Visele ne ajută să #rezistăm – interviu cu Sanda ROȘESCU

Pe Sanda Roșescu o cunoaștem (și o iubim) mai ales din lungul dialog cu Gellu Naum din volumul Despre interior-exterior. Ce se știe mai puțin e faptul că, după plecarea în Franța, în 1979, Sanda Roșescu, ingineră chimistă de meserie, a devenit analistă jungiană („interpret de vise“, cum cu modestie își spune) în grupul lui Étienne Perrot, psihanalist francez renumit pentru traducerea cărților lui Jung în franceză. Iar după întoarcerea în România, în 2010, Sanda Roșescu a tradus mai multe cărți extraodinare, unele publicate de Editura Nemira și altele care își mai așteaptă încă publicarea. (S. S.) 

În Despre interior-exterior îi interpretai anumite vise lui Gellu Naum într-un mod mai degrabă poetic decît analitic. Era o formă de adecvare la un univers poetic sau o intuiție despre felul în care trebuie să rămîi mereu „în interior“ atunci cînd interpretezi un vis?

Și una, și alta. Creația artistică autentică și marile vise vin din același loc, din adîncurile interioare, ba chiar inferioare, sînt un limbaj al sufletului. Analiza ucide poezia, necesitatea care îl încearcă pe poet este departe de aceea de a explica, cum spune Gellu Naum. Și de vise, ca să le pătrunzi, trebuie să te apropii cu empatie, nu cu o privire reductivă și clasificatoare. O să crăpăm de atîta analiză, zicea Étienne Perrot. Ko Un, marele poet sud-coreean, e la fel de revoltat: „Edison! / Edison! / Edison!/ Nu mai inventa!/ la moarte să fie condamnate/… toate felurile de progres, / și împreună cu ele / toate felurile de adevăr!“ (Timp cu poeți morți). De la poeți poți afla multe lucruri despre lumea lăuntrică, ei știu că „seara, totul devine înăuntru / și se transformă, în sfîrșit, / În maica tenebrelor, dintr-un oarecare vis“ (Ko Un). Eu cred că adevărata poezie își este suficientă sieși, ea ne oferă, precum imaginile din vis, „un supliment de suflet“, cum spune Étienne Perrot. Rămîne însă deschisă întrebarea: ce să faci cu acest surplus de suflet într un mediu ostil?

Cum ai ajuns să faci o formare în psihologie jungiană cu Étienne Perrot? Cum ai făcut trecerea de la chimie la alchimie?

Trecerea nu s-a produs deloc ușor. Ajunsesem la Paris decisă să găsesc, la un moment dat, un grup jungian și să văd cu ochii mei despre ce e vorba. Am întîlnit într-o zi pe cineva care m-a invitat la o conferință despre alchimie a lui Perrot. Eticheta „alchimie“ îmi suna strident, ezoteric, nu cunoșteam latura alchimică pe care Jung a dezvoltat-o în a doua jumătate a vieții sale și ai cărei continuatori erau Étienne Perrot și Marie-Louise von Franz. L-am contactat totuși un an mai tîrziu, într-un moment de impas. Am descoperit un om și un psihoterapeut remarcabil, înzestrat cu har, și un interpret de vise genial. Am intrat în analiză cu el. Grație atît lui, cît și soției sale Francine, la rîndul ei un psiholag de mare finețe, am început să cobor de pe înălțimi și să-mi revizuiesc complet modul de a gîndi. Le rămîn amîndurora etern recunoscătoare.

Cum ai defini analiza viselor pe care o practici în Franța? Utilitatea ei e mai degrabă una practic-comportamentală sau una de cunoaștere interioară?

Astăzi, aș vorbi mai degrabă de o reconectare cu propria natură, restul vine pe parcurs. Societatea se mișcă în ritmul evoluției noilor tehnologii, ceea ce depășește cu mult capacitatea de adaptare a indivizilor. Agitația e în sine o nevroză, spunea Marie-Louise von Franz în urmă cu 30 de ani, care indică o ruptură de inconștient. De atunci, situația s-a agravat. Internetul a adus cu el comportamente adictive și boli profesionale noi (burn-in, burn-out, blurring, FoMo și alte cuvinte de același fel, parcă în limba roboților) pe un fundal social marcat de terorism, migranți, emigrație economică, naționalisme și tot cortegiul lor de psihoze colective. Echilibrul individului, prins între problemele lui personale și presiunea exterioară, e prioritar. Înțelese corect, visele îl reconectează cu instinctele, cu pulsiunile vitale, ajutîndu-l să-și redobîndească resursele naturale și să reziste (sau să #reziste).

Ai tradus în românește neobișnuita carte Visele și viața de Étienne Perrot (la Nemira, în Colecția „Philemon“, coordonată de Lavinia Bârlogeanu), care reunește interpretările unor vise ale ascultătorilor la microfonul France-Inter. E validă o asemenea abordare, de masă, fără contextul pacientului?

Această emisiune – neconvențională, din punctul de vedere al profesiei – a reprezentat, într-un fel, o confruntare pe viu cu inconștientul colectiv. Perrot s-a așezat pe „scaunul periculos“ din legenda Graal-ului, nu în spatele divanului psihanalitic. Experiența a fost totuși efectuată conform tuturor regulilor artei. Contextul personal al „visătorilor“ a fost cunoscut. Perrot a interpretat visele cu acordul lor și după ce primise în prealabil detalii și clarificări din partea fiecărui corespondent. Și da, a fost o școală de alfabetizare în lumea visului deschisă tuturor, axată pe „dinamismul simbolului“, căci au fost alese doar visele care conțineau imagini „suficient de «universale» pentru a trage din ele un învățămînt“.

Care este partea viselor în metoda lui Étienne Perrot din Calea transformării? Cum ai defini, bref, această cale?

O definește el însuși: „Opera interioară e transmutație, iar transmutația înseamnă a scoate lumina din umbră“. Jung a recunoscut în opus-ul alchimic o reprezentare simbolică a procesului de individuație. Calea Transformării ilustrează în limbaj alchimic și cu ajutorul viselor acest proces. Confruntîndu-se cu inconștientul, eul conștient se transformă, iar aceste transformări apar în vise. Interpretarea viselor înseamnă interpretarea simbolurilor, inconştientul se exprimă prin simboluri. Vindecătoare pentru psihic sînt simbolurile arhetipale. Măiestria lui Étienne Perrot a fost aceea de a reda celor mai banale imagini din vise semnificația lor arhetipală prin asociații surprinzătoare sau folosindu-se în mod inspirat de „limba păsărilor“ în care îl inițiase lectura operelor alchimice.

Ai tradus (în afara volumelor deja publicate la Nemira) și alte trei volume de Marie-Louise von Franz, încă inedite: Calea viselor, Interpretarea poveștii Măgarul de aur a lui Apuleius și Femininul în basme și povești. „Noi, terapeuții, sîntem doar traducători de vise“, spune analista jungiană în Calea viselor. Din ce limbă traduceți voi, traducătorii de vise?

Din limba simbolului. Asociațiile pe care le face „visătorul“ sînt suficiente pentru interpretarea viselor izvorîte din subconştientul său, în schimb, motivele arhetipale necesită o amplificare cu elemente din mitologie, religie sau basme. Jung vedea în basme „o anatomie comparată a psihicului colectiv“. Marie Louise von Franz a demonstrat strălucit acest lucru, urmărind – într-o serie de studii – dansul arhetipurilor în basme. Femininul în basme, Măgarul de aur sau Pisica. O poveste despre răscumpărarea femininului (cea din urmă publicată de Editura Nemira, în Colecția „Philemon“, în 2016) sînt printre cele mai importante (şi, pentru mine, cele mai frumoase) din această serie. Calea viselor prezintă interpretarea viselor într-un limbaj accesibil unui public mai larg. Din păcate, această carte va rămîne nepublicată, întrucît, în ciuda eforturilor repetate ale Editurii Trei, nu s-au putut obține drepturile de autor.

Cine e „plăsmuitorul de vise“ din Calea viselor?

Este centrul regulator al totalității psihicului, pe care Jung l-a numit Sine. Pentru Marie-Louise von Franz, visele sînt eforturile naturii de a ne repune în contact cu acest centru interior şi a ne stabiliza personalitatea.

„Nu ar trebui să ne interpretăm noi înşine visele“, spune Marie-Louise von Franz în Calea viselor. „Visele pun adesea în scenă aspectele din noi înşine pe care nu le vedem. Ele nu ne spun niciodată ce ştim.“ E chiar atît de strict? Cum se formează un bun interpret de vise?

Există vise simple pe care le poate înţelege oricine. Dar cele mai multe vise sînt greu de descifrat, nu ne putem vedea spatele, cum se zice, e necesară o privire exterioară. La a doua întrebare e dificil de dat un răspuns scurt; în cartea sa Psihoterapie – Experienţa unui practician jungian (Editura Herald, 2013), Marie-Louise von Franz a avut nevoie de zece pagini ca să trateze acest subiect. Un bun interpret de vise se formează printr-o lungă autoanaliză, o continuă muncă interioară pentru a rămîne centrat și legat de instinct, o cunoaştere a propriilor limite şi o practică îndelungată.

a consemnat Simona SORA