„Un preşedinte iubit de oameni“

24 septembrie 2014   Tema săptămînii

1) Dl Andrei Pleşu spunea, într-un interviu, că pînă acum România „a avut ghinion la preşedinţi“. Cum comentaţi? 2) Presupunînd că veţi ajunge preşedintele ţării, care aţi vrea să fie principalele trei realizări cu care să vă puteţi mîndri la sfîrşitul mandatului? 3) Ce greşeli n-aţi vrea să faceţi în exercitarea mandatului de preşedinte? 4) Preşedintele ţării are nevoie de dileme? 5) Dintre contracandidaţii dvs., cu care v-ar plăcea să participaţi la dezbaterea finală dinaintea turului II? De ce?

1) Nu sînt de acord cu domnul Pleşu decît parţial. Există cel puţin un exemplu că lucrurile nu stau aşa.

Ion Iliescu este unul dintre cei mai importanţi politicieni după 1989, dar, ca preşedinte, a fost nepotrivit cu vremurile. România avea nevoie de un lider care să rupă cu trecutul comunist şi să orienteze rapid ţara către Occident, să o democratizeze şi să sprijine un Guvern care să transforme economia socialistă într-una de piaţă, care să fie atractivă pentru investitori. În plus, deşi puternic în partidul său, a lăsat să se perpetueze sistemul securisto-comunist care a luat în anii de după Revoluţie chipul capitalismului născut din averile şi pe relaţiile Securităţii.

Emil Constantinescu a venit pe o mare speranţă, dar a fost un preşedinte slab. Nu a avut nici o echipă de forţă alaturi. A sfîrşit prin a se declara învins de Sistem. A fost o mare dezamăgire. Atît de mare, încît a fost posibil să îl realegem pe Ion Iliescu în anul 2000.

Traian Băsescu este însă un preşedinte puternic, aşa cum este şi ca politician. A înfruntat Sistemul din prima zi şi astăzi putem spune că l-a îngenuncheat. Este adevărat, cu costuri mari de popularitate. Dar a salvat România de la o boală care o ţinea pe loc, nu o lăsa să se dezvolte. Adversarii au fost foarte puternici şi au reuşit un proces amplu de manipulare a societăţii, cu metode dintre cele mai sofisticate. Lupta permanentă cu aceştia a creat uneori impresia de lider conflictual. În realitate, este vorba despre fermitate şi intransigenţă faţă de obiectivul de a face din România un stat de drept veritabil. I-a reuşit. Şi, în tot acest timp, a pornit reforme majore, cum ar fi cea din Justiţie, din Educaţie, Codul Muncii şi chiar de-acum celebra reformă din Sănătate. Pentru prima dată, România are o voce care se aude şi contează în plan extern. Aveam nevoie de cineva care să contribuie din plin la lupta împotriva corupţiei şi să reducă numărul politrucilor care au sufocat toate instituţiile publice.

Există o cale mai puţin turbulentă decît cea pe care a mers Traian Băsescu? Nu avem de unde să ştim, pentru că nu am avut omul care să ne-o arate, eventual. A fost liderul de care avea nevoie ţara, pentru a închide cu trecutul ei securisto-comunist. Omul potrivit la locul potrivit. Acum poate veni cineva care să construiască pe fundaţia solidă pe care ne-o lasă.

2) România frumoasă în trei realizări înseamnă pentru mine standard de viaţă pentru români la nivel occidental, o bună imagine a României în lume şi o societate în care să nu mai existe falii între diversele categorii sociale. Aceste lucruri pot fi realizate doar dacă se continuă lucrurile bune care s-au început. Or, sentimentul meu este că nici Klaus Iohannis şi nici Victor Ponta nu pot, nu vor şi nu au tăria de a lua deciziile de care România are atît de mare nevoie.

Pentru a-mi respecta aceste angajamente pe care mi le iau în faţa românilor, va fi nevoie de acţiuni puternice şi de impact la nivelul societăţii. De la o reformă constituţională absolut necesară, pînă la reorganizarea administrativ-teritorială a României, reforma sistemului sanitar, repararea greşelilor din ultimii ani din educaţie sau impunerea unui guvern nou care să acţioneze în interes naţional.

3) Greşelile care ar putea să-i întoarcă pe români împotriva mea. Cred că un preşedinte trebuie să fie iubit de oameni, să fie cel mai popular. Şi asta pentru că eu vorbesc de o dorinţă de a transforma de o manieră profundă societatea românească. Or, un asemenea deziderat nu se poate realiza decît dacă societatea în sine doreşte la rîndul său această schimbare. Un preşedinte adevărat trebuie să îi aibă parteneri pe români şi împreună cu siguranţă vor reuşi, în ciuda îndărătniciei clasei politice, care nu vrea să o rupă cu trecutul. Vă dau doar exemplul anului 2007, cînd Traian Băsescu, întărit după victoria de la referendumul de suspendare, a putut să pună cu adevărat bazele Justiţiei independente, să pornească procesul de reformă a clasei politice prin votul uninominal, deşi aici nu s-a mers pînă la capăt pe varianta pură şi dură.

4) Mă tem de oamenii care au numai certitudini, care au impresia că le ştiu pe toate şi că nu mai pot învăţa nimic. De aceea, cred că un preşedinte poate şi chiar trebuie să aibă dileme. Important este să aibă forţa şi capacitatea de a ieşi din ele. Eu cred că un preşedinte puternic, aşa cum are nevoie România, trebuie să fie şi un om puternic. Iar eu am dovedit că sînt un astfel de om. În ciuda tuturor piedicilor şi atacurilor pe care a trebuit să le înfrunt, multe dintre ele doar pentru ca sînt femeie, am rezistat şi iată-mă acum înscrisă în cea mai importantă competiţie electorală din viaţa mea, cerîndu-le votul românilor pentru a deveni preşedintele lor. Asta arată forţă şi tenacitate, lucruri absolut esenţiale pentru un şef de stat. Nu cred că Victor Ponta sau Klaus Iohannis ar fi putut trece prin ce am avut eu de înfruntat.

5) Cu Victor Ponta. Este cel mai uşor de învins. După doi ani de guvernare dezastruoasă, românii s-au săturat de vorbăria fără sfîrşit şi cer fapte concrete, lucru la care Victor Ponta nu stă deloc bine. A promis 1 milion de locuri de muncă, dar a generat peste 70.000 de şomeri. Oamenii încă aşteaptă job-urile bine plătite pe care le-a promis. De asemenea, tinerii aşteaptă oportunităţi de a se dezvolta aici, la ei acasă, pe care actualul prim-ministru nu a fost în stare să le ofere în nici un moment. Un premier-dezastru nu are cum să devină peste noapte un preşedinte bun pentru România. De aceea, cred că în noiembrie îl voi învinge pe Victor Ponta. 

***

● Elena Udrea a absolvit Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative (1996). A urmat diverse cursuri în cadrul Colegiului Naţional de Apărare. Din 1997, a lucrat în avocatură. În 2004 devine membră PNL şi este aleasă în Consiliul General al Capitalei. Cînd Traian Băsescu a fost ales preşedinte, a devenit şefa cancelariei prezidenţiale (2005). Demisionează din PNL (octombrie 2005) şi devine membră PD (februarie 2006). În noiembrie 2008 a fost aleasă deputat de Bucureşti (din partea PDL), iar în 2012 a fost aleasă deputat de Roman. A fost ministru al Turismului şi Dezvoltării Regionale în Guvernul condus de Emil Boc (2008-2012). În 2014 devine preşedinta Partidului Mişcarea Populară şi candidata PMP la alegerile prezidenţiale (după ce, iniţial, PMP anunţase candidatura lui Cristian Diaconescu).

● Despre unitatea dreptei. „Traian Băsescu pare să fie la o a doua tinereţe politică. Deşi trecut prin multe războaie care i-au afectat imaginea publică, reuşeşte să pună în dificultate o putere politică de 70% în Parlament şi care deţine toate pîrghiile de putere în stat. Şi face asta natural, reînnodînd legătura cu românii şi dovedind că înţelege problemele cu care aceştia se confruntă. De unul singur, fără purtători secundari de mesaj, fără înţelegeri cu presa şi fără un partid puternic în spate, Traian Băsescu pune guvernarea la colţ. Şi asta se vede şi în sondaje.

Iată de ce susţin eu faptul că, pînă şi în acest moment cînd se apropie de încheierea a 20 de ani la vîrful politicii româneşti, ultimii 10 în funcţia supremă în stat, tot Traian Băsescu este soluţia pentru consolidarea forţelor de centru-dreapta din România. Le place sau nu unora, e singurul în stare să se lupte cu această maşinărie politică a USL. În timp ce toţi ceilalţi pretendenţi dezamăgesc, parcă străduindu-se prea mult să convingă că ei sînt cei care ar trebui să-i urmeze, preşedintele devine principalul obstacol în calea reinstalării sistemului ocult de conducere a ţării pe care încerca să îl instaureze PSD la începutul anilor 2000 şi pe care Victor Ponta îl vede acum ca o ţintă ce poate fi atinsă. Chiar dacă ar mai putea să mai şi greşească uneori, Traian Băsescu este liderul natural al dreptei politice româneşti şi cel care se opune întoarcerii la statul clientelar, corupţia generalizată şi controlul politic asupra justiţiei, care formau democraţia originală a lui Ion Iliescu.“ (adevarul.ro, 28 august 2013)

Despre o femeie preşedinte. [România] „este pregătită să voteze o femeie, pentru că a mai votat femei. Eu sînt o femeie care tot timpul a luat voturi. Chiar aşa contestată, criticată. Electoratul este extrem de polarizat cu patimă în ambele direcţii. Cu toate acestea, de cîte ori am candidat, am ieşit printre primii, întotdeauna. Dar nu mi-a fost uşor. În 2012, de exemplu, am avut cea mai grea luptă, am fost cea mai atacată. Cu toate acestea, am ieşit prima. Electoratul s-a obişnuit să voteze femei. Avem femei care au fost votate primari, parlamentari. Nu asta este problema. Important este, femeie sau bărbat, să fie candidatul potrivit. Iar eu cred că acum electoratul trebuie să înţeleagă ce îi trebuie României: nu mai putem face încercări pentru că mandatele sînt de cinci ani, nu de cinci luni. Dacă nu înţelegem că trebuie să votăm un om care să fie în stare să mişte România, să o împingă înainte, să îi pună cap la cap pe toţi cei care trebuie să muncească pentru ţara asta, iar la rîndu-i să fie un factor de evoluţie, de progres, atunci ne vom trezi doar cu candidaţi care vorbesc frumos la televizor în timp ce ţara rămîne pe loc.“ (interviu în Viaţa liberă, 30 aprilie 2014)

Mai multe