Upgrade & download

fragmente dintr-un posibil jurnal digital aprilie, 1991 - Am mers la Biblioteca Universitară. Trebuie să văd ce înseamnă Internet. Am cîţiva prieteni care vorbesc despre e-mail, site-uri, informaţii găsite pe net şi habar nu am ce înseamnă. Am împrumutat Internet for fouls, o carte americană. Mi se spune că americanii sînt lideri în domeniu, aşa că merg pe mîna lor. Titlul mă descurajează: Internet-ul pentru proşti, iar eu nu înţeleg nimic. Citesc (unde aş putea oare merge pentru a avea acces direct la Internet) despre cum trebuie să scrii diverse combinaţii care încep cu www, pentru a accesa site-uri. Nu ştiu cum voi putea ţine minte, oricîte eforturi aş face, mai mult de 10-20 de adrese. Desigur, voi face fişe, le voi păstra într-un caiet, dar cu atenţie, pentru a nu greşi acea "gramatică" de puncte, liniuţe şi litere care nu înseamnă, în mintea mea, nimic. Am mers pînă la sfîrşitul cărţii. Am reluat anumite capitole. Sînt tot mai derutat. Nu reuşesc să înţeleg nimic. Dacă îmi cumpăr un calculator, am acces la Internet? Ce înseamnă "acces la Internet"? La 24 de ani, viaţa mea este în cumpănă. Abia dacă ştiu să pornesc un calculator. iunie, 1995 - Am terminat structura site-ului la care lucrez. Programatorii au înţeles, după cîteva şedinţe de discuţii, că dincolo de orice artificii tehnice, ceea ce contează în final este funcţionalitatea, accesul simplu la informaţie, logica prin care aceasta este construită. Am terminat şi contrucţia site-ului pentru pictorul Agrippa. Ar trebui să realizez un site al artei plastice din România. Ar fi mult mai eficient decît site-urile individuale ale artiştilor. Pentru asta am nevoie însă de resurse tehnice. Adică de bani. Cine să dea bani pentru un asemenea proiect? Cred că 500 de dolari pe lună ar fi suficient pentru o arhivă digitală a artei plastice din România, accesibilă din orice colţ al lumii, alcătuită alfabetic, dar şi pe genuri, pe generaţii. Digitalizarea informaţiei are şi avantaje. Te lasă să jonglezi fără limite cu informaţia. septembrie, 1997 - Am scris un articol în care iau apărarea băieţilor care vînd CD-uri piratate. Fără ei, cum ar putea ajunge aceste programe la studenţi, la tineri, la cei care au nevoie de ele, dar, din motive financiare, nu şi le pot permite? Şi cărţile au preţuri tot mai mari, dar comparaţia este injustă. Dotarea minim necesară cu softuri licenţiate a unui computer bun pentru grafică înseamnă vreo 4.500 de dolari. Este preţul unei Dacii nou-nouţe. Băieţii vînd CD-ul cu 50.000 de lei. Indiferent ce ar conţine. Să le dea Domnul sănătate! decembrie, 2001 - Citesc Shakespeare luat de pe Internet şi aşa, în wordpad, fără nici un fel de machetare, textul pare o sesiune de chat între mai mulţi amici, care îşi omoară timpul schimbînd replici. În loc să dai pagina, cu gestul reflex al arătătorului îndreptat spre colţul din dreapta jos al paginii, îţi întinzi uşor mijlociul, nu în acel gest reflex la care vă gîndiţi, ci pentru a face scrol, cîteva rînduri. zilele trecute - Înconjurat de telecomenzi, DVD-uri, monitoare, tastaturi, tablete grafice şi boxe, privesc în gol, spre un colţ al camerei, plăcut dezorientat, ca într-un fel de perplexitate de sine. Ce înseamnă toată această tehnologie aflată la picioarele mele? Cu ce mă salvează de la risipire faptul că o stăpînesc şi că sînt la zi cu toate noutăţile importante în materie? Că pot oricînd depista şi rezolva cam orice problemă informatică? Este important că zilnic construiesc lumi digitale, care se nasc şi mor, ca un ziar, ca o revistă, ca un afiş, ca o carte de vacanţă? Sînt stăpîn sau rob al tehnologiei? Mă ajută sau îmi toacă timpul? Cum îmi voi sfîrşi viaţa? Făcînd un up-grade, dînd un restart sau încheind upload-ul pentru un site care va arde ca o văpaie 10 zile, 3 luni sau pînă cînd va fi înlocuit de un altul? Ar fi fost şi ziua aceasta una ca oricare alta. Eu, înconjurat de telecomenzi, DVD-uri, monitoare, tastaturi, tablete grafice şi boxe. Numai că azi, odată cu aceste rînduri, adăugate acestui posibil jurnal digital, o îndoială deloc comodă începe să mă sîcîie. Ce am făcut în ultimii 10 ani? Aproape că am ajuns la concluzia că nu avem nevoie de calculator. Să-mi spună cineva că nu este adevărat, vă rog.