„Tetelu se află în vizorul DNA“ - interviu cu Dragoş MUŞAT

18 februarie 2015   Tema săptămînii

Tetelu, personaj inventat de Dragoş Muşat în paginile Academiei Caţavencu, a fost cel mai sărit de pe fix şi mai necruţător observator al României din perioada 2003-2013. Apropiat fictiv al marilor baroni naţionali, Tetelu n-a iertat pe nimeni şi a muşcat din toţi. La finalul lui 2014, a apărut la Editura Humanitas volumul File din Jurnalul lui Tetelu, ocazie cu care l-am luat pe Dragoş Muşat la întrebări.

De unde vine numele lui Tetelu? Cine l-a botezat aşa?

Numele Tetelu este absolut real – ca şi Jurnalul său –, el apărea în cel mai mare dosar de corupţie din vremea guvernării lui Adrian Năstase, celebrul dosar şi caz al lui Fănel Păvălache. În presă s-au scurs cîteva informaţii reale despre acest misterios consilier guvernamental, numit „Tetelu“, ale cărui însemnări au inspirat Jurnalul. Cele două însemnări fundamentale despre care îmi amintesc sînt următoarele: „12,45. De trimis puştile la A. Năstase“; „15,30. De transportat icrele la Cornu“. Acestea erau preocupările unui consilier guvernamental în vremea lui Adrian Năstase, ca să vă faceţi o idee… Şi de aici a pornit „Jurnalul lui Tetelu“. Restul este pură ficţiune, bazată însă pe faptele reale ale escrocilor care ne-au condus. Iar unii încă ne conduc.

Ai fost vreodată cenzurat pentru Tetelu? Cum scăpai de pudibonzii de la conducere?

Cenzură completă – doar de două ori, în a doua parte a existenţei lui. La a doua întrebare, răspunsul este: susţinîndu-mi dramatic punctul de vedere, certîndu-mă efectiv pentru fiecare cuvînt, pentru fiecare idee, pentru fiecare mizerie pe care am scris-o, desigur, justificat. Cînd am simţit că urmează să fie cenzurat definitiv, am plecat. De două ori chiar.  

Ce te-a ajutat cel mai mult în acei ani?  

Faptul că „Jurnalul lui Tetelu“ chiar era cea mai iubită rubrică de către cititori şi toţi ştiau asta – şi nu au îndrăznit să se atingă de rubrică pentru că s-ar fi făcut de rîs. Auzi, să-şi cenzureze cea mai de succes rubrică, tocmai ei! Păi, n-ar fi fost de rîsul lumii?! Şi de aceea ştiam un lucru: „Jurnalul lui Tetelu“ trebuie să fie foarte bun, perfect chiar, ca să nu aibă scuze să-l desfiinţeze. Şi, slavă Domnului, „Jurnalul“ a fost foarte bun, de aceea a supravieţuit, deşi mulţi visau să îl facă dispărut. În fiecare săptămînă deschideam şi eu, şi ei, cu emoţie revista, unii sperînd să fie prost şi să găsească o scuză ca să îl îngroape. Nţ, nici de data asta, băieţi…

Ce crede Tetelu despre starea presei din România?

Starea presei… probabil că niciodată mizeria şi jalea nu au fost mai mari. Să vezi cum o meserie atît de nobilă, precum cea de jurnalist, este pusă la pămînt din cauza alegerilor editoriale ale managerilor – e trist. Din fericire, pe lîngă cele consacrate (Dilema veche, Gândul) se nasc cîteva entităţi jurnalistice noi, dătătoare de speranţă că nu toată presa s-a tîmpit şi îşi face calendarul după ciclul Simonei Sensual (VICE, RISE Project etc.)

Ar vrea Tetelu să plece din ţară?

Unde să plece? Păi, cum ar mai putea fura Tetelu?! În străinătate?! Phoai, asta nu se poate! Cel mai bine se fură aici, nu pleacă Tetelu şi nu va pleca niciodată. Tetelu este românul absolut, fură numai la el în ţară.

Crede Tetelu în Dumnezeu? Dar în Allah?

Dumnezeu crede în Dumnezeu şi Îl ceartă în acelaşi timp. Pentru că Dumnezeu este cel care a construit această lume greşită – şi Lui i se datorează toate nenorocirile. Tot Tetelu a găsit şi soluţia genială prin care să se certe cu Dumnezeu, dar să Îl poată şi iubi în acelaşi timp: Tetelu a descoperit că Dumnezeu are un frate geamăn!! Acela face rău, nu Dumnezeu! Frate-su, adică, aduce SIDA, cancerul, cutremurele, nefericirea. Deci, dacă vrei să te superi pe Dumnezeu şi să Îl blestemi, Îl ai acum pe fratele geamăn al lui Dumnezeu. Dacă vrei să Îl iubeşti însă pe Dumnezeu – Îl ai pe vechiul Dumnezeu! Iubeşte şi urăşte în acelaşi timp pe Dumnezeu – acum e posibil, cu noul Dumnezeu! „Noul Dumnezeu cu gust de lămîie“, cum zicea Tetelu. Cît despre Allah, e prea puţin român ca să îşi bată capul cu el Tetelu. Ce să facă cu Allah, cînd Dumnezeu este principalul vinovat pentru dezastrul din ţară şi din viaţa personală?!

Dar în patriarh crede?

Păi, cu Patriarhul, Tetelu organiza celebrele chermeze de Paşti, cînd „secretoarele“ de la Guvern dansau pe mese pe „Ave, Maria!“ pînă dimineaţă, de nici nu mai ştiau de ei! Cu vin sfinţit şi „chec“ – Patriarhul uitase cum se numeşte cozonacul şi-i zicea „chec“, vă daţi seama ce ieşise acolo de Paşti… În plus, Tetelu avea bisericile lui de vacanţă, de mers în weekend, cu termopan din cel mai bun, cel de pus la Rai, cum zicea el, „să arate bine“. Cu semnul de Mercedes pe ele, în loc de cruce. Tetelu a fost întotdeauna un rafinat.

Ce ar face Tetelu dacă ar fi atacat ca la Paris?

S-ar face mic-mic, pînă ar trece atentatele, apoi ar inventa o firmă de salubritate care să cureţe după atentate. S-ar descurca el, cu Guvernul, cu antitero… Tetelu ar fi băiatul ăla din spate, discret, pe care nu îl interesează politica ori religia, ci numai să facă curat pe banii statului. După care, cu banii cîştigaţi în urma atentatelor musulmane, s-ar duce în Dubai, să îi spargă.

Crezi că Tetelu se află în vizorul DNA?

Ha-ha-ha-ha-ha! Desigur – el a fost tot timpul în atenţia DNA. Dar ăştia ca Tetelu nu pică niciodată. Pică guşterii, pică ăştia obraznici, pică ăia cu gura mare. Tetelu e din seria celor din rîndul doi, băieţii deştepţi. Ăia care au ştiut că cel mai bine este să stai în banca ta şi să furi discret. Pentru că ei asta au făcut şi asta fac de zeci de ani: stau acolo, în spatele Guvernului, şi conduc. Ăia mai guralivi – foştii capi de pînă acum – de ce au căzut?! Pentru orgoliu. Credeţi că acum lui Hrebenciuc nu îi pare rău că a ieşit prea în faţă? Ba da. S-a ars. Dar ăştia, alde Teteii care ne conduc din spate, sînt veşnici. Nu pleacă niciodată, pentru că ei sînt invizibili. De fapt, ei sînt marii profitori ai guvernării. Alde Ponta, Boc, Tăriceanu vin şi pleacă, fiindcă sînt cu gura mare. Ba unii vor face şi puşcărie, poate. Dar alde Tetelu, nu. Ăştia au cel mai bun spirit de conservare – iar dacă ceva nu merge ori patinează, ei sînt, ca să ştiţi. Ei sînt cei care controlează relaţiile din teritoriu, ei vorbesc să pună o pilă cuiva care vrea un contract cu Guvernul ori un HG favorabil, ei decid de fapt, ei, băieţii deştepţi. Ponta e un prost cu gura mare, care o să şi-o ia. O să-i facă o pomană şi apoi, gata, următoru’!

De ce a scos Tetelu o carte?

Pentru că toţi proştii scot cărţi în ziua de azi.

De fapt, tu vrei să deranjezi sau să ne distrezi?

Am vrut să deranjez, masiv. Cînd i-am pus pe moguli să facă dragoste scatofilă cu C.C. Catch şi Sandra în vara lui 2009, mi-am bătut joc în cel mai odios mod de ei. Înainte să pice sistemul, înainte să se ştie cine va cîştiga alegerile din 2009, atunci cînd destinul României s-a decis. Cînd scriam despre cei trei moguli care dădeau în gropi de proşti ce erau, eram angajatul acestor escroci – şi am avut curaj să o scriu în gazeta lor, pentru că îi uram. Îi uram sincer, dar nu mi-a fost frică, sau cel puţin am considerat că nu e corect să tăcem. Nu era gazeta lor, ei doar o cumpăraseră, aşa cum cumpăraseră toată presa – şi asta m-a revoltat. Atunci am inventat cele mai incredibile aventuri cu escroci în care cei trei moguli erau descrişi în clar ca nişte bandiţi care organizau teledonuri prin care furau banii telespectatorilor, cumpărau favoruri sexuale de la Sandra şi C.C. Catch pe bani furaţi şi, în general, îşi urau poporul şi îl doreau mort. Am scris aceste lucruri în „Jurnal“ timp de zece ani, cu un vîrf în 2009, cînd mă întrebam serios de ce nu mă dau afară sau dacă mă vor călca cu maşina. Cred că, de fapt, îi durea în cot de mine, ei sperau să cîştige alegerile şi apoi să se apuce serios de furat, la nivel global. Dar eu nu am vrut să nu dovedim că există o minimă rezistenţă – dacă mai ţineţi minte, în anii aceia toată presa era cumpărată, era mai rău ca în vremea lui Adrian Năstase, pentru că acum erau bani foarte mulţi la mijloc. Era o pace generală, pentru că toţi aşteptau rezultatul alegerilor, sperînd să se califice în Grupa Mondială de Furat. „Jurnalul lui Tetelu“ a fost printre puţinele oaze de libertate într-o presă cumpărată şi mizerabil de slugarnică. Poate nu se mai reţine acest lucru, însă „Jurnalul lui Tetelu“ a spus în clar că cei trei moguli-patroni sînt nişte escroci, nişte dobitoci cu bani care se cred intelectuali – de fapt, nişte puşcăriaşi cu fundaţii. Realitatea ce ne arată azi? Dintre cei trei moguli, unul este în puşcărie, altul abia a ieşit şi e foarte probabil să se întoarcă la loc, iar ultimul a murit, cu puţin înainte de a intra şi el la puşcărie. Nişte bandiţi cu fason. Nu mi-a fost frică de nici unul, iar Tetelu i-a descris aşa cum erau, chiar în vremea maximei lor puteri. În fine, poate am vrut să vă şi distrez niţel, pentru că unde mai poţi citi un articol în care patronul ziarului este scatofil?

Crezi că Tetelu are nevoie de un rembranding?

Da! O expoziţie cu desenele acestui artist contemporan numit Tetelu ar fi binevenită. Cine se oferă să deschidă o expoziţie cu desenele artistului experimental Tetelu la MNAC? Eu aştept.  


au consemnat Cristian NEAGOE şi Luiza VASILIU 

Mai multe