„Tot ce cînt îmi este aproape de suflet“

„Nu am făcut uşor meseria asta. Deloc. Pentru că nu am fost frumoasă, nu am fost elegantă sau spectaculoasă, de aceea munca mea a fost însutită. (…)

Din 1987 tot asta aud. Dacă la un concert sau la o petrecere eu nu cînt acest «Fotoliu», se consideră că nu am cîntat. Am încercat să mai sar peste melodia asta cîteodată, dar nu s-a putut, lumea o cere. (…) Am colaborat cu toţi compozitorii: Dragomir, Nistor, Jolt Kerestely, Cornel Fugaru, Dinu Giurgiu şi cu cei tineri, Cătălin Crişan, Raoul. Singura mea problemă: să-mi cînte piesa! Dacă nu-mi plăcea, eu le spuneam. Cel mai mult am colaborat cu Vasile Vasilache. Dacă nu simt o piesă, n-o cînt, pentru că n-o transmit. Preferam să o dea altcuiva care s-o cînte bine. Aşa este corect, şi în privinţa asta nu fac compromisuri. De aceea toate melodiile pe care le cînt îmi sînt aproape de suflet. Genul meu preferat este cel romantic pentru că mă caracterizează cel mai bine. Şi piesele la mine sînt tot romantice. Mai important chiar decît melodia, pentru mine, este textul, pentru că pe acela îl transmit, de fapt. Din punctul ăsta de vedere, am lucrat cu textieri geniali: mulţi poeţi, ca Eugen Rotaru, Vadim Tudor, Radu Stanca, Aurel Storin, George Ţărnea, Flavia Buref, piesele lui Marian Nistor au fost scrise de poeţi. În general, textierii care mă cunosc ştiu ce să-mi scrie. Piesa este recepţionată mai tîrziu. Ceea ce se reţine este textul.“  

(Fragment din interviul Alinei Dragomir cu Mirabela Dauer, publicat în revista Felicia,  8 iulie 2008)