Vremea scrisului sau a cititului?

16 iulie 2014   Tema săptămînii

15 scriitori şi o singură întrebare: Ce citiţi, ce scrieţi în vacanţă? Răspunsurile lor funcţionează ca o „bibliografie generală“ şi sperăm că vă vor da idei de cărţi pentru vară. Cît despre textele aflate în şantier, le dorim să le priască soarele.

● Adriana BABEŢI

Ah, Doamne, ce n-aş fi dat să răspund la ancheta Dilemei vechi pe la sfîrşitul lui august. Acum, cu inima cît un purice, dar şi cu o speranţă uriaşă, aştept să mă operez, pe rînd, la ochiul drept şi apoi la cel stîng. Deşi cam orbecăi, tot nu mă las. Şi, în aşteptarea minunii, forţez nota şi fac o mare ordine în bibliotecă. Extrag din rafturi, dulăpioare şi cutii cărţile care mi-au fost de folos pentru Amazoanele. O poveste, le reaşez în vechile lor locuri şi scot la înaintare zecile şi zecile de opuri despre Europa Centrală (cu precădere romane, dar şi istorii, enciclopedii, atlase). Îmi fac planuri de bătaie pentru un proiect pe care aş dori să îl închei cît s-o putea de repede, căci am tot pritocit la el (de una singură, în doi sau în grup) de peste 20 de ani: un volum despre marile, dar şi micile romane ale Europei Centrale, dublat de un dicţionar al romanului central-european din secolul XX. Pînă să mă apuc de scris, îl recitesc pe Hrabal ca să-mi fac curaj. Deşi, dacă mă gîndesc cum s-a hotărît el să zboare acum 17 ani de la etajul cinci al spitalului…

● T.O. Bobe

Recunosc că n-am vacanţă. De la o vreme, pentru mine timpul e otova. Ca să răspund, totuşi, cam de cînd am intrat în zodia racului şi fără să mă fi gîndit pînă acum ce legătură are asta cu Proust, am început să recitesc În căutarea timpului pierdut. O citesc încet, cîte 20-30 de pagini pe zi, sînt abia la amorul lui Swann, dar tot mi s-a făcut teamă că o să se termine (poate mai spre sfîrşitul anului, nu al vacanţei). În privinţa scrisului, ca să vedeţi cît de literar şi necredibil se întîmplă cîteodată unele lucruri (să mai zic şi că acum, cît tastez, s-a nimerit să ascult Swans – „A Long Slow Screw?“) mă străduiesc din cînd în cînd să resuscitez o carte pe care o începusem oarecum o dată înainte de Cum mi-am petrecut vacanţa de vară şi a doua oară înainte de Contorsionista. Habar n-am dacă o s-o duc pînă la capăt, dar poate că într-un final o să scriu alta, ca de obicei.

● Lavinia BRANIŞTE

Păi, poliţiste şi SF-uri. Cam asta înţeleg prin lecturi de vacanţă, cărţi uşurele de citit într-un weekend cînd zaci după o săptămână obositoare sau cînd mergi cu trenul.

Cît despre scris, ăsta e tot timpul sinonim cu munca, deci nu prea merge alături de „vacanţă“, nu pot să-mi imaginez cum ar fi un scris de vacanţă.

● Bogdan COŞA

Pentru că de ceva timp citesc în special ce primesc de la alţii sau ce găsesc eu în casele oamenilor, cărţi pe care nu mi le-am cumpărat la vremea lor şi la care îmi stă mintea ca la friptane, mi-am făcut permis la Biblioteca Metropolitană, cum m-a-nvăţat cineva, chiar dacă n-am viză de flotant. Acum ştiu exact ce anume trebuie să restitui – şi cui, şi în cîte zile, şi nu ne mai supărăm. Astfel, în iunie am băgat trei de Hemingway, două de Houelle, o Lavinia Branişte cu prăjiturele, un Agopian + un Lăzărescu (şi un Nimigean... dar nu cel roman) cu doi Cărtărescu. Cum şi poeziile prietenului Duţescu, cele ale lui Andriescu, două de O’Ceallaigh, de mi-am scos pîrleala, ceva de Lazurcă – şi mai jur că a mai fost ceva ce mi-a dat de furcă: o-ncepusem odinioară, cînd mă luaseră nişte unii în probe, dar am terminat la începutul lui iulie şi Cum mi-am petrecut vacanţa de vară a lui T.O. Bobe.

P.S. În august, cînd vine canicula, se termină cu cititul. În august îmi scriu vastele romane.

● Augustin CUPŞA

Îmi displace vremea care mă ţine în casă, şi iernile bucureştene în mod special mi-au devenit tot mai greu de suportat, aşa că imediat cum dă soarele umblu şi eu şi hoinăresc, îmi pierd timpul şi zilele de vară bucuros că lumina e bună şi telefonul sună rar. Poate că-i întîmplător şi greu de explicat de ce în ultimii ani, am găsit tot mai rar lecturi şi autori care să mă entuziasmeze şi normal că m-am gîndit dacă eu m-am schimbat, dacă receptorii mei s-au stricat sau dacă literatura în general traversează o perioadă mai puţin fastă. N-am făcut o analiză (şi oricum n-aş face una atît de sumară şi reducţionistă), dar a fost un pretext bun să mă apuc să recitesc pe sărite din autorii mei buni (ca să fac proba) şi m-am minunat iarăşi de descrierile lui Heinrich Boll (ce păcat că volumul său de debut Unde ai fost Adam? circulă într-un tiraj restrîns şi învechit de la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă!), de atmosfera resemnată şi stranie din romanele lui Bassani sau Malaparte şi de micile bijuterii în proză scurtă ale lui Hemingway. Am recitit pasaje din Truman Capote sau de la Faulkner (cu predilecţie partea lui Quentin din Zgomotul şi Furia) şi mi-am amintit cum de m-a prins literatura şi asta mi-a fost de-ajuns, mai departe nu m-am mai gîndit. Asta şi pentru că vara de abia a început iar eu mai am destul de recitit.

● M. DUŢESCU

Dintr-un motiv sau altul (planuri editoriale, circulaţia mail-urilor, destinul etc.) am ajuns să public două cărţi în ultimele luni, la o distanţă minimă una de alta: franceza un avantaj – poezii, Editura Pandora M, respectiv Uranus Park – roman, Editura Polirom. Asta face ca treaba cu scrisul să îmi fie pur şi simplu foarte îndepărtată, cel puţin pentru o vreme. Nu doar în vara asta, dar în viitorul foarte apropiat simt că mai mult decît chestii de genul celei pe care o citiţi acum, nu pot produce. Referitor la citit, am avut mai demult o discuţie cu bunul meu prieten Silviu Gherman, artistul care mi-a zis că el nu citeşte aproape deloc literatură română pentru că el citeşte doar de pe kindle; mi-a zis, mai exact: „pentru mine dacă nu eşti pe kindle gen nu exişti“. Auzind acestea, mi-am luat şi eu kindle numaidecît şi acum îl aştept pe Silviu să-mi dăruiască cîteva cărţi electronice pentru vara asta, aşa cum mi-a promis. Nu ştiu încă ce titluri va selecta pentru mine, sper să nu fie doar poezii.

● Sorin GHERGUŢ

De citit, voi continua să citesc la cîteva dintre cărţile începute în ultimul semestru. Aştept după-amiaza în care să mă pot apleca aşa cum se cuvine asupra celui mai nou volum al lui Bogdan O. Popescu, Cartea dragostei. La categoriile epic/academic/memorialistic/altele, cum nu pot face print screen, enumăr o parte dintre titlurile care-mi apar pe prima pagină cînd deschid e-readerul: Hibbing, Smith şi Allford, Predisposed: Liberals, Conservatives, and the Biology of Political Differences (din care am citit pînă acum 59%); Robert Coover, A night at the movies, or, You must remember this (9%); Bob Dylan, Chronicles, Volume One (75%); Nassim Taleb, Antifragile: Things That Gain from Disorder (74%); Raymond Roussel, Locus Solus (47%); Randy Mosher, Tasting Beer (32%). Aş vrea să mai încep, în această vară, printre altele, Inside Jokes – Using Humor to Reverse Engineer The Mind (ed. Hurley, Dennett şi Adams) şi Joyce, Finnegans Wake. De scris, preconizez să mă dedic genului epistolar. Aş vrea să răspund la cît mai multe dintre e-mail-urile, sms-urile, cărţile poştale, telegramele şi celelalte mesaje la care n-am apucat, în era geologică în curs, să răspund. Mai lucrez la manuscrisul unui volum de versuri, dar nu scriu, ci, din contră, şterg – am ajuns acum la aproape 100.000 de semne (cu spaţii) şi estimez că mă voi opri cînd revin la circa 84.000.

● Adela GRECEANU

Vara asta am un chef nebun să recitesc. Flaubert, Joyce, Kafka, Faulkner, Salinger... Am început cu Ulise şi mi-am luat drept însoţitor cursul lui Nabokov despre romanul lui Joyce (tot o recitire), am mereu lîngă mine în timpul lecturii un carneţel de însemnări, bineînţeles o să vreau în acelaşi timp să recitesc Oameni din Dublin, bineînţeles o să mi se facă poftă de cursul lui Nabokov despre Doamna Bovary, pe care o s-o scot din bibliotecă, voi pune lîngă ea Orgia perpetuă, eseul lui Llosa despre Flaubert şi cu siguranţă voi redeschide alături de toate astea şi cartea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, Enter Ghost, unde se întîlnesc, între alţii, Nabokov cu Joyce şi cu Flaubert. Mai vreau să recitesc Seymour: o prezentare, pentru că Salinger reuşeşte să se apropie acolo de sensul literaturii, de adevărul gestului poetic, lucruri pe care am nevoie să mi le reamintească/reconfirme din cînd în cînd unul ca el. De fapt, mi-e dor de senzaţia aceea pe care o expediem în expresia „plăcerea de a citi“ şi care se manifestă, de pildă, prin senzaţia, copleşitoare ca în faţa unei epifanii, că, mergînd pe o stradă prăfuită dintr-un cartier sibian, vara, pe soare puternic eşti în plin Faulkner sau că deşertul lui John Fante din Întreabă praful este, de fapt, deşertul tău, că tu ai umblat cîndva pe acolo, nu încape urmă de îndoială. În paralel cu recitirile aş vrea să termin de scris o carte de poezie la care lucrez de mult timp, să-i găsesc titlul şi să apară în toamnă.

● Florin IARU

Uneori mă întreb dacă scriitorul are vacanţă sau timpi morţi. Trăind în România, înclin să cred că nu, ci-i soiul de Sisif fericit al lui Camus. Oricît aş vrea, nu pot să nu scriu. Uneori visez că mi-a murit computerul, că sînt pe munte, într-o peşteră, şi singura mea preocupare e să găsesc hrană. Dar visul nu ţine, că mă sună cei de la 24FUN, săptămînal, să-mi aducă aminte că trebuie să comit o povestire. Anul ăsta am sărbătorit 500. Apoi, Unica, prin vocile încîntătoare ale redactoriţelor şi secretarelor de redacţie, îmi zice că am de scris o povestire pe placul sexului frumos, fără să fie chick-lit. În fiecare marţi, de vreo şapte ani, dau gata un articol politic, pentru Adevărul. Să fie primit. Dar nu uit niciodată că luni am de scris două-trei articole haioase în Caţavencii. Cum bine spuneam la început, trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit. De aia, stau cu agenda telefonică deschisă permanent şi-mi notez orice. Că din orice vine totul, niţel mai tîrziu. Cît despre citit, deşi pare imposibil, am două cărţi în bagaje: Demonul amiezii şi Somnambulii.

● Dora PAVEL

Penultima oară cînd Roth a declarat că nu va mai scrie nu l-am crezut. L-am suspectat de o genială ezitare. Şi am avut dreptate. Au urmat încă trei microromane, teribile, ca tot ce scrie el. După mărturisirea relativ recentă însă, mă tem că se va ţine de cuvînt: „Acum, cînd nu mai scriu, vreau doar să pălăvrăgesc.“ Bun, mi-am făcut eu socoteala. Din lecturile mele lipsesc patru-cinci romane de-ale lui, o să le citesc şi pe alea, o să mai recitesc din celelalte. Şi pe urmă? Pe urmă... m-am înfuriat. Cum îşi permite domnul acesta, Philip Milton Roth, să nu mai scrie? Pe noi ne-a întrebat? Tocmai am fost somată de unul dintre fanii lui să citesc, în regim de urgenţă, Teatrul lui Sabbath. Chiar asta fac acum. Oricum l-aş fi citit. Apoi, după o mică pauză cît să mă dezmeticesc din halucinanta poveste a păpuşarului, probabil voi prefera proaspătul roman al lui McEwan, Operaţiunea Sweet Tooth, singurul pe care nu i l-am citit. Mai departe, habar n-am. M-ar plictisi să-mi ştiu dinainte lecturile.

Mai ales că în vara asta voi începe să lucrez şi eu la un nou roman. Asemănător sau poate nu cu celelalte patru romane ale mele.  

● Ioana PÂRVULESCU

Oricît de ciudat ar suna, în vara asta, ca şi în toate anotimpurile care vor urma, sînt preocupată să-mi scriu şi să-mi citesc viaţa. Vreau să spun, s-o fac mai bine decît pînă acum, s-o scriu mai bine şi să mă aşez mai bine în rafturile ei. Ştiu că în materie de scris al vieţii – şi sper că nu va înţelege nimeni de aici că îmi pregătesc memoriile sau aşa ceva – nu pot fi decît un jalnic epigon al destinului care scrie despre mine cum vrea el şi ce vrea el, dîndu-mi, ca personaj în romanul lui, ce rol îi convine lui, şi nu neapărat ce rol cred eu că mi s-ar potrivi.

În afară de asta, mai vreau să-mi repar locuinţa. (Chiar, nu ştiţi un electrician şi un zugrav bun, ieftin şi de încredere?) Poate vă întrebaţi ce legătură are renovatul cu scrisul şi cititul. Are: pentru că la toamnă aş vrea să mă apuc de scris-scris, iar interiorul casei mă influenţează. Ar trebui să-mi continui romanul Inocenţii. Şi tot la toamnă e obligatoriu să am gata traducerea ultimului roman de Kundera, La fête de l’insignifiance. Un titlu care, aici, la noi, în limbaj caragialesc, s-ar traduce prin Sărbătoarea moftului (nu, n-o să-l traduc aşa!). În afară de asta, o să citesc, ca întotdeauna, ad libitum.

● Adina ROSETTI

Eu, în vacanţa de vară, ca să răspund aşa cum am învăţat la şcoală, citesc, ca de obicei, pe apucate, niciodată atît de mult precum în adevăratele zile de vacanţă, alea din copilărie, cînd mă legănam în hamacul din grădină de dimineaţă pînă seara cu o carte în braţe. Am început vara cu… O vară fără bărbaţi de Siri Husvedt (sper să nu fie nici o coincidenţă!), m-am jucat apoi cu traducerea în română a autobiografiei lui Patti Smith, devorată anul trecut în engleză, cu noul roman al lui McEwan (Operaţiunea Sweet Tooth) şi cu minunatul volum hrabalian Mercedes Benz al lui Paul Huelle. Din categoria „nu ştiu cum am putut să nu citesc Kurt Vonnegut pînă acum“, chiar acum mă aflu la jumătatea Abatorului Cinci, început cum se cuvine pe plajă la Vama Veche, şi mai am pe lista de aşteptare nişte Nabokov (Foc Palid) şi Saramago (Evanghelia după Isus Cristos). De-ar ţine vara mai mult şi de-ar fi vacanţa nesfîrşită! Cît despre scris, sînt din aceea superstiţioasă care nu vorbeşte despre poveştile din sertar şi laptop pînă nu sînt gata…

● Octavian SOVIANY

În vara asta, voi avea o vacanţă ca să zic aşa… activă. Am mult de scris: am terminat de tradus Florile răului, dar într-o formă încă oarecum brută şi probabil va mai fi nevoie de cîteva retuşuri. Dar în primul rînd am de lucrat la un roman care deocamdată se numeşte Moartea lui Siegfried şi care – îmi place să cred – nu seamănă deloc cu Viaţa lui Kostas Venetis. S-au adunat deja 300 şi ceva de pagini şi, dacă o să fiu harnic, cartea va fi gata la toamnă. Cît despre lecturi, sînt sigur de un singur lucru: voi reciti Ulysse, pentru că în ultima vreme mi-e un dor nebun de Joyce. Acum recitesc Oameni din Dublin…

● Ara ŞEPTILICI

Nu cred în proiecte de lecturi. Încerc să citesc cărţi recomandate şi, în proporţie de 90% le arunc după prima răsfoire. Citesc cărţi de cultură generală mai mult decît literatură. Citesc tratate de medicină ca să înţeleg cum funcţionează corpul meu. Desigur, înţeleg puţin. Îmi place să citesc cărţi de „taine“, din cauza asta nu-mi place Umberto Eco, pe care îl consider un teozof pierdut la limita adevăratei literaturi, la care nu are acces. Nu suport cărţile preţioase sau reţetarde, ele dau adevărata măsură a lipsei de talent literar. Mă enervează cînd cineva compară textele mele cu ale altcuiva, e semn de hartă culturală limitată sau de apartenenţă la o gaşcă literară de bon ton. Nu citesc pînă la capăt decît cărţile care mă prind şi nu mă lasă să ies din miezul lor, indiferent de anul în care au fost scrise. nu am reuşit să termin Ulise al lui Joyce, cu toate că l-am citit în limba lui la comandă obligatorie de la facultate. Cînd îmi place o carte o asimilez şi o recomand poate, exagerat. dar nu există obiectivitate în scriitură şi lecturi, indiferent de speciile lor. Sper să pot scrie la noul meu roman, Arazia, e cam la jumate, dar nu îl scriu eu, mă scrie el pe mine, un clişeu. altminteri, scriu zilnic: azi.

● Elena VLĂDĂREANU

Mi-am amintit întîmplător cum a început povestea asta cu cărţile. Primele cărţi pe care mi le-am cumpărat au fost Recreaţia mare de Mircea Sîntimbreanu, un volum din Povestiri nemuritoare şi un alt volum cu poveşti japoneze. Era în vara lui ’90 şi bunică-miu ne luase, pe mine şi pe frati-miu, la Bucureşti, să vizităm Casa Poporului. Aveam deci 9 ani, iar cărţile acestea mi le alesesem singură dintr-o librărie, cred, de pe Calea Victoriei. Şarpele alb, care aluneca misterios în poveştile japoneze, a trecut în obsesiile mele, pare că pe el îl tot caut, şi în scris, şi în cărţile altora. Iar vara era întotdeauna timp de citit. Vara aceasta e la finalul a doi ani în care am citit aproape exclusiv teorie, nu aş vrea să-mi ies din ritm, dar mi-e foarte dor de poveşti. Am început cu Anii romantici de Gabriela Adameşteanu, o carte de memorialistică-publicistică-eseuri, mă aşteaptă cartea lui Patti Smith şi cea a lui Pawel Huelle, vreau s-o citesc pe îndelete pe Malgorzata Rejmer şi poemele lui Nimigean, e pe listă Demonul amiezii, ca, probabil, la toată lumea. Nu citesc pe plajă, pentru că stau puţin pe plajă şi îmi place să înot, dar acum nici măcar nu o să înot pentru că va trebui s-o calmez pe Eva, care va vrea „acasă, la Pamuk şi la Pisicel“. Dacă o să doarmă, poate o să citesc cîteva pagini în tren, mai citesc seara cîteva pagini şi cînd doarme ea, după prînz. Aşa că, dacă în vara lui 2015 o să fiu întrebată de cărţile pe care o să le citesc, ştiu de acum: Patti Smith, Pawel Huelle…  

au consemnat Ana Maria SANDU şi Matei MARTIN   

Mai multe