Sonet IX

Ţi-s bucile frumoase ca două fenomene Cereşti ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu, Pe hărţile stelare ţi le-a-nsemnat alene Cu mîna lui buimacă de pofte dulci un geniu. Şi sînii ţi-s cu piscul în nori cînd stai pe spate Întinsă în grădina din dosul casei vechi. Picioarele lungi, în carne de trandafir lucrate, Crăceşti, semeaţă nimfă, pînă la şapte leghi! Şi-n pizda ta se-adună toţi fluturii din lume, Bolnavi să-ţi soarbă-n trompe nectarul ce-l secreţi, Ţi-o-mpotmoleşte roua, ţi-o bate-n groase brume O toamnă-mbolnăvită de-albeaţă pe pereţi. Ci eu, să te cutremur, îţi picur din ibricul Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul! (din volumul Infernala comedie)