Un cerc vicios al radicalizării - anchetă
Am discutat cu politicienii români despre radicalizare, atitudini pro-europene și naționaliste și cum se manifestă ele în viața de zi cu zi. Dacă unii consideră fenomenul radicalizării deja prezent în politică și în societate, alții cred că e loc de mai mult. În același timp, în funcție de interese, poți fi și pro-european, și naționalist, dar pînă la un anumit punct, mai sînt de părere cei intervievați. (Sebastian Rotaru)
1) Cum definiți radicalizarea și cum credeți că se manifestă ea în politică și în societate?
2) Poți fi pro-european și naționalist în același timp?
● Gabriel ANDRONACHE, liderul deputaților PNL
1) Cred că în conceptul de radicalizare politică se încadrează toate opiniile și acțiunile politice care exclud anumite categorii din viața socială normală. Asistăm în ultima vreme, din păcate, tot mai des la promovarea opiniilor și încep să apară și acțiuni care pe mine mă îngrijorează. Cred că aceste acțiuni au un impact inclusiv asupra procesului prin care la nivel de stat se stabilesc anumite reguli de conduită pe care cetățenii le urmează. Atunci cînd legiferarea ajunge să fie împiedicată de astfel de acțiuni, este un fenomen îngrijorător și el se reflectă și în societate. Observăm că unele manifestații încep să aibă un caracter xenofob, observăm că anumite mitinguri sau acțiuni ale unor grupuri minoritare sînt prezentate cu ură și că sînt utilizate invective în declarații politice susținute de la tribuna Parlamentului. Eu sper să dispară, pentru că am observat, raportat la începutul acestei legislaturi, că atitudinile acestea încep să se diminueze și mai sper ca, pînă la jumătatea legislaturii actuale, atitudinea de dialog specifică unei structuri parlamentare să fie cea care domină și „înghite” manifestările xenofobe. Acesta este un aspect pozitiv și mă bucur, dar fenomenul continuă să existe. Nu pot pune sub semnul îndoielii faptul că cetățenii României au votat pentru ca anumite formațiuni politice să fie prezente în Parlament. Este voința suverană a poporului și ea trebuie respectată. Există doctrine politice care au reușit să asimileze ambele elemente.
2) Dacă ne referim la unitate prin diversitate, care este un principiu al Uniunii Europene, cred că pot fi incluse ambele opțiuni în acțiunile de zi cu zi. În situația în care naționalismul ia forme grotești, el exclude posibilitatea de te declara și pro-european.
● George SIMION, deputat și co-președintele AUR
1) Atunci cînd lucrurile nu se întîmplă cum trebuie, unii membri ai societății se radicalizează, adică accentuează mai dur anumite probleme. Cum ar trebui să o facem și noi acum, în momentul în care o moțiune de cenzură (împotriva Guvernului Cîțu, ancheta a fost realizată înainte de votarea moțiunii – n.r.), perfect constituțională, a fost blocată timp de o lună și nu este nici acum supusă la vot. Ce ar trebui să facem? Cine să ne facă dreptate? Ar fi trebuit să accentuăm noi, să radicalizăm discursul și acțiunile pînă cînd ordinea constituțională se reinstaurează.
Din păcate, nu văd în România că s-a radicalizat discursul, pentru că sînt aceiași oameni care ne conduc de 30 de ani. L-am văzut pe Petre Roman cum candida pe primul loc din partea PSD la Consiliul General al Bucureștiului, după ce trecuse anterior pe la PNL. Nu am văzut în ultimii 30 de ani decît un discurs populist, nici măcar radical. Societatea noastră încă doarme și are o latență pe care nu mi-o explic. De ceva timp trebuia dusă la bun sfîrșit Revoluția din ’89, în sensul în care să nu fie eliminată din scena publică doar căpetenia, ci și cei din subordinea lui. Cei ca Iliescu au ajuns în fruntea bucatelor și ne conduc încă.
2) Noi sîntem și pro-europeni, și naționaliști. Ne iubim țara și o vedem într-un construct comun european. Vedem cît de mult rău ne-au făcut Rusia și alte imperii de-a lungul istoriei.
● CSOMA Botond, liderul deputaților UDMR
1) Odată ce AUR a ajuns în Parlament, da, cred că putem vorbi de o anumită radicalizare în politica românească. Cred că și pandemia a contribuit la această radicalizare. Din păcate, în România, curentul negaționist și antivaccinist este destul de puternic și au fost mesaje publice foarte agresive. Mesajele au fost atît de la politicieni extremiști, cît și de la alte persoane publice. În acest sens, cred că viața publică s-a radicalizat într-o măsură oarecum îngrijorătoare. Însă este doar începutul drumului pentru partidele extremiste. Vedeți sondajele. Partidele care se află la guvernare cam pierd teren. Cine a cîștigat teren? PSD și AUR. AUR cîștigă teren, dar cît va ține, dacă își va menține acest trend ascendent și după terminarea pandemiei, nu știu.
2) Dacă prin naționalism se înțelege șovinism, atunci cele două nu pot coexista. Dacă prin naționalism se înțeleg anumite sentimente patriotice, eu cred că pot coexista. Doctrina națională nu cred că este una nocivă, în măsura în care nu se ajunge la șovinism și nu se ajunge la o ură față de alte nații sau popoare. Consider electoratul AUR drept șovin. Cînd spun șovin nu mă refer neapărat la minoritatea maghiară. Șovinismul nu se manifestă doar aici. Am văzut multe poziții din partea AUR care au vizat și alte minorități.
● Vasile DÎNCU, președintele Consiliului Național al PSD
1) În viziunea mea, radicalizarea este ducerea în extrem a viziunilor și opțiunilor astfel încît să nu mai existe posibilitatea de consens. Asta înseamnă că dispare posibilitatea de a găsi soluții și ajungem la ideea că noi avem dreptate sau eu am dreptate. Asta este cea mai simplă definire a radicalizării. Există radicalisme și în domeniul pieței ideilor. Avem maniheismul – a vedea totul în alb și negru. Am studiat în ultima vreme ce se întîmplă cu atitudinile reciproce ale partidelor și simpatizanților unii față de alții, pentru că asta e o tendință mondială. Există tot mai puține posibilități de a face consens politic și coaliții politice în situații de criză, pentru că partidele și simpatizanții se radicalizează și nu găsesc, nu acceptă căi de mijloc sau să partajeze priorități cu alții. Nu acceptă conviețuirea în politică alături de adversarii politici. Este un studiu foarte interesant la noi. Comparînd electoratul partidelor, am descoperit că 20%, adică 1 din 5 votanți, vor desființarea prin lege a unui partid concurent. Pentru toate partidele, procentul este cam același, pentru că fiecare pe fiecare vrea să îl elimine prin lege. Asta este cel mai bun indicator pentru polarizarea politică extremă. Radicalizarea are în politică această expresie a polarizării extreme, imposibilitatea de a rămîne într-o zonă în care să negociezi și să te înțelegi cu ceilalți. Acest lucru este generat mai ales de situațiile de criză, dar este generat în cadrul partidelor politice și de dispariția infrastructurii intelectuale. Cei care sînt în partide au cîștigat foarte mult teren prin acțiuni hotărîte, extreme. Intoleranții. Asta creează o imagine mai bună, mass-media selectează și caută mai degrabă soluțiile extreme, de scandal, polarizarea maximă, tonul dramatic al știrilor. Aceste forme de radicalizare se transmit nu doar în politică, ci și în zona societății civile și în relațiile societății cu instituțiile. Totul ajunge la o radicalizare a publicului, mass-media accelerează și dramatizează. Nici un canal media nu este neutru, așa cum credeam noi acum vreo 50 de ani. E un cerc vicios. Se alimentează reciproc. Politicienii care au un ton mai radical își fac propriul public, iar apoi vedem că publicul cere asta. Ca sociolog pot să spun că publicul cere ceea ce l-ai educat să ceară. Politicienii se plîng că trebuie să spună publicului ceea ce așteaptă de la el, dar sînt lucruri pe care tot ei, politicienii, le-au însămînțat. E o radicalizare în cerc vicios care are efecte periculoase în societate. Unul din efecte este marea fragmentare politică. În ultimii zece ani am avut un nou premier în România la fiecare an, cam atît este media pentru un mandat și asta pentru că nu se găsesc soluții de a colabora. A fost un singur experiment – USL –, dar și acesta a eșuat. Nu pot face tranziția de la o putere la alta, la guverne tehnocrate. Este clar că nu există un început aici sau un sfîrșit, ci este un cerc vicios al radicalizării la care participă atît publicul, cît și politicienii și mass-media.
2) Depinde cum vezi apartenența ta la țară și cum vezi Europa. Dacă gîndești identitatea numai prin intermediul căutării dușmanilor, construcției dușmanilor, cum spune Umberto Eco, atunci îți ajunge acest univers și te crezi buricul pămîntului sau grădina Maicii Domnului și nu ai nevoie de nimic. Aici este incompatibilitate. Dacă privești țara ta ca făcînd parte dintr-o civilizație, dintr-un sistem internațional, dintr-o cultură mai mare decît propria ta cultură, atunci te vezi ca parte indispensabilă pentru Europa și nu te vezi singur. Nimeni nu reușește singur în această lume plină de interacțiune și unde granițele aproape nu mai contează, globalizarea a atins niște cote extraordinare, iar multinaționalele sînt mai puternice decît țările. Aici trebuie să gîndești superior, iar a gîndi superior înseamnă să îți integrezi propria viziune și identitate într-o identitate mai largă. Cînd te crezi singurul deținător al adevărului, singur pe această lume, și te crezi cel mai bun, e clar că vei avea de pierdut și nu te vezi pe tine decît prin raportare la dușmani. Este o formă inferioară de a te defini ca patriot sau ca cetățean responsabil al unei țări.
● Oana MURARIU, deputată USR
1) Radicalizarea este un fenomen care a evoluat și s-a acutizat în toată lumea, mai ales în mediul social. Din păcate, de multe ori, se ajunge la extremism și lucrurile scapă de sub control. În politică, în unele cazuri, fenomenul radicalizării este normal cînd nu se respectă legile sau cuvîntul dat. Să luăm exemplul a ceea ce se întîmplă azi în România, cînd unele partide și unii politicieni ajung să încalce Constituția, nu mai vorbim de acorduri verbale sau scrise. Mai mult, un comportament inconstant al clasei politice, dominat de confuzie și lipsă de transparență, atrage după sine neliniștea populației și chiar acțiuni radicale din partea acesteia.
2) Așa cum există diferențe semnificative între radicalizare și extremism, la fel este și în cazul conceptului de patriotism versus naționalism. Ca patriot acționezi pentru binele țării și al cetățenilor acesteia, iar cînd se manifestă naționalismul, acțiunile se îndreaptă mai mult împotriva celorlalți. De-a lungul timpului, termenul de naționalism s-a degradat foarte multe, fiind dominat de lipsa de flexibilitate și de înțelegere a lumii mai mari în care trăim. Din punct de vedere legislativ, putem spune că toate țările membre UE sînt pro-europene, dreptul european primînd asupra celui național. Acest lucru nu înseamnă însă că ne sînt afectate în vreun fel caracteristicile naționale. Chiar motto-ul Uniunii Europene, „Unitate în diversitate”, ne îndeamnă să ne pese la fel de mult de propriii cetățeni ca și de ceilalți. Doar uniți, respectînd specificul fiecărei națiunii, putem tinde spre binele comun. Criza medicală provocată de pandemie demonstrează cîtă nevoie este să ne poziționăm ca cetățeni nu doar europeni, ci universali.
a consemnat Sebastian ROTARU, jurnalist EURACTIV.ro
Foto: wikimedia commons
Dosar realizat în parteneriat cu EURACTIV.ro.