Viaţa în zero gravitaţie

trei întrebări pentru astronautul  David C. HILMERS

Cum e să trăieşti într-un mediu fără gravitaţie?

De fapt, există gravitaţie pe orbită, în jurul Pămîntului. Este ceea ce ne menţine pe orbită. Pentru că există această gravitaţie, ne menţinem pe orbită şi nu zburăm aiurea prin spaţiu. Însă ne deplasăm suficient de rapid încît „căderea“ spre Pămînt să fie depăşită de viteză. Aşa că sîntem în „gravitaţie zero“ atunci cînd ne deplasăm pe orbită, în jurul Pămîntului. E foarte amuzant să trăieşti în gravitaţie zero. Poţi să faci tot felul de acrobaţii şi să profiţi de întreg volumul navetei spaţiale. Dar sînt şi unele dezavantaje. Lucrurile au tendinţa s-o ia din loc dacă nu sînt legate (cu arici, de pildă) de o structură stabilă. Trebuie să fii foarte atent şi cu lichidele, să nu se împrăştie. Pînă şi să mergi la baie poate fi o problemă. În spaţiu, poţi să creşti între doi şi cinci centimetri din cauza imponderabilităţii. Ţi se întind ligamentele şi asta îţi poate da dureri de spate. Dar, una peste alta, e amuzant să trăieşti şi să lucrezi într-o navetă spaţială. 

Care e cea mai frumoasă amintire legată de viaţa pe navetă?

De departe, este priveliştea superbă cu Pămîntul şi apusurile şi răsăriturile de soare. De pe navetă vezi un apus sau un răsărit la fiecare 45 de minute. Sînt foarte emoţionante. 

Ce vă lipseşte cel mai mult din expediţiile în spaţiu?

Nu prea mă mai gîndesc la asta acum. În orice caz, îmi e dor de colegii mei de la NASA, de colegii astronauţi, de toţi cei cu care am lucrat şi care ne-au ajutat. Entuziasmul pregătirii unei misiuni, minunatele privelişti cu Pămîntul şi cerul în noapte – toate astea sînt lucruri de care îmi e dor, uneori.

a consemnat Matei MARTIN

David C. Hilmers a fost astronaut. În perioada 1985-1992 a participat la patru misiuni în spaţiu. După încheierea carierei de astronaut s-a înscris la Medicină. Astăzi este medic pediatru şi profesor de medicină. În fiecare an participă la o misiune umanitară – de fiecare dată în altă ţară.

Foto: NASA