Umoristul Iorgulescu şi jurnalistul Năstase

"Ediţia emisiunii Vacanţa Mare din prima duminică a lunii mai duce cultura pe cea mai înaltă treaptă. Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, n-a stat pe gînduri cînd a primit invitaţia echipei Vacanţa Mare şi va veni în faţa marii adunări a telespectatorilor Pro Tv pentru a vorbi despre muzică, politică, bugete şi multe altele", se anunţa cu tam-tam acum vreo două luni pe site-ul Pro TV-ului. Astfel, Stelian, băiatul "de noapte" al buticului non-stop de pe Moşilor, l-a cunoscut pe Adrian Iorgulescu. Pînă la emisiunea cu pricina avea o idee foarte vagă despre existenţa unui minister al Culturii în România, asociind acest for uneori cu muzeele, căci "acolo se face cultură", sau chiar cu Federaţia Română de Fotbal, "unde-s oameni aşa, mai culţi". Iorgulescu, însă, l-a dezamăgit pe Stelian. "Nu ştiu de ce l-au adus acolo, pentru că n-are nici o treabă cu Vacanţa Mare! E pe dinafară, frate! Eu ziceam că-i unul din ăsta mai băşcălios, mai cu caterincă în el... eu de regulă nu pierd nici o emisiune, da' de data asta era să schimb programul, că m-am plictisit!" Asta mi-a zis el în noaptea respectivă, întîmplător, că tot a venit vorba de Vacanţa Mare care "nu mai ie ce a fost!". Întrebarea nu este însă "de ce l-au adus acolo", ci "de ce s-a dus el acolo". De bunăvoie şi nesilit de nimeni. "M-am dus ca persoană publică, nu ca ministru!", a declarat Iorgulescu după emisiune. Aiurea! S-a dus pentru tine, mă, Stelică, ca de-acu' încolo să faci tu legătura în mintea aia a ta de băiat dăştept între moaca lui şi clovneriile lui Mugur Mihăescu sau chiloţeii Andreei Bănică şi să ştii de un' să-l iei pe om, că "e de-al tău, frate!". Pentru tine, că doar nu s-o fi dus pentru madam Mariana, patroana care e "de zi" şi care-l ştia deja de la OTV, un' mai ciripea el, între două leacuri pentru bube, un vraci şi o crimă "în direct". Culmea e că îl ştia şi tanti Lidia, soţie de colonel în rezervă care nu prinde decît Unu şi Doiu', cu antena colectivă, că n-au bani de cablu. De la Marina Almăşan îl ştia, "că a venit cu toată familia şi are familie frumoasă, copii isteţi, deşi io cred că-i ţine cam din scurt, cu cultura asta a lui!". Şi aşa a pornit "investigaţia" pe un segment de Calea Moşilor, inclusiv prin parcare, cu cine e ministrul Culturii şi de unde ştii cum arată la faţă şi ce-i poate pielea. Păcat că a degenerat în alte alea. Unii o ştiau doar pe Mona Muscă. Şi ca să vedeţi de unde o ştia băiatul frumuşel de la patru care-i sportiv de performanţă, "dar îi umblă mintea şi cu calculatorul", vorba lu' "administratora" care nu e de pe la noi de prin bloc, e din Piaţa Galaţi, trebe să aflaţi că o ştia din revista Plai cu boi, "cînd a pozat ea dezbrăcată sau în desuuri sau în ce era, mi-a plăcut ideea! A demonstrat că e o tipă fără complexe şi în fond nu era o revistă de duzină, nu era nimic scandalos acolo sau obscen... erau pozele unei doamne în intimitate, ca să zic aşa!". De ce a degenerat totul? Pentru că moşul de la opt, cel cu obsesia cu "impozitu'", că ne tot reaminteşte la toţi să-l plătim la timp, a început iar să-l căineze pe "săracu' Năstase" cu "ce i-au făcut bandiţii ăştia". "L-aţi văzut pe Băsescu ăsta, tot timpul şi-l petrece pe litoral, la restaurante din alea scumpe, bea, dansează şi nu numai cu nevasta, e şi cu alte femei... pe cînd Năstase muncea tot timpul... L-au arătat vreodată la distracţie? Nu. Parcă o singură dată era şi el la mare, cu familia, într-un bazar din ăsta, acolo unde se duce tot omul sărac să-şi ia un prosop, o haină mai ieftină!" Cîtă ţinere de minte! M-am enervat şi am abandonat jocul. Apropo de Năstase, a fost primul politician "care a răspuns invitaţiei Realităţii TV" de a petrece cîteva zile printre reporterii postului ca să vadă şi el cum se "fabrică" ştirile şi să-şi dea cu părerea: o fi greu, o fi uşor? Ce nu face omul în disperare de cauză şi în "cădere liberă"? Se face jurnalist! Adevărul este că la noi treaba cu "vizibilitatea" e la limita kitsch-ului, iar "imaginea" se construieşte asemenea "castelelor" ţigăneşti din satul Buzeşti, Teleorman: marmură, creneluri, brizbrizuri, termopane şi cristale la exterior şi în interiorul nefinisat put picioarele, căci toată familia e încălţată în şlapi din cauciuc "la cincizeci de mii perechea". Nevoia de a deveni cu orice preţ "popular" e mai puternică decît responsabilitatea şi statutul omului politic. Cei care nu vor să se "compromită" asociindu-şi numele cu cel al lui Adi de Vito la Teo (pe principiul "Eşti la Teo, exişti!") sau care nu au norocul "să facă boc" în direct, la Gheorghe, aleg o formulă light de a poza în indivizi simpatici, fără prejudecăţi, "umani", adică acceptă să fie protagoniştii banalelor ştiri de "fapt divers", însăilate la normă, după modelul infotainement. Mai mult ca sigur că preşedintele nu a dat directive "şuviţei rebele" să fluture cînd bate vîntul mai tare, însă în mod categoric aceasta i-a adus un aparent insignifiant plus "de imagine". "Asta îmi place mie la Băsescu! Că e de-al nostru. Adică fumează, le mai trage din cînd în cînd, se distrează... adică e om, dom'le! Nu ca Iliescu, care se vedea de la o poştă că era marioneta ruşilor şi că a fost bine şcolit pe la ei p-acolo cum să se controleze, cum să apară la teve, ce să facă şi ce să nu facă... comunismul era singurul lui viciu!", îşi exprimă părerea taximetristul care goneşte cu suta la oră noaptea, pe Magheru. Mai mult ca sigur că Tăriceanu nu a calculat beneficiile pe care i le-ar putea aduce pasiunea sa pentru motociclete şi faptul că e filmat cu puştiul la carturi, însă iată că primeşte scrisori de la "împătimiţi ai motoarelor" care îi cer bani ca să-şi cumpere măcar o Honda veche. Forţa acestor "imagini", poze din "albumul de familie", mici incursiuni în viaţa privată şi mai ales repetitivitatea lor, difuzate de multe ori la buletinele de ştiri "în lipsă de altceva", alcătuiesc treptat acea imagine haotică de struţocămilă a politicianului de rang înalt sau a celui de rînd care cînd e bine dispus, cînd alcoolizat, cînd zîmbeşte, cînd înjură, cînd udă florile, cînd face pipi şi, de cele mai multe ori, sforăie în parlament. Talk-show-urile şi dezbaterile politice care trec drept "serioase" nu mai au acelaşi impact ca cel de după '90, în condiţiile în care pînă şi Realitatea TV, de pildă, a devenit un post "de opinii" şi mai puţin de ştiri. Aflăm părerea reporterului de la faţa locului despre "ce se citea pe moaca procurorului Botoş, la conferinţa de presă", apoi pe cea a analistului politic care deja şi-a adus plapuma şi perna în studio şi, desigur, pe cea a politicianului care altă treabă n-are. Iar la final pe cea a lui Adrian Năstase, jurnalistul care a văzut cu ochii lui cum s-a "produs" evenimentul, cu montaj, cu burtiere, cu tot. Revin însă la "administratoră", care nu e de la noi din bloc şi care mi-a zis plină de admiraţie cînd i-am întins banii pentru întreţinere: "Te-am văzut la Mihaela Rădulescu!". Ca, apoi, să-mi dea un binevoitor "sfat", pe şoptite: "De acu' încolo vezi şi tu, mamă, cu cine umbli şi ce faci, că vorbesc babele astea şi e păcat!". Dacă tot mă crede "vedetă" şi îi pasă de "imaginea" mea, m-am decis brusc să n-o mai salut.