Traduki. Un proiect european
În urmă cu cîţiva ani, Fundaţia S. Fischer, care aparţine prestigioasei edituri germane cu acelaşi nume, s-a hotărît să lanseze un program de subvenţionare a traducerilor. Spre deosebire de multe alte iniţiative de acest fel, şi-au delimitat o anume zonă geografică şi o metodologie aparte. Zona aleasă este Sud-Estul Europei, un gest întrucîtva împotriva trendului care îi poartă acum pe mulţi spre deja cunoscutele „emerging countries“. Pe listă au intrat ţările din spaţiul ex-iugoslav, România, Bulgaria şi Albania, precum şi Slovenia şi Elveţia.
În ceea ce priveşte sistemul de finanţare, există mai multe veşti bune: în primul rînd, se sprijină autori de limbă germană, ceea ce simplifică mult lucrurile, editorii nemaifiind nevoiţi să facă distincţia între titluri germane, austriece sau elveţiene. În al doilea rînd, există trei „direcţii de traducere“ pe care Traduki le susţine: din germană într-o limbă sud-est europeană, dintr-o limbă sud-est europeană în germană şi între două limbi est-europene. Cea de-a treia direcţie este o noutate absolută pentru editorii vizaţi. Aşadar, orice editor aflat „în spaţiul Traduki“ (Albania, Austria, Bosnia, Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Germania, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia şi Elveţia) poate cere sprijin financiar pentru a traduce un autor din aceeaşi zonă şi poate, la rîndu-i, căuta un editor pentru autorii proprii. Gestul este mai mult decît binevenit, cînd ne gîndim la problemele financiare cu care se confruntă editorii din toate aceste ţări, pe de o parte, şi, pe de alta, la zecile de scriitori foarte buni pe care îi putem descoperi doar la cîteva sute de kilometri distanţă de noi. Edituri precum Polirom şi Cartier au publicat deja, cu sprijin Traduki, autori din spaţiul sud-est european, ulterior foarte bine primiţi de publicul din România: Dubravca Ugreˇsi´c, Ognjen Spahi´c, Georgi Gospodinov.
În ceea ce priveşte traducerile din literatura de limbă germană, putem spune că toate editurile mari din România au beneficiat deja de sprijinul Traduki.
Un alt element nou, în cazul acestui proiect, este adus de „conceptul traduki“, sau altfel spus, cine stă în centrul atenţiei. Este vorba de traducătorul însuşi, văzut ca mediator cultural, fără de care literaturile nu pot trece graniţele şi nu pot fi împărtăşite. În procedura tehnică (de la semnarea contractelor pînă la apariţia titlurilor) se poate observa tocmai această „obsesie“ a finanţatorilor ca traducătorul să aibe un statut aparte, să fie respectat şi remunerat pe măsură şi să fie adus în atenţia publicului, ori de cîte ori se iveşte ocazia.
Profesionalizarea traducătorilor este şi ea o temă centrală a celor de la Traduki. În fiecare an se organizează, cu sprijinul partenerilor din ţările vizate, zeci de manifestări dedicate acestor meseriaşi; conferinţe, întîlniri, burse de lucru sau workshop-uri contribuie, de cîţiva ani, la ridicarea „respectului de sine“ a multor traducători care cu siguranţă şi-au pus de multe ori problema dacă numita meserie are vreun sens sau nu. Să nu uităm că vorbim de o zonă în care, fără excepţie, traducătorii nu au nici pe departe statutul intelectual şi material al celor din Occident sau de peste mări şi ţări.
În România, Traduki are deja prieteni şi parteneri precum ICR, Goethe Institut-Bukarest, Fundaţia „Mircea Dinescu“, Festivalul Internaţional de Literatură din Bucureşti şi alţii, cu care intenţionează, şi în următorii ani, să realizeze proiecte dedicate traducerilor şi traducătorilor.
Ioana Gruenwald este directoarea Centrului de Carte Germană – Reprezentanţa Tîrgului de Carte de la Frankfurt în România.