Tînguire de păstor
Mi-a transmis o mia
Că povestea mea,
Pe vremuri orală,
Azi se-nvață-n școală,
Dar e prea locală –
Nu pot s-o-nțeleagă
Toți din lumea-ntreagă.
Nu te poți opri
La Alecsandri,
Azi, neapărat,
Trebui’ updatat
Fiecare vers
Și schimbat din mers
Încît să reflecte
Fapte și aspecte
Care sînt pe val
La nivel global.
Vor, deci, să modific
Spațiul mioritic
Și să mi-l amplific
Și geopolitic,
Și psihanalitic
(Sper că v-ați dat seama –
Chestia cu mama),
Spre a corespunde
Lumii de oriunde.
Toți cer de la mine
Să explic mai bine,
Aparenta-mi stare
De neimplicare
Și de împăcare,
Ca să fie clară
În oricare țară
(Că-i comunitară
Sau că-i din afară)…
Dar eu n-am de spus
Nici o vorbă-n plus,
N-am ce să explic –
Eu n-am vrut nimic
Decît să comit
Un act gratuit:
Mintea vrea să sfarme
Lanțul unei karme
Care te obligă
Să mînci mămăligă
Dumicată-n lapte
Din zori pînă-n noapte.
Orișice dietă,
Dacă se repetă,
Zi de zi, o viață,
Îți provoacă greață.
Am vrut, prin urmare,
Să găsesc scăpare
În alte hotare,
Într-un spațiu-n care
Să trăiești se poate
Și fără lactate –
Prea multă lactoză
Duce la psihoză
Și-n plus cauzează
Colici și gălbează.
Iar cînd ai un colic,
Nici mediul bucolic
Parcă nu-ți mai place –
Vrei să mori în pace!
Știam, bunăoară,
De la o mioară,
Cum că mă omoară
Ceilalți doi păstori
(Îmi erau datori
Și venea scadența –
Asta-i concurența!)
Însă de complot
Mă durea în cot:
E mai palpitant
Să pleci în neant
Cînd te-ai plictisit
Să trăiești un mit.
Mi-am propus să mor –
Să ies din decor
(Știți voi – vale, deal,
Ritmul ancestral,
Existențial,
Regulat de stele
Al viieții mele.)
Deci gurii de rai
Eu i-am spus good-bye,
Pentru că prefer
Să fac nuntă-n cer,
Cum zice un bade
(Unu’ Eliade)…
Ca să vă explice
Ce se-ntîmpl-aice,
Trudesc în zadar
(Au sau n-au habar)
Critic literar,
Agent de PR,
Calfă și zidar –
Doar un lăutar
Ar putea să-ngîne
Cu arcuș pe strune
Noua mea poveste
În spații celeste,
S-avem, în final,
Mit fundamental
Și universal,
Care sigur are
O interpretare
Pentru fiecare,
Să se dumirească
Stirpea omenească –
Și ciobanul Jack
(Din Munții Brokeback)
Și ciobanul Ghiță –
Că cea Mioriță
Mi se manifestă
În sfera celestă,
Cînd eu pe pămînt
Deja nu mai sînt
(Cum spune discret
Cartea din Tibet).
Nu-i doar cazul meu –
E un procedeu
Pe care-l păscură
În literatură
Autori mai mulți –
Și dintre cei culți
(Vezi și Rashomon,
În spațiul nipon.)
Pe cel care are
Altă întrebare
Să îl lumineze
Poate și Pavese,
Ce de viață scrie
C-ar fi meserie,
Iar cînd moartea vine
Are ochi ca tine,
Pentru că, firește,
Munca obosește,
În veci, pe oricine –
Deci: Așa e bine?
Florin Bican este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: Singur printre mîrlani, Editura ART, 2017.