Ultimul asediu al Ierusalimului

Sînt creștin ortodox, ca majoritatea copleșitoare a românilor, și mă simt aici ca acasă. Beit Sahour, orașul în care m-am născut, e înfrățit cu Alba Iulia, simbolul unității voastre. E un privilegiu să fiu ambasador în țara din care ne vin cei mai mulți pelerini, țara care s-a îngrijit, cu generozitate, de educația universitară a atîtor palestinieni și al cărui popor înțelege atît de bine, după decade de suferință care i-au zdruncinat ființa, vigoarea vie a rezistenței noastre. Vă mulțumesc pentru asta.   

Scriind despre Ierusalim în tihna acestei prietenii, mă simt confortabil cu propriul impuls de a face un exercițiu de sinceritate în marea de vorbe meșteșugite și a jumătăților de adevăr care ne otrăvesc zilele și ne invadează intimitatea morală. Noi, palestinienii, n-avem nevoie să țesem narative care transformă catastrofa în sărbătoare, legitmitatea în ilicit, realitatea factuală în distopie, iubirea în ură, credința în rușine. Adevărul – Ierusalimul și Palestina sînt consubstanțiale. Adevărul se află în fibra ontologică a poporului meu.  

De șapte decade, ocupantul nostru, Israel, încalcă legea internațională, ființînd fără frontiere recunoscute de Națiunile Unite și de comunitatea internațională. De șapte decade, ocupantul nostru, Israel, nu are Constituție, prin urmare n-are fundament. De șapte decade, se ridică deasupra legii internaționale și supraviețuiește, în mod miraculos, într-o tocmeală năucitoare care adună două sisteme ieșite din uz: legislația otomană și legislația ocupantului britanic. Legislația otomană îi permite guvernului israelian să confiște orice proprietate funciară, dacă proprietarul nu se îngrijește de starea imobilului, dar în același timp interzice renovarea de către proprietar. Un proces lent și dureros de desproprietărire. Pe de altă parte, legislația ocupantului britanic îi permite guvernului israelian, sub pretextul asigurării siguranței și a securității cetățeanului, să aresteze pe oricine, să demoleze orice casă, să alunge orice palestinian din casa părintească, în mod discreționar. Știați? 

De șapte decade, odată cu Rezoluția 181 a ONU, statul Israel nu poate ființa legitim fără existența unui stat palestinian, cu capitala în Ierusalimul de Est. Cu alte cuvinte, fără existența celor două state, un singur stat este ilegal. Dacă legea internațională ar fi respectată, ar exista un consens universal asupra faptului că Ierusalimul de Est este capitala țării mele, Palestina. Nici o rezoluție internațională nu a abrogat Rezoluția 181. Dimpotrivă, pînă în prezent, Consiliul de Securitate al ONU a emis rezoluții ulterioare care cer întocmai aplicarea rezoluțiilor precedente! Sîntem la granița dintre un univers absurd și o distopie în carne și oase. Numai știrea că noua administrație americană a renunțat la intenția de a-și muta misiunea diplomatică la Ierusalim ar trebui să ne pună pe gînduri. Fiindcă nici o țară de pe planeta noastră nu-și are ambasada la Ierusalim... Știați?    

În Cetatea Veche a Ierusalimului, cum spune Mahmoud Darwish, te plimbi dintr-o epocă în alta, dintr-un timp în alt timp, în interiorul aceleași geografii sacre. Geografic, geopolitic, mistic, Palestina e o inimă, o conștiință a lumii, care continuă să pulseze, deși a fost atît de adînc înjunghiată. Duceți-vă la poarta Jaffa, luați drumul Damascului și căutați piața de condimente, găsiți acolo toate aromele lumii, așa cum făceam eu cînd eram copil, de mînă cu tatăl meu. Beți un suc proaspăt de rodii, cînd vă odihniți pașii. Minunați-vă de împreună-trăirea celor trei mari religii, vă asigur că n-o veți găsi la televizor. Pătrundeți cu grijă în stratul invizibil al Ierusalimului etern, cel pe care spațiul public nu se pricepe să vi-l înfățișeze, poate pentru că e incapabil să-l redea în cuvinte și semne, dar poate și pentru că orice mijlocire ucide suflul vital. Dacă faceți asta, veți înțelege, singuri, tot. Nici o retorică a lumii, oricît de vicleană, nu poate să umilească transcendența Ierusalimului și să anuleze locul lui legitim pe harta Palestinei, mama tuturor începuturilor și sfîrșiturilor, cum tot Darwish a spus.  

După distrugeri din temelii, zeci de asedii, nenumărate capturări, rîuri de sînge și jertfe grele, Ierusalimul își va urma destinul de capitală eternă a tuturor pelerinilor care și proclamă descendența de la Avraam. Eu trăiesc cu speranța că trăim ultimul asediu al Ierusalimului și vă invit să vă alăturați.

Fuad Karim Saliba Kokaly este ambasador extraordinar și plenipotențiar al Palestinei în România.

Foto: wikimedia commons