) sau cu haosul financiar. Dar or ști ceilalți de ce se sperie… Of, chiar vine Anul 2000…

Între timp trece și eclipsa, fără nici un fel de efecte, în afara valului de concerte și petreceri. Și a unei bancnote de plastic (cine a mai văzut așa ceva? or mai apărea și altele?). Eclipsa a venit și a trecut cum s-a întîmplat și cu Cometa Halley, în 1986… Nu au luat pe nimeni cu ele… Pericolul Y2K rămîne însă, și pericolul ca omenirea să rămînă în beznă este din ce în ce mai mare.

Apar și veștile bune. Se pare că un grup de tineri programatori geniali au găsit o soluție prin care toate fișierele existente să aibă calendarul în patru cifre în loc de două. De acum înainte, toate documentele vor avea această codificare, iar asta înseamnă că Sfîrșitul Lumii se amînă cu niște ani. Începe o goană ca toate sistemele digitale existente în lume să fie codificate după noul format. Intrăm în decembrie. Efortul global de a feri omenirea de efectele virusului Y2K continuă și începem să auzim din ce în ce mai multe oficialități spunînd că totul este acum în regulă. Dar așa o fi? Vom vedea pe pielea noastră. Experiența de viață îmi spune că, dacă un oficial îmi spune să stau liniștit, situația e rea de tot. Dar poate la alții nu o fi ca la noi.

Revelion 2000! Sînt cu toată gașca la Club B1 (fostul Cinema „Lira“, la Sebastian, club cu muzică veche și bună, ținut de un fost coleg de facultate). La miezul nopții ieșim pe stradă, începe bombardamentul cu artificii. Șampanie, „La mulți ani!”, îmbrățișări, entuziasm, veselie.  Speranțe pentru noul mileniu. De bine, de rău, i-am prins începutul. Și nici o pană de electricitate. Toate par să funcționeze perfect.

Un prieten ne alertează la loc. Așa o fi la noi, dar noi sîntem oricum cu zeci de ani în urma Vestului. Cît o fi de folosit, de fapt, Internetul în România? Să nu ne bucurăm pînă nu vedem ce e prin Vest. Ce se va petrece la europeni, că spre ei ne îndreptăm. Dacă nu au modificat toate programele? Dacă au rămas sisteme neverificate pînă la capăt? De cîte ori nu am avut teste care au ieșit perfect și au crăpat la final, cînd ar fi trebuit să meargă? Nu mai e mult pînă cînd la Paris, Roma și Bonn va fi miezul nopții… Ne întoarcem la petrecere. Mai aruncăm cîte o privire televizorului care stă aprins, într-un colț. Trece ora 1 și vedem în direct focurile de artificii și din restul Europei… Ce bine! Dacă nici acolo nu s-a întîmplat nimic, atunci e bine. De data asta am scăpat. Iar pînă în anul 9999 va mai trece ceva vreme…

Adrian Stănică este jurnalist de știință și director al institutului de Geologie și Geoecologie Marină.

Foto: wikimedia commons