Un nou viitor în timp real - Miles Davis, o introducere

Dacă cele patru anotimpuri ar fi o piesă jazz, atunci vara este liniștea din melodie. Lansări în materie de muzică, zero. Clipe de pauză totală. Dar această tăcere crește așteptările ascultătorului cu privire la ceea ce urmează să se întîmple. Și se va întîmpla, căci sunetele din toamnă vor bucura fanii lui Miles Davis (1926-1991).

Pe 17 august 1959, Miles a lansat cel mai bine vîndut album de jazz din toate timpurile, Kind of Blue, supranumit „The Bible of Jazz”. Acum, în apropierea aniversării nașterii sale, celebra editură Z2 Comics anunță lansarea mult așteptatei biografii grafice MILES DAVIS and the Search for the Sound, realizată de vizionarul caricaturist, romancier și muzician Dave Chisholm.

Cu o narațiune adaptată din propriile cuvinte ale lui Davis, acest roman grafic de 150 de pagini îl urmărește pe Miles din copilăria sa în Illinois pînă la perfecționarea improvizației de jazz între anii ’40-’60, culminînd cu frontierele psihedelice ale futurismului afro în anii ’70. Caricaturistul Dave Chisholm, care și-a obținut doctoratul în trompetă de jazz la Eastman School of Music, New York, își conduce cititorii într-o odisee minuțios cercetată, ce creionează evoluția muzicală a acestei figuri dinamice. De-a lungul întregii cărți, Chisholm se concentrează asupra unei singure obsesii care se regăsește în întreaga carieră a lui Davis: o căutare neobosită a sunetului. O căutare care a spulberat și redefinit limitele a ceea ce ar putea fi Jazzul și Muzica.

„Muzica lui Davis a fost cu adevărat o obsesie de-a lungul vieții mele, inspirîndu-mă să urmez calea trompetei de jazz în facultate și dincolo de ea – Sketches of Spain este prima muzică pe care îmi amintesc că am auzit-o. Am avut chiar ocazia să interpretez toată muzica pe care el și Gil Evans au făcut-o împreună la Festivalul de Jazz Umbria din Perugia”, explică Chisholm. „Miles mă inspiră în mod continuu să urmăresc, ca artist, schimbarea stilistică, atît vizual, cît și muzical. Aceasta este cartea pe care am visat întotdeauna să o creez. Este cea mai mare onoare din viața mea profesională să mi se ofere această oportunitate de către familia Davis.”

Pe parcursul celor 30 de ani de carieră, Miles, în infinita căutare a sunetului, a reinventat jazzul din nou și din nou, într-o serie imparabilă de lansări care definesc acest gen muzical. Luate individual, albumele lui răspund aproape tuturor gusturilor muzicale posibile și imaginabile. Pasionații de hard bop se dau în vînt după înregistrările de la începutul anilor 1950, precum Steamin’ with the Miles Davis Quintet sau Workin’ With The Miles Davis Quintet, albume ce rămîn pietre de hotar în canonul trompetistului.

Steamin’ este un clasic și un must pentru cine este într-adevăr interesat de jazz, realizat din două sesiuni maraton de înregistrări, întreprinse de primul mare Miles Davis Quintet pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale față de Prestige Records, înainte ca grupul să se mute la Columbia Records. În loc să prezinte material nou în aceste sesiuni, Davis a ales să înregistreze piesele din repertoriul formației din ultimii ani. Miles oferă un album perfect executat al cvintetului, ce avea să devină cel mai faimos combo mic de jazz din istorie.

Albumul Workin’ începe cu o baladă, „It Never Entered My Mind”, vechiul număr al lui Benny Goodman, devenit standard de jazz, pe care Davis l-a înregistrat pentru prima dată pentru Blue Note în 1954. Este o interpretare care arată două laturi ale lui Miles Davis: frumusețea sunetului său de trompetă în surdină și imperfecțiunea ocazională a interpretării sale, accentuată de cîteva note greșite, evidente aproape de începutul piesei. Alți muzicieni ar fi fost reticenți la ideea de a permite publicul să le audă greșelile, dar Davis – ale cărui discuri aveau adesea defecte tehnice în ceea ce privește interpretarea – nu părea deranjat. O abordare care a servit la potențarea autenticității și „realității” sale, precum și a angajamentului său față de spontaneitate.

Un album-cheie în prima parte a carierei lui Miles Davis, Workin’ With The Miles Davis Quintet, este, pur și simplu, o operă de artă, în care nu poți scăpa de sentimentul că despre asta este vorba în jazz de fiecare dată cînd Miles sau Trane (Coltrane) ating nota care aduce totul la un loc. 

Ascultătorii cu afinități pentru jazzul clasic preferă colaborările lui Davis cu aranjorul, compozitorul și pianistul de jazz Gil Evans. Miles Ahead, cea de-a doua colaborare dintre Miles și Gil, primul lor album fiind Birth of the Cool, este un album-forță cu orchestrații luxuriante, swinguri exuberante, balade tandre și o mulțime de interpretări virtuoze ale lui Davis. Stilul lor era un stil de jazz nou și revoluționar, care contrasta puternic cu bebop-ul rapid al lui Charlie Parker și Dizzy Gillespie. Miles Ahead este cel mai important album din procesul ce a pus în mișcare parteneriatul dintre Evans și Miles și, ca urmare, ne putem bucura de două albume impresionante – Porgy and Bess și Sketches of Spain, sublime declarații muzicale, în care totul pare un vis.

Albumul Porgy and Bess este interpretarea instrumentală din 1958 a lui Miles Davis și a Orchestrei Gil Evans a celebrei opere omonime a lui George și Ira Gershwin, scrisă împreună cu libretistul Dubose Heyward. Cheia succesului lui Porgy and Bess este variația, atît din punct de vedere muzical, cît și emoțional. Din punct de vedere muzical, prezintă talentul lui Gil Evans pentru aranjamente în continuă evoluție. Evans este un maestru în a crea familiaritate, apoi în a extinde motivul deja stabilit pentru a forma peisaje de interpretare și armonizare. 

Aranjamentele mutative ale lui Evans sînt fundalul perfect pentru ca Davis să exploreze o gamă completă de emoții cu trompeta și flugelhornul său. Acestea variază de la bucurie („There’s A Boat That’s Leaving Soon For New York”) la romantism („I Loves You Porgy”) și melancolie („Oh Bess, Oh Where’s My Bess”). Davis și Evans creează emoții rar auzite în jazz. Cel mai bun exemplu în acest sens este piesa „Prayer”, în care nu se știe sigur cine este invocat, Dumnezeu sau Diavolul. Piesa „Bess, You Is My Woman Now”, ca stil și orchestrație, nu diferă prea mult de versiunea din operă. Dar interpretarea melodiei de către Davis este un exemplu minunat al abilității sale de a transforma un cîntec. În original, Porgy își mărturisește dragostea ferm și definitiv: „Bess, tu ești femeia mea acum!”. În schimb, sub controlul lui Davis, declarația se metamorfozează în nesiguranța celui care își exprimă dragostea fără a fi sigur de reciprocitate – „Bess, you is my woman now?”. Un album splendid, în care trompeta lirică a lui Davis spune o poveste completă de la început pînă la sfîrșit.

Milesstrom Davis

În 1960, Miles pornește într-o direcție complet nouă numită Sketches of Spain, album cu influențe flamenco. Inspirat din structura și textura muzicii populare și clasice spaniole, captează prin mister, senzualitate și exotism.

Folosind cornul francez, harpa, oboiul și fagotul, precum și instrumente de alamă tipice jazzului, cum ar fi trompeta și trombonul, Evans creează o tapiserie schimbătoare de sunete copleșitoare. Uneori, muzica pare să stea în aer, iar alteori se îndreaptă spre un punct culminant neașteptat. Davis este singurul solist de pe disc. El se adîncește în melodii, întorcîndu-le cu un ton uriaș, care este deopotrivă puternic și vulnerabil. El sună deosebit de pasional pe „Saeta”, o piesă cu influențe ale muzicii nord-africane asupra flamencoului. Piesa se deschide cu un marș și o fanfară, urmat de Miles care lansează un solo straniu, lent, alegînd dintr-o o mică paletă de note, dar o face intenționat și concentrat, încît trompeta lui aproape pare că se sparge. 

Albumul a fost premiat Grammy în 1961 pentru Cea mai bună compoziție originală de jazz și este unul dintre cele mai faimoase și mai apreciate albume third stream (adică fuziune între jazz și muzică clasică) înregistrate vreodată, alături de The Black Saint and the Sinner Lady și Let My Children Hear Music ale lui Charles Mingus.

Nefertiti a fost ultimul album acustic al lui Davis înainte de perioada electronică. Compozițiile pentru acest album au fost scrise în principal de claviaturistul Herbie Hancock și de saxofonistul Wayne Shorter.

Pentru iubitorii maelstromului sonic din Bitches Brew sau al funkului mutant din On the Corner, o altă surpriză vine tot în această toamnă, cînd Columbia Records lansează colecția Miles Davis The Electric Years. Box set-ul reunește șapte albume remasterizate din una dintre cele mai îndrăznețe epoci ale carierei lui Miles Davis – In A Silent Way, Bitches Brew, A Tribute To Jack Johnson, Live-Evil, On The Corner, Big Fun și Get Up With It.

Începînd din 1969 și terminînd în 1974, această compilație spune povestea unei perioade fertile din cariera lui Miles, a treia sau a patra oară cînd, practic, a aruncat în aer regulile jazzului și l-a refăcut după propria-i imagine, îmbinînd jazzul, funkul, rockul și elementele electronice într-o nouă marcă de jazz-fusion, alături de sidemen importanți precum Wayne Shorter, John McLaughlin, Chick Corea, Herbie Hancock, Joe Zawinul, Dave Holland, Tony Williams, Harvey Brooks, Jack DeJohnette, Michael Henderson, Billy Cobham, Keith Jarrett, Airto Moreira și James Mtume. Aceste albume au influențat toate genurile muzicale ce le-au urmat.

Ca recomandare, aleg albumul That You Not Dare To Forget, M.E.B. (Miles Electric Band), o nouă înregistrare de studio, niciodată lansată, ce surprinde o mulțime de artiști care interpretează noi compoziții inspirate de Miles. Două dintre cele cinci piese de pe disc includ interpretări inedite ale lui Miles la trompetă, iar albumul, produs de Lenny White și Vince Wilburn Jr., prezintă legende ale muzicii, printre care Ron Carter, Marcus Miller, Stanley Clarke, Donald Harrison, Darryl Jones, Vernon Reid și John Scofield.

Miles Davis, artistul care a inventat un nou viitor în timp real.

Iulia Kacso este economistă. Are tatuaje cu Miles Davis.