Tu cîte like-uri ai primit azi?

„Avem  like oportunist, de fațadă (dau like că trebuie – fiind o postare de la șefi, familie), like de milă (nimeni nu a dat like și am simțit nevoia să dau eu unul), like pragmatic (dau like ca să primesc un cupon de reducere), like de contagiune (este like-ul leneșului cognitiv – am văzut că mulți prieteni de ai mei au dat like și fac și eu ca ei din spirit de turmă), like de prietenie (îmi rog prietenii să dea like la o pagină), like de reciprocitate (am dat like pentru că de obicei și el/ea dă like la postările mele), like de solidaritate (un mod de a-mi arăta empatia virtuală față de diverse situații și cauze), like de rutină (pur și simplu dau click pe buton din obișnuință), like cu caracter referențial, un fel de like semn de carte (dau like pentru că este vorba de o informație utilă), like de bun-venit (ești nou în bulă și simt nevoia să îți urez «bine ai venit»),  like instrumental (dau like în ideea că poate o să îmi fie de folos gestul),  like de mentenanță(dau like doar ca să întrețin relația de comunicare), like de superstiție (dau like pentru că postarea spune că dacă nu trimit mai departe se rupe lanțul vindecării)” – scrie Laura Grünberg, dintr-o perspectivă sociologică.

„Oricît de puțin ne-ar plăcea să recunoaștem, puțini sînt cei care nu urmăresc, adesea cu o doză de vinovăție, cine le-a dat „like” la cea mai recentă opinie sau link. Există nu doar o etică, ci și o estetică a unei postări sau a unui comentariu care, odată încălcată, poate aduce serioase prejudicii. Și asta nu e o iluzie. Locul în care inserezi un emoticon, felul în care omulețul galben zîmbește, rîde sau își țuguiază buzele poate deturna un mesaj pînă la a-l întoarce cu totul împotriva intențiilor inițiale. Poți curma prietenii de o viață cu oameni care ți-au fost alături în cele mai grele momente doar pentru că au dat „haha” la un text care pe tine te-a emoționat profund. Sau poți rămîne fără job” – susține Alex Moldovan. 

„Butonul de like a jucat un rol important în transformarea rețelelor sociale într-un mare concurs de frumusețe, ne-a schimbat motivația din spatele interacțiunilor noastre online și a condus, într-o măsură relevantă, la uniformizarea opiniilor noastre. Marea noastră greșeală este însă aceea de a trata un concurs de frumusețe ca fiind o veritabilă competiție de idei și de a uita, așa cum poate ar fi spus Kundera, că realitatea e în altă parte” – spune Radu Uszkai. 

„Tot ce facem pe rețele sau pe Internet e recompensat. Dresajul este invizibil și ancestral. Fiecare tip de căutare online e însoțit de o serie de recompense încorporate care condiționează utilizatorii să revină. Căutarea e, în sine, unul dintre cele mai vechi reflexe umane, premiată prin declanșarea dopaminei. Oamenii au căutat și au obținut hrană. Caut, deci exist, spune neurologul Jaak Pankepp. Internetul e o junglă, internautul un vînător” – scrie Cristina Hermeziu. 

Dosarul de săptămîna aceasta dezbate modul în care opțiunea de a da și a primi like pe Internet ne-a schimbat viețile sociale. Despre cum a apărut propriu-zis like-ul veți afla din textul lui Iulian Comanescu. Însă cum era viața noastră înainte de like? Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea? Și cum de am ajuns să stabilim ierarhii și un sistem întreg de valori într-un mod atît de simplist și de ridicol?