Standarde comune în domeniul culturii

- argument -

Construcţia europeană n-a fost o întreprindere uşoară. Starea de spirit în Europa a fost, şi ea, fluctuantă. Entuziasmul celor care au pus bazele CECO şi, apoi, ale CEE a fost urmat de căutările febrile pentru armonizarea politică în vederea unei adevărate Uniuni. Extinderea acesteia spre Est, către ţările foste comuniste, apoi inventarea unei culturi politice noi au produs îngrijorări, tulburări, neînţelegeri. În sfîrşit, criza economică mondială a adus neîncrederea în instituţii. În ultimii ani au apărut curente antieuropene, chiar antidemocratice. 

Anul trecut, preşedintele Comisiei Europene a lansat la Bruxelles un program intitulat „A New Narrative for Europe“ (O nouă poveste despre Europa). Artişti şi intelectuali au fost invitaţi să ofere propria viziune despre trecutul, prezentul şi viitorul continentului. O viziune dincolo de moneda unică, de libertatea de circulaţie, de comerţul liber. O perspectivă culturală. Ceea ce ne uneşte pe noi, europenii, este cultura – se susţine în această declaraţie.  

Dacă „A New Narrative for Europe“ rămîne doar la stadiul de declaraţie de intenţii asumată de (noua) Comisie înseamnă că oamenii politici n-au înţeles mare lucru din vechea naraţiune – cea despre erorile şi imperfecţiunile Uniunii Europene. Dacă într-adevăr cultura e un element central pentru Europa, atunci politicile culturale europene ar trebui să devină o prioritate – aşa cum sînt, de pildă, comerţul, agricultura, moneda unică, politica externă etc. Multă vreme domeniu naţional, cultura devine acum o „afacere“ comunitară. Dincolo de fonduri, e nevoie şi aici de standarde comune în domeniul culturii. Poate că ar trebui să existe un acord la nivelul Uniunii Europene prin care statelor să li se interzică să-şi diminueze contribuţia pentru cultură, aşa cum au făcut-o Olanda sau Spania în anii trecuţi, cînd, ca urmare a crizei economice, şi-au restrîns drastic cheltuielile. Asemenea acorduri există în anumite domenii (social, în primul rînd). Aşa cum ţările membre NATO se obligă să aloce un anumit procent din PIB pentru apărare, ar trebui, la nivelul UE, să existe un procent minim din PIB destinat culturii. Acesta ar fi un sistem care echilibrează sau compensează anumite practici ale guvernelor pe timp de criză. Cu ceva bani şi mai ales cu multă disponibilitate poate chiar s-ar putea scrie un nou discurs despre Europa.

Ilustraţie realizată de Ion BARBU