Vînătoarea de job-uri
DACĂ AI SUB 30... "Da, am terminat o facultate. Psihologia. Mi-am luat diploma, licenţa, tot... Ce fac mai departe?", se întreabă Iulia. Îţi deschizi un cabinet particular... Am sugerat mai mult în glumă, dar m-a privit cît se poate de serios. Are două foste colege care au făcut-o deja. "De fapt, ar fi putut termina orice altă facultate. Medicină, ASE sau Informatică... Oricum erau amîndouă nişte tute!" E rea. "Nu. Nu sînt. Una, şi acum, la douăşcinci, visează să fie fotomodel... ce legătură are asta cu psihologia?" N-are. "Problema e că a marcat tăticuâ banuâ şi le-a rezolvat! Unde vrei să-ţi închiriezi spaţiul, păpuşă? Cum unde? În buricul tîrgului! Nu au muşterii, dar au cabinet... Îşi practică meseria!" "Şi tu?" Ea nu are tată. De fapt, nu ştie pe unde este. Ultima oară l-a văzut cînd avea cinci ani. Iar maică-sa e învăţătoare. Datorită ei a lucrat vreo trei luni la o şcoală. "De probă." Voluntariat. Este un cuvînt pe care Iulia l-a învăţat pe de rost de cînd a terminat facultatea. Are mai multe nuanţe. "Uneori e voluntariat pe faţă... Măcar ştii despre ce e vorba. Munceşti pentru un scop nobil. Ajuţi un copil, doi. Depinde... Alteori ţi se promite că, dacă îţi faci treaba cum trebuie, vei fi angajat. Tu ţi-o faci şi aştepţi. Am aşteptat şi un an. Ca să ţi se spună, dup-aia, că nu mai au nevoie. Că a fost o cioacă. Dar poţi să ţi-o treci la CV. Am lucrat pentru Marele Proiect al Marii Fundaţii Umanitare care se numeşte... Se mai întîmplă să ţi se promită că te vor recomanda. Îţi faci relaţii, nu? Şi te duci plin de speranţă, cu relaţia în băţ, la viitorul tău loc de muncă. Acolo mai sînt cinci, cu pilele lor. Şi aici începe competiţia: care pilă e mai mare? Ştiţi, deocamdată avem pe cineva, însă vă trecem în baza noastră de date..." Ce a mai făcut Iulia? Şi-a periat CV-ul. Şi l-a (re)inventat după modelul altor CV-uri mai şmechere. Chestii greu de verificat, dar care "dau bine". Doar cîteva, ca să nu sară calul. Şi l-a trimis prin e-mail sau s-a dus cu el în mapă. La interviuri. Compania are nevoie de oameni tineri. Dinamici. Pe care să-i formeze. "Ştiţi, donâşoară, pentru postul ăsta avem nevoie de cineva cu experienţă!" E dispusă să înveţe, să stea peste orele de program, să... "E adevărat, am terminat facultatea acum doi ani, însă vă rog să-mi spuneţi şi mie cum pot acumula experienţă dacă nu muncesc?! E un cerc vicios!" - i-a spus individului în costum impecabil, de la celălalt capăt al mesei, aflat la ani-lumină distanţă de ea. Tipul i-a zîmbit politicos, însă uşor ironic şi s-a ridicat de la masă. "Cred că aţi făcut bine că aţi ales psihologia!" Şi atît. DACĂ AI PESTE 50... E inginer şi s-a decis să-şi schimbe profesia. La 57 de ani. Mediul în care lucrează de mai bine de zece ani îl sufocă. Subingineri cu pretenţii şi fufe fără şcoală. Oameni mărunţi. "Dorinţa mea e justificată. Am un CV bun. Am terminat o a doua facultate. Filologia. În trecut am mai lucrat ca redactor. De ce nu?" I-am dat dreptate. Atunci, "ţara" l-a vrut inginer. Acum, e firesc să încerce şi altceva. Ce dacă are 57? Bărbaţii ies la pensie la 64, iar experienţa poate fi un atu în plus. S-a înscris la un concurs pentru un post. La o instituţie publică din domeniul mass-media. Mai erau încă trei concurenţi, toţi sub 35 de ani. După proba scrisă, inginerul era pe primul loc. După interviu, i-au spus că "le pare rău!" şi că "s-a luat în calcul în primul rînd vîrsta". A continuat să participe la încă trei concursuri ale aceleaşi instituţii. Pur şi simplu din perseverenţă. La al treilea concurs, cineva "din interior" i-a şuşotit la ureche: "conducerea e interesată de un om tînăr". "Cu alte cuvinte: să o las baltă! Ei bine, n-am lăsat-o. Le-a spus în glumă: Nu veţi scăpa de mine! Cît timp veţi avea concursuri care să corespundă pregătirii mele, voi participa. Chiar şi de o sută de ori!" Postul în sine nu mai conta. Era deja o problemă de ambiţie personală. În urmă cu douăzeci de ani, cînd tinereţea lui putea încă reprezenta o valoare în sine, nu-i încuraja nimeni ambiţiile. Înainte de al patrulea concurs a primit un telefon. "Mi-au comunicat că nu mă mai puteam înscrie. Inventaseră o nouă specializare, un curs de sociologie sau ceva de genul ăsta pe care eu nu îl aveam. Părerea mea este că au vrut să mă uşuiască! Am înţeles că sînt prea bătrîn pentru ei şi că nu-mi acordă nici o şansă!" Aşa că inginerul a încercat să se obişnuiască cu ideea că va ieşi la pensie de la actualul loc de muncă. Totuşi, încă trimite CV-uri pe Internet. Şi scrisori de intenţie, cu precizări: "Nu luaţi în considerare anul naşterii pentru că nu are nici o importanţă care este!". Susţine că se simte ca la 30 de ani. Dar crede că societatea îl vrea la 60.