Suflete în noapte

Diane avea mereu grijă de casă. Fac și eu ce pot.

Tot arată bine, a spus ea. Fac și eu ce pot.

Tot bine arată, a spus ea. N-am mai fost aici de ani de zile.

S-a uitat pe fereastră în curtea laterală unde noaptea se înstăpînea și pînă în bucătărie, unde o lumină strălucea deasupra chiuvetei și a bufetului. Totul era curat și ordonat. El o privea. Era o femeie frumoasă, totdeauna o socotise așa. În tinerețe avusese părul negru, dar acum era slab și tuns scurt. Era în continuare suplă, doar talia și șoldurile i se îngreunaseră un pic.

Pesemne te întrebi ce caut aici, a spus ea.

Păi, nu cred că ai venit pînă aici ca să-mi spui că locuința mea arată bine.

Nu. Vreau să-ți fac o sugestie.

A?

Da. Un fel de propunere.

Bine.

Nu o cerere în căsătorie.

Nici la asta nu mă gîndeam.

Dar e o întrebare cam în genul căsătoriei. Dar nu știu dacă pot acum. M-a cam luat tremuratul. E ca o căsătorie, nu?

Ce anume?

Tremuratul.

Poate fi.

Da. Păi, hai c-o s-o spun.

Te ascult, a spus Louis.

Mă întrebam dacă ai vrea să vii pe la mine din cînd în cînd să dormi cu mine.

Ce? Cum adică?

Adică sîntem amîndoi singuri. Am stat așa de prea multă vreme. Ani. Mă simt singură. Mă gîndesc că poate și tu. Mă-ntrebam dacă vrei să vii și să dormi cu mine noaptea. Și să vorbim.

S-a uitat lung la ea, a privit-o, curios, de acum, prudent.

Nu spui nimic. Te-am lăsat fără grai?

Cred că da.

Nu vorbesc despre sex.

Mă întrebam.

Nu, nu sex. Nu așa văd lucrurile. Cred că mi-am pierdut demult orice impuls sexual. Mă gîndeam să trecem împreună noaptea. Și să stăm în pat, la căldură, prietenește. Să stăm întinși în pat împreună și tu să rămîi peste noapte. Noaptea e cel mai rău. Nu i așa?

Ba da, așa e.

Ajung să iau pastile ca să dorm și citesc pînă tîrziu și apoi mă simt buimacă a doua zi. Nu sînt bună de nimic, nici pentru mine, nici pentru alții.

Mi s-a întîmplat și mie.

Dar cred că aș putea să dorm din nou dacă ar mai fi cineva cu mine în pat. Cineva drăguț. Apropierea. Să stai de vorbă noaptea, pe întuneric.

A aștepta.

Ce zici?

Nu știu. Cînd ai vrea să începem?

Cînd vrei tu. Dacă... dacă vrei. Săptămîna asta.

Lasă-mă să mă gîndesc.

Bine. Dar vreau să mă suni în ziua în care vii, dacă o să se-ntîmple. Ca să știu să te aștept.

Bine.

Aștept un semn de la tine.

Și dacă sforăi?

Dacă sforăi, sforăi, sau te lași.

El a rîs. Asta ar fi o premieră. 

(fragment din romanul apărut la Pandora M, 2017, traducere de Paul Slayer Grigoriu)