Visul european şi unitatea

19 noiembrie 2014   Tema săptămînii

- argument -

Tema acestui Dosar e inspirată de seria de conferinţe propusă de Colegiul „Noua Europă“ şi de întrebarea lansată de fondatorul instituţiei, Andrei Pleşu. „Şi dacă Europa eşuează?“ nu e o întrebare retorică, nici o insinuare panicoasă, ci o provocare la reflecţie. Contextul acestui îndemn la luciditate e oferit de centenarul izbucnirii Primului Război Mondial (1914-2014), moment de teribilă sciziune şi turbulenţe pe continent. Dar şi actualitatea europeană oferă destule motive să reflectăm asupra unităţii.

Marea Britanie rămîne „mare“ şi după referendumul organizat de scoţienii care cereau independenţa; iar autonomia Cataloniei, dorită de o largă majoritate a populaţiei din provincie, nu a fost încuviinţată, în ciuda votului zdrobitor de la referendum. Iată încă un risc, încă o sciziune posibilă: fragmentarea statelor, dizolvarea în subansamble, fărîmiţarea etnic-administrativă.  

Criza financiară globală e şi... europeană. Statele au reacţionat diferit, s-a simţit nevoia unor măsuri comune, dar au existat numeroase disensiuni între guvernele statelor membre UE. Pe de altă parte, moneda unică europeană nu e încă unica monedă din Europa. Cît contează economia euro în algoritmul unităţii?

Statul social e un element fundamental în majoritatea ţărilor europene. Dar criza economică a redus mult din capacitatea guvernelor de a înapoia prin servicii de calitate ceea ce oamenii au plătit prin contribuţii. Populisme, extremisme şi tendinţe antieuropene răsar de peste tot şi ameninţă nu numai construcţia europeană, ci şi statul de drept ori democraţia.  

În sfîrşit, ameninţarea nu vine doar din Europa, ci şi de la periferia ei. Europa de lîngă Europa e în continuă transformare. Direcţia occidentală e fluctuantă. Uniunea Europeană e atractivă – dar poate oare integra şi periferia?  

Cînd s-a construit Uniunea Europeană, părinţii fondatori au început de la ideea de reunificare, pornind de la relaţii de cooperare economică. Astăzi, mai mult ca oricînd, se vede că ceea ce lipseşte pentru a desăvîrşi unitatea este dimensiunea culturală.  

După cum spunea unul dintre invitaţii conferinţelor de la NEC, eşecul, astăzi, nu înseamnă că Europa va dispărea sau că statele europene vor dispărea. Eşecul e autodistrugerea proiectului, abandonarea „visului european“. Soluţia: continuarea integrării, menţinerea direcţiei, consolidarea unităţii.

Ilustraşie realizată de Ion BARBU

Mai multe