Testul hîrtiei: de la sos la wireless

13 mai 2008   Tema săptămînii

Dezordonat. Aşa se citea în comunism, spre disperarea lui Constantin Noica, cel care visa la antrenarea culturală prin lectură. Ne va ierta, desigur, de vreme ce filozoful însuşi îşi amintea că una dintre lecţiile fundamentale i-a fost predată nu din cărţi, ci din replica fostului său antrenor de fotbal, de la Cîmpulung. "Aleargă după minge, măgarule, chiar dacă n-o mai poţi prinde!", i-a strigat profesorul. Ne va ierta, aşadar. Se citea anapoda şi se asimila lăturiş. Constituţie se făcea la şcoală şi se intuia, de fapt, din volumele lui Jules Verne. Oamenii izolaţi pe insule, pe meteoriţi care smulgeau hălci din Pămînt sau dincolo de Cercul Polar formau modele de comunităţi. Se vota, se luau decizii, se alocau resurse. Democraţia nu se oprea la electocraţie. Participarea cetăţenilor era stimulată de către conducători, exact tema care stîrneşte astăzi dezbateri în "democraţiile de risc", din India în Rom`nia şi din Nigeria în Ucraina. Cuvintele noi aveau să vină după 1989, dar principiile le rosteau căpitanul Hatteras sau cei patru muzicieni din Insula cu Elice. Şi tot aşa. Managementul, evident că nu ştiam ce înseamnă, se desluşea din volumele lui Isaac Asimov. Resurse umane printre stele... Geografie găseai în scrierile lui Ioan Chirilă, citite între coperţile manualului de geometrie acasă sau la şcoală. Nimic nu era ce părea să fie. Dostoievski arăta precum Economia Politică, iar Orwell te ţinea treaz pînă cînd cartierul rămînea în beznă. "E de la ei", se auzea şi te gîndeai dacă Ei sînt cei din carte sau Ei din centrala dintre blocuri. Dezordonat se citeşte pînă azi. Şi bulimic. Intri în librărie şi iei tot ce ţi se pare atractiv, pentru ca, ajuns acasă, să simţi decepţia post cumpărare, exportată de la parfumuri la cărţi. După aceeaşi lipsă de regulă, cărţile nu ajung decît rar în bibliotecă. Poposesc pe colţarul din bucătărie, la baie, pe noptieră sau pe jos. Obiceiurile proaste au rămas. Graham Greene merge ca "un dulce" ilicit înainte de masă, "poliţistele" lui George Simeon se amestecă între un sos picant şi un citat din "politicele" lui Savater. Total nesănătos! Nu e de mirare că harababura ne-a căzut greu. Se iau măsuri împotriva petelor de grăsime de pe hîrtie. Şi ni se propune o lectură, după o expresie a lui Sartori, în care metatextul înlocuieşte textul. Sună complicat, e simplu. După chipul Internetului. Sari de la o pagină la alta, de la o fotografie la un clip postat pe site. Din stînga ecranului în josul lui. Adio, succesiuni logice, naraţiune, pa, cauză şi efect! Romanele rezumate le fac cu ochiul copiilor în hipermarketuri, numai că ei preferă să le descarce în format multimedia. A apărut Kindle Amazon, un ebook de dimensiunile unei cărţi mici, de două degete grosime şi care cînăreşte 300 de grame. Memoria poate depozita 200 de volume, durează sub un minut să-ţi încarci wireless o nouă carte pe care o parcurgi oriunde te afli, pe ecranul perfect adaptat. "Nu senzaţia de comuniune, de răsfoire sau emoţia e ceea ce a făcut din carte un obiect unic al omenirii, ci portabilitatea ei. Kinkle va da lovitura tocmai cu asta", au spus reprezentanţii companiei la lansare. Ne vor ierta dacă o udăm în baie? Hîrtia rezistă.

Mai multe