„Trebuie să simţi oamenii, locurile şi regulile nescrise“ - trei întrebări pentru Cristina LIBERIS

Jurnalismul înseamnă în primul rînd oameni. Ce fel de oameni vă inspiră? 

Îmi plac oamenii frumoşi şi sinceri. Tot ei mă şi inspiră, indiferent de funcţie, de pregătire sau de religie. Sinceritatea înseamnă încredere, naturaleţe şi comunicare reală. Cineva ar putea spune că e destul de dificil să mai găseşti, mai ales la ora actuală, astfel de oameni. Dificil, dar nu imposibil. Am avut parte de ei şi mi-au rămas aproape. Tot ceea ce am realizat pînă acum a fost şi datorită lor, încrederii reciproce. Mă inspiră totodată oamenii care dovedesc o cunoaştere profundă a lucrurilor, dar rămîn în plan secund şi nu îi vei vedea la diverse talk-show-uri vorbind despre toate şi nimic. Jurnalismul înseamnă obiectivitate, chiar dacă ea s-a mai pierdut pe parcurs şi parcă mergem legaţi la ochi, după principiul „Populus vult decepi, decipiatus“ – „Oamenii vor să fie înşelaţi, aşa că lasă-i să fie înşelaţi“. 

Credeţi că, la rîndul său, jurnalistul trebuie să inspire oamenii, societatea? În ce mod? 

Sigur că da. Ar trebui să inspire prin tot ceea ce face, să încerce să schimbe răul în bine, imposibilul în posibil. Menirea jurnalistului este aceea de a-i inspira pe tineri să se descopere, să se dezvolte, să creeze, să îşi folosească imaginaţia şi talentele cu care au fost înzestraţi. Brunea-Fox spunea: „Eu cred că reporterul trebuie să fie peste tot; şi nu numai peste tot, dar să fie şi primul. Indiferent că doarme în plasa de bagaje din tren, s-a întîmplat şi asta, indiferent că trece prin lapoviţă şi zăpadă sau că e nevoie să meargă pe sub apă (şi asta mi s-a întîmplat)… Un reporter trebuie să le încerce pe toate. Eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta pînă moare“. 

Aţi fost în zone de conflict unde totul ţine mai degrabă de o frustă şi deloc confortabilă realitate. Aţi avut, totuşi, momente în care aţi depins şi de inspiraţie? 

Cred că în mai toate momentele am depins de inspiraţie. Niciodată nu am putut să fac un lucru care nu m-a inspirat. Sau dacă am fost nevoită să îl fac, nu mi-a ieşit aşa cum ar fi trebuit. Trebuie să simţi oamenii, potenţialul lor, locurile şi regulile nescrise. 

Cristina Liberis este jurnalistă.