Suferinţa face spectacol în arenă
Imaginaţi-vă că sînteţi arestat pe nedrept, aruncat într-o celulă de cîţiva metri pătraţi şi hrănit zilnic cu alimente care vă fac rău. Din cînd în cînd, gardienii vă scot în faţa unui public gălăgios ca să faceţi tumbe şi să staţi în tot felul de poziţii nefireşti, care vă provoacă dureri de articulaţii. Sub lumina reflectoarelor puternice, clipiţi nervos sub ameninţarea biciului şi vă rugaţi ca totul să se termine cît mai repede.
Aşa arată o zi obişnuită din viaţa unui animal sălbatic de la circ. Puţini dintre părinţii care-şi duc copiii să se distreze cu giumbuşlucurile animalelor înţeleg drama care se petrece la cîţiva metri de ei, în culise. Nu văd decît animalul docil, aparent mulţumit să-şi satisfacă dresorul, şi ţipetele de încîntare ale copiilor, care nu discern ce văd. Nu ştiu că, în cuşca din spatele arenei, regele animalelor, care în sălbăticie acoperă un areal dublu cît suprafaţa Bucureştiului, se învîrte obsesiv ore în şir într-un spaţiu de 12 metri pătraţi. Nici că elefantul trăieşte claustrat în ţarcuri strîmte şi legat cu lanţuri de picioare.
Românul sadic şi bătrîna înjunghiată. În primăvara anului trecut, presa britanică publica imagini terifiante cu Anne, o femelă elefant dintr-un circ ambulant, imobilizată în lanţuri şi bătută crunt de un îngrijitor român. Timp de o lună, un ONG britanic filmase cu camera ascunsă tratamentul oribil la care era supusă bătrîna Anne: lovituri cu picioarele, pumnii şi bătăi, pe corp şi în cap, inclusiv lovituri de cuţit. Imaginile au creat un val de revoltă în Marea Britanie, iar Anne a fost transferată într-un adăpost construit special pentru ea, din banii donaţi de cititorii ziarului Daily Mail.
Elefantul Anne are o poveste tristă, dar cu final fericit. Multe alte poveşti terifiante se consumă însă neştiute, în spatele gratiilor, unde animalele simt pe pielea lor nu numai excesele îngrijitorilor sau ale dresorilor, ci şi claustrarea, hrana improprie şi orele stresante din manej.
Un studiu ştiinţific realizat în 2009 de Şcoala de Ştiinţe Biologice de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie, ajungea la concluzia că, sub toate aspectele, animalele sălbatice nu au ce căuta în menajerii şi spectacole de circ.
Cu toate acestea – arăta acelaşi studiu –, circurile din Europa deţin în total între 2400 şi 5900 de animale sălbatice. La nivel mondial nu există un recensămînt exact al animalelor ţinute în captivitate, însă se ştie că, în perioada 1975-2005, peste 25.000 de animale sălbatice au fost comercializate pe mapamond în scopul folosirii în circuri sau alte spectacole. Cei mai comercializaţi au fost tigrii (3003 animale), urşii bruni (1866), pitonii (1808), macacii (1547), leii (1473) şi elefanţii asiatici (1168).
Din izolator sub lumina reflectoarelor. Circurile nu reuşesc să le ofere animalelor sălbatice minime standarde de nutriţie, adăpost şi convieţuire. Spaţiul din cuştile sau ţarcurile de circ e aproape de patru ori mai mic decît în cazul grădinilor zoo. Stresul cauzat de claustrare este cu atît mai mare la speciile de animale care acoperă distanţe mari sau care trăiesc în grupuri mari în mediul natural.
Antrenamentul bazat pe determinare negativă şi/sau pedeapsă poate cauza o stare psihică precară animalului. Zgomotul puternic este cunoscut ca un mare factor de stres, cauzînd, spre exemplu, în cazul tigrilor, afecţiuni precum gastroenteritele. La primate, urşi şi copitate, zgomotele, luminile puternice şi prezenţa mulţimilor umane pot induce comportamente agresive şi tentative de evadare.
Animalele deţinute de industria spectacolelor sînt transportate foarte des pe distanţe lungi. Dintr-o analiză a 153 de circuri din Europa şi America de Nord, rezultă că durata medie de şedere a unui circ într-un singur loc este de doar 7 zile. 19%, respectiv 45% dintre circurile europene şi nord-americane nu au zile de odihnă între deplasări.
Libertate cît lungimea lanţului. În sălbăticie, elefanţii petrec între 40 şi 75% din timp hrănindu-se şi pot acoperi distanţe între 30 şi 50 de kilometri pe zi. În regim de captivitate – la circ, ei sînt imobilizaţi cu lanţuri (individual sau în rînd cu alţi elefanţi) timp de 12-23 de ore, în perioadele din afara spectacolelor. Sînt ţinuţi în ţarcuri de 7-12 metri pătraţi şi nu se pot deplasa mai mult decît permite lungimea lanţului. Antrenamentele şi numerele de spectacol ocupă doar între 1 şi 9% din perioada unei zile. Un studiu efectuat în 1990 asupra a 15 circuri britanice arată că unele carnivore erau ţinute în vagoane speciale întreaga zi, pînă la începerea spectacolului. Copitatele erau ţinute în cuşti, unele legate şi complet izolate.
Toate aceste condiţii de izolare şi imobilitate creează de-a lungul timpului aşa-numitele comportamente stereotipe. Cele mai afectate sînt felinele mari, precum leii sau tigrii. Elefanţii din circuri, spre exemplu, se manifestă prin balansarea compulsivă a capului, iar urşii şi leoparzii se plimbă obsesiv în cuşcă.
Alternativa – circul fără animale. Ţări precum Austria, Cehia, India, Israel sau Polonia au interzis deja spectacolele cu animale sălbatice. La începutul acestui an, Grecia a interzis folosirea oricărui animal, sălbatic sau domestic, în spectacolele de circ. Circul alternativ, cu numere performate exclusiv de oameni, creşte în popularitate, iar cel mai bun exemplu este celebrul Cirque du Soleil.
Încă din anii ’90, Asociaţia Mondială a Grădinilor Zoo şi Acvariilor (WAZA) recomandă tuturor membrilor săi ca, ori de cîte ori animalele sălbatice sînt folosite în prezentări sau spectacole, tematica să aibă un rol educativ, fără ca animalele să fie reduse la statutul de simple obiecte de distracţie. Legislaţia este însă rareori restrictivă, iar, în lipsa unor legi care să le protejeze, cel mai mare neajuns al animalelor rămîne faptul că nu ştiu să vorbească. Nu pot angaja avocaţi şi nu pot explica cît de greu e să satisfaci pofta insaţiabilă a publicului pentru distracţie.
Livia Cimpoeru este ofiţer de presă la VIER PFOTEN România.