The Ark și Woodstock Café

3 martie 2011   Tema săptămînii

„Viitorul care abia a sosit a avut o scurtă întîlnire cu trecutul din care a rezultat un moment prezent efemer.“ (David Bell, ZENisme)  

În Bucureşti, arhitectura, urbanul, spaţiile de locuire, de lucru şi de consum pun la dispoziţia privirii un univers privilegiat în care trecutul, prezentul şi viitorul coexistă ca mărturii, iar The Ark (Uranus 150) este cel mai bun exemplu al modului în care inovaţia şi tradiţia pot fi mixate într-o (nouă) formă armonioasă. Clădirea Bursei de Mărfuri a fost renovată în 2008. Doar 20% a fost recuperat din vechea clădire, în urma incendiului din 1990, dar procentul acoperă o mare parte din elementele identitare ale acesteia. 

În urma renovării, spaţiul exterior, exponent al arhitecturii industriale a sfîrşitului de secol XIX, a fost completat într-un mod incredibil cu un interior dominat de modernism şi de inovaţie tehnologică: de la conceptele de transparenţă şi open space, pînă la liftul interior cu amprentă digitală şi pereţi de beton netencuiţi.

The Ark, un loc de întîlnire al tuturor oamenilor creativi, open-minded şi trend setteri din Bucureşti, după cum este descris spaţiul pe propriul website, acoperă o gamă largă de evenimente: piese de teatru, silent movie, concerte, expoziţii de artă şi prezentări de modă. Parterul este o zonă open space care cuprinde zona barului lounge, atelierul de bijuterii Carla Szabo Boutique şi concept store-ul de modă Idelier.

The Ark impresionează prin bun-gust, prin modul în care detaliile contrastante ale noului şi ale vechiului (cum ar fi suliţa Dianei, care devine lumină de neon în timpul nopţii) sînt îmbinate într-o imagine coerentă şi bine închegată a noului. Este, dacă vreţi, o expresie a raportului de dublă cauzalitate dintre tradiţie (trecut) şi nou (viitor). Detaliile fac diferenţa şi în cazul Woodstock Cafe (Traian 141). Barul este deschis de aproape doi ani, în zona Foişorului de Foc, la cîteva staţii bune de autobuz de furnicarul Centrului Istoric, dar locul reprezintă un plus pentru că cei care vin aici sînt aduşi de muzică şi de atmosfera de bar rock’n’roll, nu de accesul facil. 

Cînd intri, prima impresie te duce cu gîndul la stilul vechiului Jack, şi e normal, pentru că, şi aici, cele mai multe dintre decoraţiuni au fost lucrate manual de Cosac. Printuri mari cu Jim Morrison, Robert Plant şi The Rolling Stones tronează în zona barului, în timp ce pereţii sînt acoperiţi cu sute de poze (un loc special a fost dedicat imaginilor din Easy Rider). Muzica variază – de la progresivul anilor ’70 pînă la metalul care se ascultă vineri seara.

La Woodstock, toate detaliile, oamenii, muzica, mesele înalte de lemn, decoraţiunile creează un spaţiu de sine stătător, bine delimitat de lumea de afară; are ceva din ideea de han a lui Sadoveanu. Woodstock nu e un loc al consumului, ci mai degrabă unul al căutării de oameni.

Ionuţ Roşca este masterand în Antropologie. Experienţa sa profesională este legată de cercetarea calitativă de piaţă.

Mai multe