Visul kurd şi realitatea dezastrului
Într-un Orient mai chinuit ca oricînd de crize și războaie, kurzii fără ţară au devenit pentru multă lume eroii care au ținut piept, de unii singuri de multe ori, tăvălugului Daesh. Succesele împotriva Daesh i-au făcut pe kurzi, cumva firesc, să spere că poate a venit momentul să obțină o țară a lor. Referendumul din 25 septembrie în Kurdistanul irakian e drept că nu a avut efecte practice, însă semnalul politic a fost extrem de puternic și a conturat, în pofida opoziției ferme a mai tuturor țărilor din regiune, un posibil drum spre independență pentru viitor. Deși kurzii spun „Singurii noştri prieteni sînt munţii“, ultimii ani sîngeroși în Orient le-au adus simpatie în Occident și, dacă nu prieteni, cel puțin aliați puternici ca Statele Unite și chiar Rusia, aliați care, deși au făcut presiuni pentru renunțarea la referendum, au pledat pentru formule de viitor federal pentru Irak, în care kurzii să aibă parte de autonomie extinsă. Însă situația de după referendum i-a împins din nou pe kurzi în pragul dezastrului.
Poporul nimănui și al tuturor
Timpul și istoria au îngropat originile kurzilor, unii cercetători susțin că ar fi urmaşii triburilor ariene care au migrat din Asia Centrală şi s-au stabilit pe teritoriul Iranului de azi, de unde s-ar fi răspîndit în zonele care au devenit Irak, Siria, Turcia, Armenia şi Azerbaidjan. Nici măcar originea numelui kurzilor nu este clară, iar singurul lucru cert e că limba vorbită de ei este de origine iraniană. Astăzi sînt zone dens populate de kurzi în Iran, Irak, Turcia, Siria, Afganistan. Alte grupuri trăiesc în Armenia, Georgia, Israel, Azerbaidjan, Rusia şi Liban. Kurzii au fost de-a lungul timpului o monedă de schimb sau un instrument de presiune folosit de Iran, Irak, Turcia şi Siria. De exemplu, Iranul şi Siria au sprijinit minoritatea kurdă de pe teritoriul lor sau din afară, pentru a slăbi puterea de la Bagdad, pe vremea lui Saddam Hussein. Ulterior, acest sprijin a fost retras şi înlocuit cu campanii repetate de represiune. Nici religia nu a reuşit să îi apropie pe kurzi de populațiile sunnite lîngă care trăiau în Orient. Majoritatea kurzilor sînt musulmani sunniți de rit shafi. Spre deosebire de sunniţii din Orientul Mijlociu, practicile mistice islamice sînt răspîndite printre kurzi, iar acest fenomen îi apropie mai degrabă de musulmanii de orientare sufită din Asia Centrală.
Referendum simbolic
Referendumul organizat de guvernul regional irakian kurd nu a avut nici un efect legal, chiar și guvernul regional a spus că e numai o declarație de intenție. Aici însă important a fost mesajul, și anume că e pregătit terenul pentru viitor, mai ales că, spre deosebire de un referendum similar pentru independență în 2005, cel de anul acesta a fost organizat de forțe politice kurde, de guvernul regional kurd și ratificat de Parlament. În plus, partidele politice kurde, de obicei foarte divizate inclusiv în ce privește independența, de data aceasta au făcut – e drept, după numeroase disensiuni – front comun în susținerea organizării referendumului din 25 septembrie, și astfel independența a trecut de la o idee abstractă la conturarea unui parcurs concret. Reacția de opoziție cu note dure a guvernului irakian și a țărilor vecine, mai ales Turcia și Iran, a făcut ca partidele kurde și populația să strîngă și mai mult rîndurile și să le întărească convingerea că partenerii de dialog nu vor, de fapt, dialog.
Autonomie incompletă
Referendumul a fost posibil și pentru că kurzii irakieni nu văd o alternativă credibilă în autonomia extinsă care le-a fost promisă și acuză guvernul de la Bagdad că nu a aplicat 50 de articole din Constituția irakiană care au legătură cu statutul kurzilor irakieni. De la căderea lui Saddam Hussein pînă acum, mai mereu au fost tensiuni între guvernul regional din Erbil și guvernul central din Bagdad privind alocări bugetare, administrarea resurselor naturale, teritorii care să facă parte ori nu din Kurdistanul irakian ori forțele peshmerga. Kurzii irakieni argumentează că integritatea și unitatea teritorială a Irakului, prevăzute în Constituție, sînt posibile doar dacă sînt aplicate și respectate și celelalte prevederi legate de autonomia kurzilor. Guvernul regional kurd a susținut că s-a ajuns la referendum tocmai pentru că autonomia prevăzută în Constituție nu a fost aplicată în întregime.
Pierderi din cauza referendumului
Referendumul kurd a forțat Bagdadul să se mobilizeze. După ce a pierdut mari bucăți de teritoriu în favoarea Daesh, bucăți recuperate greu și cu mari sacrificii, guvernul de la Bagdad nu putea permite o nouă dovadă de slăbiciune. Kurzii au fost eroii tuturor cînd au recuperat de la Daesh Kirkuk și cîmpurile petrolifere din zonă și au oprit astfel o sursă importantă de venit pentru organizația teroristă. Dar nu au fost și eroii Irakului, mai ales cînd guvernul kurd a arătat că, de fapt, alipește Kirkuk-ul la Kurdistanul irakian. Recuperarea prin negociere a teritoriului de către Bagdad urma să nu fie deloc simplă, dar referendumul pentru independență din 25 septembrie nu a făcut decît să grăbească lucrurile, să determine mobilizarea trupelor irakiene cu ajutor de la Iran și să ducă la recuperarea Kirkuk-ului de către Bagdad. În afară de cîteva ciocniri minore, forțele kurde s-au retras fără să se opună trupelor irakiene și iraniene, de unde și acuzații de trădare care inflamează, pînă astăzi, și produc disensiuni majore între partidele politice kurde.
De la eroism la umilință
Situația e tensionată, mai ales că Bagdadul a anunțat că vrea să recapete controlul asupra tuturor teritoriilor pe care le-a pierdut începînd cu 2014 în fața Daesh și care au fost eliberate treptat de kurzi și alipite de facto la Kurdistanul irakian. Mai exact, Bagdadul cere kurzilor să îi înapoieze teritorii, iar situația politică de acum s-a schimbat, odată dispărută presiunea Daesh, așadar kurzii sînt în situația de a risca un conflict deschis cu trupele irakiene, în condițiile în care legea este de partea Bagdadului, iar actorii internaționali relevanți, mai ales SUA, îndeamnă la dialog și pun accent pe unitatea teritorială a Irakului. Evident că situația este umilitoare pentru mulți luptători kurzi, mai ales că au pierdut mulți oameni ca să scoată teritoriile respective de sub controlul Daesh. În plus, pierderea Kirkuk-ului are o putere simbolică uriașă de vreme ce, după cum spunea fostul președinte irakian Jalal Talabani, „Kirkuk este Ierusalimul kurzilor“. Deja pierderile înregistrate în urma referendumului sînt decontate politic de liderul Massoud Barzani, căruia adversarii politici îi reproșează că a organizat referendumul prea repede și fără încercări serioase de negociere cu Bagdadul. Referendumul a fost motiv de sărbătoare pe 25 septembrie în Kurdistanul irakian, dar de atunci s-a transformat într-o sursă de instabilitate, certuri și diviziuni politice care duc cu gîndul la tensiunile de dinainte de războiul civil kurd din 1994-1997, pierderi teritoriale și economice, și a slăbit puterea de negociere a guvernului de la Erbil, atît cu Bagdadul, cît și cu marile puteri.
Carmen Gavrilă este corespondent diplomatic pentru Radio România.
Foto: manifest în sprijinul independenţei Kurdistanului, la Burxelles, 25 octombrie 2017, wikimedia