Uşor, de vară...
Studiile arată că, pentru copiii aflaţi în plin proces de învăţare a citirii, lipsa lecturilor în vacanţa de vară are efecte serioase. Întorşi, toamna, la şcoală, le trebuie cam trei luni să recupereze ceea ce au pierdut în privinţa uşurinţei lecturii, lăsînd cărţile deoparte, peste vară. Cititul se uită la vîrste fragede şi educatorii sînt destul de alarmaţi din acest motiv. Nu cred că speculez prea mult dacă spun că şi pentru adulţi, teoretic obişnuiţi deja cu lectura fluentă, un asemenea hiatus are efecte serioase. Desigur, nu în privinţa capacităţii de a citi, ci în privinţa capacităţii de a „metaboliza“ textele uzuale, de orice fel, cu care se întîlnesc în lunile de activitate. Lectura de vacanţă nu este, aşadar, numai un loisir. Citim de plăcere nu doar pentru că, peste an, am citit de nevoie. Dar, vara, citim în general ceea ce ne place, ceea ce ne interesează, ceea ce ne provoacă. Este un fel de regăsire a unui sine ocultat de agenda zilnică a lucrului care aduce pe masă pîinea de fiecare zi.
Editurile se întrec în oferte estivale. Ne stau la dispoziţie şi cărţi uşurele, dar şi cărţi mai serioase de care nu ne-am apucat, ocupaţi fiind cu altele. Vara pare a fi momentul în care sîntem disponibili pentru o altă (pre)ocupare. Dilema veche propune cîteva titluri pe care membrii redacţiei şi cîţiva invitaţi le consideră potrivite pentru acest anotimp. Discutăm, de asemenea, şi despre cît este de important (dacă e important!) suportul pe care citim. Nu în ultimul rînd, aducem şi experienţele celor care recomandă poporului cărţi, la televizor. Şi facem tot acest Dosar cu un singur scop: să vă îmbiem la citit…
Ilustraţie de Ion BARBU