www.piatadespaga.ro - interviu cu Codru VRABIE, preşedintele Asociaţiei EPAS

Lansat la sfîrşitul anului 2012, site-ul www.piatadespaga.ro este un proiect al Asociaţiei EPAS, un proiect menit – spun iniţiatorii – să reducă fenomenul şpăgii în România. Despre cum se poate face acest lucru şi despre efectele pe care site-ul le are deja în contextul social şi economic din ţara noastră, la numai un an de la lansare, am vorbit cu preşedintele Asociaţiei EPAS, Codru Vrabie.

Pe scurt, ce înseamnă „piaţa de şpagă“?

În primul rînd, vorbim despre un proiect gîndit sub formă de instrument pentru depistarea „preţului corect“ de pe piaţa şpăgii. Căci în general, în România, cînd vorbim despre şpagă, vorbim mai mult despre un „fenomen“, niciodată despre ceva concret. Tocmai acest lucru îl aduce site-ul: concretizarea acestui fenomen. Date clare. Statistici. Oricine care intră pe acest site are acces atît la o bază de date cu informaţii utile despre unde şi cît se dă şpagă, cît şi la posibilitatea de a posta el însuşi, în regim de anonimat, cînd, cui şi cît a dat şpagă – informaţii care contribuie la creşterea bazei de date. Astfel, poţi vedea, concret, care e situaţia şpăgii în România, pe zone, pe oraşe, pe instituţii. Iar acest lucru este benefic din mai multe cauze. În primul rînd, te ajută să nu plăteşti „mai mult decît face“; afli, de exemplu, că există birouri diferite ale aceleiaşi instituţii şi dacă la unul ţi s-a cerut o şpagă, ca să ţi se rezolve o problemă, la altul poţi avea şansa să rezolvi problema respectivă, dînd mai puţin.

Sună puţin cinic...

Nu este deloc cinic. Pentru ce, în momente de criză economică, să dai mai mult decît se cere? În loc să rezolvi o problemă dînd 100 de lei, mai bine te duci la altul care îţi cere 50... Sau, la modul ideal, te duci la cel despre care alţi utilizatori ai site-ului spun că nu cere nimic. Mecanismul e simplu: cel care cerea iniţial 100 de lei, văzînd că oamenii se duc în altă parte, este obligat ori să scadă preţul, ori să mărească calitatea şi numărul serviciilor. Ori să nu mai ceară deloc.

Tocmai acesta e şi scopul proiectului: dacă vorbim despre şpagă în România, trebuie să vorbim pe faţă, ca despre o adevărată piaţă. Noi nu facem decît să introducem elementul de competiţie pe această piaţă. Iar acest lucru nu poate avea decît două efecte: fie creşterea calităţii serviciilor pentru care plătim şpagă, fie reuşim şi obligăm preţul şpăgilor să coboare pînă la, sperăm, anularea lor.

La nivel mondial, în ultimii cinci ani au apărut mai multe asemenea site-uri. Cel mai cunoscut este ipaidabribe.com, din India, un site cu o poveste deosebit de interesantă: din mişcarea din spatele proiectului s-a născut un partid care, chiar cu cîteva luni în urmă, a cîştigat o porţiune importantă din consiliul general de la New Delhi. Personal, mi-a atras atenţia bribespot.com, un site gîndit global de către un estonian, care locuieşte în Germania: o hartă a lumii, unde participă toată lumea care a dat şpagă.

Site-ul nostru, www.piatadespaga.ro, face însă un pas înainte, dîndu-le şansa oamenilor nu doar să raporteze, ci să şi afle unde anume sînt preţurile mai mici.

Au trecut un an şi o lună de la lansarea acestei iniţiative curajoase. Ce ecouri aveţi pînă în prezent şi care ar fi statisticile şpăgii în România?

Pînă să lansăm acest site, nimeni nu ştia, de exemplu, care e şpaga medie plătită anual de către un român. Astăzi ştim. Este vorba despre o sumă cuprinsă între 260-270 de euro pe an. Alt exemplu: nimeni nu ştia, pînă acum, în ce mod s-ar putea estima volumul şpăgilor mici din ţara noastră. Azi putem spune că avem aceste informaţii şi, mai mult, le putem plasa şi pe zone. Am estimat, pe baza raportărilor pe care le primim, că în România se plăteşte anual un miliard de euro pe an sub formă de şpăgi. Este vorba despre şpăgile mici, date la ghişeu, la profa de liceu, la secretară, la brancardier... Dacă acest miliard de euro, care înseamnă venituri în buzunarele unor oameni, ar fi impozitaţi cu 16%, gîndiţi-vă ce s-ar putea face cu 160 de milioane de euro pe an, în condiţiile în care bugetul anual al ministerului public este de 160 de milioane de euro pe an?

Mai există, bineînţeles, şi statistici pozitive. Din raportările de anul trecut, avem un procent cuprins între 25-35% de raportări ale unor oameni care şi-au rezolvat anumite probleme, fără să dea nici un ban.

Pentru ce dau oamenii şpagă?

Sînt trei lucruri pentru care se dă şpagă, nu doar la noi, ci pretutindeni în lume. Cel mai grav este să dai şpagă pentru a obţine ceva ilegal. Tu n-ai dreptul să construieşti autostrăzi, n-ai certificat, dar dai o şpagă, cîştigi contractul, faci autostrada, şi poţi pune în pericol viaţa unor oameni. Al doilea motiv este cel mai răspîndit: cînd vrei să obţii ceva, la care ai dreptul, în mod legal, doar că vrei să-l obţii mai repede şi, după caz, de o mai bună calitate. De exemplu, ai dreptul să obţii o autorizaţie de construcţie, dar tu o vrei în trei zile, nu în treizeci. Al treilea motiv, care după părerea mea este cel mai insidios şi mai pervers, e cînd dai şpagă ca să te asiguri că, în viitor, cînd vei mai avea nevoie, cel care primeşte banii va îndeplini pentru tine oricare dintre celelalte două motive.

În ce sectoare se dă cea mai mare şpagă?

Din cele peste 900 de raportări, aproape jumătate, adică 430, indică sectorul de sănătate. Aici media se situează undeva înspre 200 de euro. Conform site-ului, pe locul 2 se situează şpăgile date în poliţie şi justiţie, iar pe locul 3, în educaţie.

Unii spun că şpaga întregeşte sistemul nostru socio-economic. Că fără ea, totul ar cădea în colaps. Ce credeţi?

Americanii au o vorbă. Grease or sand the wheels? Să ungi rotiţele, sau să le îngreunezi? Este o falsă dilemă. Nu sărăcia produce corupţie, ci corupţia produce sărăcie. Dacă toţi banii din sistemul public ar fi alocaţi corect, dacă nu am avea evaziune fiscală de 10 miliarde pe an, n-ar exista atîta corupţie. Lucrurile merg prost pentru că oamenii s-au obişnuit cu principiul „merge şi aşa“. Avem impresia că, dacă „nu mi-e rău“, e perfect. Or, nu asta trebuie să fie aspiraţia noastră de perfecţiune. Dacă văd o situaţie în care puterea este abuzată, trebuie să reacţionez. Lucrurile se schimbă de jos în sus. Acceptarea este o chestiune nocivă şi vine din comoditate. Dacă te obişnuieşti cu ea, la rîndul tău vei fi abuzat şi vei trăi toată viaţa ca o victimă, cu ideea supunerii în cap, şi o să te tot plîngi că „sistemul e de vină“. Nu vei vedea că, de fapt, tu eşti cel care lasă „oamenii răi“ să facă legea. Nu trebuie să fii agresiv cu cel care greşeşte. Trebuie doar să-i spui un lucru simplu: „Ceea ce faci tu în momentul acesta mă deranjează, aş prefera să nu te mai văd făcînd acest lucru.“ Însă cîţi dintre noi pot şi fac asta?

Credeţi că românii preferă să dea şpagă, decît să plătească nişte servicii în plus?

Românii nu sînt informaţi. Mie asta îmi spune statistica din piaţa de şpagă. Cînd tu ai acces la o bază de date unde poţi afla unde se dă şpaga mai mică sau unde nu se dă deloc, dar nu o foloseşti, ci te duci în continuare să plăteşti bani grei pe sub mînă... înseamnă că ori nu-ţi pasă, ori nu vezi consecinţele. Şi, deşi toată lumea se plînge de acest lucru, sînt foarte puţini care fac ceva în legătură cu asta, majoritatea ignorînd pericolul pe care şi-l asumă întreţinînd acest fenomen.

Care ar fi cel mai mare pericol al şpăgii?

Am să vă spun o poveste. Un funcţionar public avea o fată. Într-o zi, fiica lui a avut un accident şi a ajuns la spital, pe masa de operaţie, dar nu a supravieţuit intervenţiei chirugicale. Pentru că a fost operată de către un chirurg care, în urmă cu cîţiva ani, a dat şpagă unui domn profesor ca să treacă un examen de specialitate. Profesorul, care nu luase niciodată şpagă, a luat de data aceasta, pentru că i se stricase maşina şi avea nevoie de bani. Maşina i se stricase pentru că făcea naveta pe un drum plin de gropi. Drumul era plin de gropi pentru că dirigintele de şantier nu a folosit materialele corespunzătoare, ca să facă economii, ca să acopere şpaga pe care patronul a plătit-o funcţionarului ca să cîştige proiectul cu şoselele. Iar funcţionarul a avut o fată, care a murit într-un accident, pentru că a fost operată de către un chirurg etc. etc.

Morala e simplă. Şpaga ucide. 

a consemnat Stela GIURGEANU 

Foto: romaniapublica.ro